8,169 matches
-
bine zis, în bancuri, ca peștii! Dacă întîlnesc un străin îi cer banii. Și? Te lasă în pace? Dacă nu le dai banii, te omoară. Dacă le dai banii, obții același rezultat. Adică? Adică tot te omoară. Lovesc toți cu cuțitele, unii de mai multe ori. Dacă sînt 20-30, vă dați seama de rezultat. Uneori sînt și mai mulți, peste o sută. Și în Cuba? Nu, în Cuba nu avem acest fenomen. Dar este bine să evitați noaptea unele cartiere. Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de masa mea. Rîde. Spre surprinderea mea, văd că are o dantură albă ca fildeșul și nici un dinte nu-i lipsă, deși la vîrsta lui... Știi ce-s astea? Omul ridică tricoul și-mi arată pe spate niște crestături de cuțit, paralele, studiate. Îmi arată și limba, crestată și ea. No hablo español... Ei, dar văd că vorbești totuși, înțelegi un pic, nu? Da, foarte puțin... Astea sînt rămase de la Regula Bastonului. Se așează la masă, dă mîna, se prezintă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar ce vină aveai tu? Tu uiți că sînt medic și încă unul de nivel înalt? Crezi că nu știam ce reacție pot avea cei concentrați la fapta lor? Reacția putea fi să se întoarcă și să te înjunghie cu cuțitul de 10-15 ori, pînă te lua Alah de-a dreapta lui. Deși îți place coniacul și... Dar eu sînt catolic, ca și tine... Pardon, eu sînt ortodox... Care-i diferența? Orgolii preoțești și de o parte și de alta. Dar spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Babalawo 562 Întoarcerea 566 În colecția Epica au apărut: Dumitru Tomorug, Hotarul zeilor Romel Moga, Drumul regăsirii Constantin Pîrîială, Cuib de litere * Programul cu suedezii pentru copii pentru mamele minore. 1 Prietenă * O cină amicală. * cerul meu ** stăpînul meu * macetă, cuțit pentru tăiat trestia de zahăr * Zeu africano-cubanez care prezice viitorul. * o femeie * o prostituată * "este pămîntul cel mai frumos pe care ochii omenești l-au văzut". * nganga = numele unui recipient care conține resturi umane, de diverse animale, ramuri, rădăcini, ierburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de contrast este, evident, Evul Mediu, o lume a cavalerilor, așadar a războinicilor, ale căror ocupații curente erau legate de mânuirea armelor: lupte, expediții de pradă, vânători (de animale sau oameni). Conflictele se aprindeau repede și se soluționau prompt: cu cuțitul, cu sabia, cu lancea. Față de acest univers, pe care azi abia dacă ni-l mai putem închipui, lumea de azi e o lume pacificată: agresivitatea este ținută sub control prin riguroase norme sociale și juridice, prin educație, printr-o întreagă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dreapta, iar calul era băgat în grajd cu spatele înainte. Vizitatorul străin observă întotdeauna cu surprindere că tîmplarul japonez taie cu ferăstrăul trăgînd unealta spre sine, nu împingînd-o, cum facem noi, și că la fel folosește și cuțitoaia, numită și cuțit cu două mînere. În Japonia, olarul își învîrte roata cu piciorul stîng în sensul acelor de ceas, spre deosebire de olarul euro pean sau chinez, care o învîrte cu piciorul drept și, în consecință, în sens invers. Căci aceste obiceiuri nu opun
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a decis într-o bună zi să-și abandoneze familia pentru a pleca, la fel ca mai tîrziu Gauguin, să regăsească undeva departe de casă simplitatea primitivă, nota că indienii de pe coasta de nord-vest a Statelor Unite, deja foarte aculturați, foloseau cuțitul pentru a tăia întotdeauna către sine, „așa cum facem noi ca să ascuțim o pană de gîscă”, și lucrau ghemuiți pe pămînt de fiecare dată cînd aveau ocazia. Nimeni nu va contesta că poziția de lucru și mînuirea uneltei sînt legate între
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vița? Evident vin, un lucru tare tentant, motiv pentru care toți crâșmarii lumii și din toate vremurile i-au adăugat apă; l’au entropizat adică. Pentru asta, François Villon le-a menit cumplite pedepse: ...de paloș, de baltag și de cuțit de țeapă și de furcă otrăvită... ...să fie dați grămadă la pământ... ... tăiați la beregăți să-i rupă chinul și’n fund de iad să stea cât mai curând crâșmarii care ne botează vinul!... Doar că, miloși din fire, bețivii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ei. Hamburgher și CocaCola Înseamnă doar furajare, proiectate fiind ca atare, după cele mai savante norme dietetice; dar nu sunt sarmale. Iar rock-ul ori videoclipul e poate șocul electric care-l face pe animalul dus la abator indiferent În fața cuțitului casapului. Sânge și sevă. Aceia care le adăpostesc, animal și plantă, folosesc pentru a le crea și folosi același cod genetic, până’n ultimul amănunt. Aceeași metodă de a imprima ceva sau altceva. Lumea e unitară deci, iar planta Își
