6,583 matches
-
și o haină albă, de vară. De obicei nu se preocupa de îmbrăcăminte, dar, în felul lui special, putea arăta uneori și sclivisit. Fața cu nasul acvilin îi era înnegrită de barba care-i creștea nestăvilit, și de acel nor curios, care părea întotdeauna să plutească asupră-i, probabil ca efect al ochilor foarte închiși la culoare. Părul brun îi era răvășit și neîngrijit. Mi s-a năzărit dintr-o dată gândul că, dacă nu mai era în armată, de ce a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și ce s-a întâmplat cu Mary Hartley Smith? — Mary Hartley Smith? — Da. Prima ta iubire. Mi-ai povestit că locuiește aici, împreună cu soțul ei. Băiatul e fiul ei! Te întrebasem cum îl cheamă. Titus. Ai uitat și asta? Lucrul curios era că uitasem într-adevăr, uitasem complet că îi istorisisem lui James povestea. De ce ținuse James să cunoască numele lui Titus? — Probabil că-s nebun, am răspuns. Uitasem cu totul, dar acum îmi aduc aminte. Mi-ai dat niște sfaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nou, cu febrilitate. Gilbert îl întrebă pe James: — Ce-a fost chestia aia din Ardeni, de care ai vorbit? James arată înviorat și aproape mulțumit. Întâlnirea cu Ben părea să-i fi redat buna dispoziție. Răspunse: — A fost o treabă curioasă. Individul acesta, Fitch, era prizonier de război într-un lagăr din Ardeni, trebuie să fi fost capturat prin 1944. În lagăr nu existau ofițeri, presupun că era cel mai mare în grad, oricum, era o figură de frunte. În mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu mai fi atât de îngrijorat, cred că e în deplină siguranță, sunt sigur că nu i se va întâmpla nimic rău. — Pe ce te bazezi? — Pe felul în care apreciez eu situația. — Înțeleg. — Și, de asemenea, pe episodul acela curios. Crezi că respectul sergentului Fitch față de generalul Arrowby va fi în măsură... — Nu chiar așa. Dar e ca și cum s-ar fi creat o legătură între mine și el. — Telepatia militară. — Într-un fel. Cred... e greu de exprimat... cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că ar trebui să le comunic că mă simt bine. Dar mă simțeam bine? Mi-am compus în gând o frază pe care intenționam s-o rostesc în curând: „Mă simt foarte bine, ce faceți atâta caz?“. Dar, în mod curios, nu-mi venea să vorbesc, părea atât de greu. Mi-am dat seama că țineam gura deschisă. Am făcut un efort de voință și mi-am închis gura, apoi am deschis-o din nou și am început: „Mă simt...“, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din mână... Apoi se așeză pe jos. Peregrine îmi spunea ceva, dar am pornit să alerg spre turn, trecând pe lângă Lizzie, care se așezase pe o stâncă, în timp ce Gilbert, în genunchi alături de ea, o susținea. M-am alăturat grupului de curioși. Erau străini și se uitau în jos la Titus, care zăcea chiar la marginea de unde începe iarba. Dar nu fusese lovit de o mașină. Se înecase. Nu pot îndura să descriu amănunțit tot ce s-a mai întâmplat după aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cafenie, pantaloni maro și pantofi albi de pânză ce păreau nou-nouți. Stomacul i se bomba confortabil peste cureaua de piele care-i strângea mijlocul. Părul tuns scurt, școlărește, era pieptănat cu grijă, și obrajii proaspăt rași. Fața lui avea o curioasă expresie de calm detașat. Pleoapele îi erau ușor căzute, iar buza de sus ușor crispată, dându-i un aer de pondere agasantă. Și el evita să se uite la mine. În timpul conversației, mâncase câteva sandvișuri. Presupun că așa e, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
clară, purificată prin confesiune, pentru a-și alunga temerile obsesive ale unui eventuale revelații. N-avea cum să știe, probabil, cât de pârjolitoare, de total nimicitoare pentru mine era combinația ei cu James. El însă știa. Dar în acele momente, curioasa situație îi scăpase de sub control, și trebuise să joace pe gentlemanul, dezmințind că, inițial, Lizzie avusese ideea de a-mi mărturisi (așa cum era înclinat să cred) și, în același timp, lăsând-o pe ea să vorbească. Așa pot arăta oribilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Poate că o să plec într-o zi să vizitez deliciosul mic teatru din Londonderry, dar mi se părea mai plauzibilă