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
metru cele câteva zeci de grame ale spicului. Mecanica ar spune că e vorba de „momentul de inerție“, dar Natura știe asta de vreo sută de milioane de ani... Dar cel mai sigur exemplu de copiere cu bună știință e cuțitul de strung cu autoascuțire, la care o față e mai dură decât cealaltă, uzura părții moi dezgolind mereu pe cea dură. Inventatorul a privit cu atenție aceeași structură a incisivilor veveriței, dar și a gheruței pisicii, tot mai dure pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vară, dar În adâncimea solului, care o ferește de ochii noștri. Parcă ar trebui oarece exemple, unele care au nevoie chiar de omătul de acum. Iarna e de fapt anotimpul regenerării, iar asta din pricina plantelor, acelea care, cu pâinea și cuțitul În mână, vreau să spun Soare și clorofilă, și-au permis o adevărată dar aparentă risipă, expediind energie nu numai În propria biomassă ori În fructe, dar chiar În sol. E vorba de substanțele alelopatice prin care ele Își „reglează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pedoclimatici, În condițiile dependenței noastre de principiul optimizării, mai mult, de necesitatea economiei Într’o lume a cărei resurse devin tot mai prețioase. (În colaborare cu Cristina Păun) „Radioalmanah“, 25 noiembrie 1995, ora 17,11 7. Arca Tai fumul cu cuțitul. Căci frigul de-afară, care și Întinde tentaculele și pe hol, m’a făcut să baricadez ușa „bârlogului“. Vechiul reșou fierbe café la litru, căci trio-ul - reconstituit iarăși - are treabă, un soi de brain storming. Ca de obicei, piatra
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spune tezaur, nu bancă, căci accesul la o bancă e condiționat de o dobândă, care nici nu există, nici nu și-ar avea rostul, căci ar impune plata unei „taxe de debarcare“ după „potop“, adică taman atunci când ne va fi cuțitul la os. Genomul salvabil este acela individual, nu acela specific, acela care conține Încă informație care rezidă Într’o populație, În număr optim, a acelei specii. Dar e bun și atât decât de loc. Iar genomul individual e cantonat În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care le va oferi pe rând, altora și sieși. Altora? Fii atent, Cristi. Spre deosebire de tine, acea „biată“ plantă știe că nu e singură pe lume, că bunăstarea ei depinde de bunăstarea celorlalți. Chiar În mână cu pâinea - Soarele - și cuțitul - clorofila - ea știe că ceilalți, care poate râvnesc la o firimitură de pâine care-i cade de pe masă, o ajută să rămână cumpătată, căci altminteri... Iar pentru asta ei trebuie să trăiască. Unul e chiar iepurașul care ar roade-o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o bucată de lemn; nu din oricare, ci din acela de esență moale, dar omogen: plop, salcie, mesteacăn. S’au găsit oameni care au privit atent rândurile de mai sus, dreptu-i pe când nu erau Încă scrise. Și au inventat - copiind - cuțitul de strung cu autoascuțire: e doar o chestiune de călire controlată, secțiunea cuțitului dobândind astfel o duritate progresivă de la o față la alta... Iar mai Înainte, și tot cam așa, făurarii săbiilor samurailor, ce se ascut... tăind. Am pomenit de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar omogen: plop, salcie, mesteacăn. S’au găsit oameni care au privit atent rândurile de mai sus, dreptu-i pe când nu erau Încă scrise. Și au inventat - copiind - cuțitul de strung cu autoascuțire: e doar o chestiune de călire controlată, secțiunea cuțitului dobândind astfel o duritate progresivă de la o față la alta... Iar mai Înainte, și tot cam așa, făurarii săbiilor samurailor, ce se ascut... tăind. Am pomenit de o roșcovană? Aveți răbdare. Sigur pe 1053 kHz, vinerea la amiază, că tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în cofă spune de trei ori : Eu credeam că soarele-i în capul meu, Dar el, uite-l că-i în botă. De dalac. Pe un struț mare muiat în lapte dulce, care apoi se pune pe bubă, cu un cuțit se face de 9 ori cruce, spunând : Dalac, dălăcește-te și de vârf cârnește-te. Din ce ești, să nu mai crești. Să te topești cum se topește sarea pe fața apei, Cum se topește cărbunele pe fața focului, Din pământu-ai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de deochi, în fapt pentru durere de cap, sau altfel spus, pentru cefalee. Cel aflat în suferință se așează pe scăunel în fața descântătoarei, care după ce spune în stilu-i propriu de trei ori Tatăl nostru, ia o mătură în mâna stângă, un cuțit în mâna dreaptă și debitează la fel de șopăcăit un descîntec, o rugă către Sfântul Soare : Soare mic, Soare mare, Soare galben, Soare vânăt, Soare roșu, Soare de nouăzeci și nouă de feliuri, Ieși de la (aci pronunță numele pacientului) din unghi. Dintre
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
te-oi grebla, Și-n poartă te-oi lua, în drum te-oi arunca. Clocile te-or râcâi, Și vai de tine va fi. Formula aceasta se repetă de nouă sau de douăsprezece ori, și numai după aceea baba înfige cuțitul în mătură și o așează pe pământul gol. Dar se vede că baba însăși nu are încredere în descântecul ei pentru că are grija să-i recomande pacientului, că dacă nu-l lasă durerile de cap să meargă frumușel la râu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
numele celui bolnav de albeață) - Cum să nu plâng, Cum să nu jelcuesc, C-am plecat pe cale,Pe cărare, Și-am întâlnit nouă fete, nefete, Pline de albețe,Pline de furtețe, etc. Taci (numele bolnavului) nu mai plânge, Că cu cuțitul ți-oi rade-o, Cu mătura ți-oi mătura o, Cu chindeul ți-oi șterge-o Și te-oi duce la râul lui Avram Și te-oi spăla pe față, Pe brațe Și vei rămâne curat, luminat Ca argintul strecurat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe aceștia, nu la clasica masă dreptunghiulară a lui Leonardo Da Vinci, așa cum au fost tentați s o facă mai toți pictorii de icoane de la acesta încoace, ci în jurul unei mese rotunde, utilată cu tacâmuri din zilele noastre, linguri, furculițe cuțite, obiecte total necunoscute la vremea mântuitorului. Mai vârstnicii satului îl rețin pe Matei Țâmforea ca pe un om excesiv de modest, suferind de o voluminoasă gușă tiroidiană endemică pe care nu reușea să și-o ascundă sub cheutoarea de la gât a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
unele locuri, din cauza vremii care a trecut peste ea, se vedeau niște adâncituri. Ce ne-a frapat a fost faptul că pe ea existau întinse farfurii și farfurioare din metal înnegrit de vreme, lângă care erau așezate tacâmuri (linguri, furculițe, cuțite) tot atât de vechi, căni din metal din acel timp, până și șervețele dintr-o pânză de in, cred, stăteau împachetate lângă farfurii, toate acestea parcă așteptau călugării la masă. La acea masă nu mâncau călugării de azi, ea fiind piesa de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
dacă cele ce urmează sunt pagini de proză ori poezie: O lebădă își înălțase aripile ca pe niște pânze de argint și cu capul cufundat în apă sfâșia fața senină a lacului 190; un soi de "echilibristică" pe muchie de cuțit se desfășoară în sensurile deslușite ale fiecărui cuvânt: Și de odată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede adânc, în a cărui oglindă bălaie se scălda în fund luna de argint și stelele de foc191. Cuvintele sunt și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
telespectatorului de rând, căruia i se oferă "opinie în loc de gândire, jurnalism în loc de argument și profiluri personale în loc de polemică" (Jennings). Intelectualii s-au "domesticit", renunțând la misiunea inițială (critica puterii) și manifestându-și deschis susținerea față de cei ce dețin pâinea și cuțitul. Într-o carte apărută și în traducere românească ("Despre televiziune..." de Pierre Bourdieu, Ed. Meridiane) se vorbește despre "fast-food-ul cultural" ("hrană culturală predigerată, pregândită") și despre cultivarea "vorbitorilor obligatorii", cei care "îi scutesc pe producătorii (TV, n.n.) să-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tâlhari pe cruce Iisus n-a fost decât tâlhar. Și pentru ca minciuni de-acestea Să nu mai poți grăi și mâine Noi credem că mai bine este Să mori și tu acuma, câine!”. Și-nfuriați peste măsură Smulgând din brâu cuțite-n sus Se repeziră plini de ură La cel care credea-n Iisus. Dar în aceeași clipă, iată, Ca-ntr-o lumină orbitoare Cu fruntea-n roze-ncununată Iisus în fața lor răsare. Surâzător Mântuitorul Tinzându-și brațele-amândouă Spre cei ce pregăteau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]