ideea că n-o s-o fac. La „Leul Negru“ nu voiam să mă duc din pricina vecinătății cu Hartley, din pricina ostilității curioase și primejdioase a mușteriilor și din pricină că aș fi putut da peste Freddie Arkwright. Și-apoi, trebuia să păzesc telefonul. Căutarea unei arme însemna cel puțin o ocupație. Doamna Chorney lăsase în pod felurite unelte pe care le cercetasem la lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am așezat iar la masă și am moțăit. Soarele se ridicase pe cer. M-am trezit din nou, așezat la masă, cu capul bălăbănindu-mi-se și o durere violentă în ceafă. Mi-am adus aminte că avusesem un vis curios, anume că fusesem prins de o furtună de zăpadă și înghețasem de moarte. Îmi veneau în minte frânturi din spusele stranii ale lui James. M-am ridicat în picioare, îngrozitor de amețit, m-am târât până sus, m-am trântit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca Danae. După ultima mea convorbire cu James, avusesem senzația că mă aflu la începutul unei noi relații cu el, mai deschise, senzație care fusese parcă un licăr profetic a ceea ce simțeam acum. Mi-am mai spus, într-un mod curios de ridicol: „Ce nostim!“. Și mi-am amintit de cuvintele lui James: „Ce de-a ștrengării mai făceam împreună!“. Și am vrut să-i mulțumesc și, mulțumindu-i, să râd. M-am uitat la ceas. Abia trecuse de unsprezece noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mie însumi că era o iubire falsă, plămădită din resentimentele stratificate de multă vreme și din impulsurile prezente ale unei gelozii posesive, demențiale? I-am purtat oare resentimente în trecut? Nu-mi mai pot aduce aminte. Hartley pretinsese, în mod curios, că pentru a reduce puterea de atracție exercitată de imaginea mea simțise nevoia să-și spună că o urăsc. Acum, când mă gândesc la acestea toate, încercând prin zădarnice asalturi să reconstitui trecutul îndepărtat, am impresia că ceea ce am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
piept... S-au înroșit, s-a-nvinețit și era cât p-aci să îi taie... Deci n-ați fost nici jignită, nici lovită în timpul anchetei? Nu, nu, nu. Doar la sfârșitul anchetei am întrebat ce pedeapsă voi primi, că eram și eu curioasă la 20 de ani să știu ce pedeapsă îmi vor da... și era șeful anchetelor acolo, mai târziu am aflat că-l cheamă Dumitrașcu, și mi-a spus: Până se mărită fata ta, o să ajungi acasă... Când a avut loc
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu ei... Țin minte că o dată s-a dat în gamelă fasole, și un calup de mămăligă aproape cât o cărămidă. Și unu’ a făcut pariu că mâncă o gamelă de-aia de fasole și doi calupi de mămăligă. Toată lumea curioasă... S-o pus ăla, o mâncat gamela de fasole, a mâncat calupii și la un moment dat i s-o umflat burta și i-o venit rău și-o zis că moare... Ș-atuncea, cum aveam o curte mare, în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o singură clasă. Colegii mei au construit după aceea socialismul... Au deținut funcții de răspundere la nivel de județ sau chiar la nivel de țară mai târziu. Cum ați perceput dumneavoastră instalarea regimului comunist? Domnule, o fost o chestiune foarte curioasă, pentru că noi, venind înapoi în Târgu Mureș, tata era contabil șef la Direcții Sanitare, și viața noastră a mers în continuare... Pentru mine, cea mai mare tragedie a fost în ziua de 30 decembrie, când a abdicat regele Mihai. Eu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nu puteam, că eram bandajat tot și zic: Mă ierți, da’ n-am ce face, tre’ să rămân. Toți medicii a’ plecat la baie și eu am rămas în dispensar la chirurgie... Și pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista în liniștea care domina în Gherla... Mă rog, că în interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Dom’ne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. Ce Dumnezeu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lu’ Suciu. Și așa am scris carte, că dacă o vedea cenzura mă și băga înapoi. Când termin de scris, nevastă-mea vine în cameră. Auzi tu, eu te-am rugat un lucru, să nu vii să mă deranjezi... Ea curioasă... să-i dau cartea să o vadă. Și o citește și începe să plângă. Da’ de ce plângi? Păi dacă îmi vine... Și merg pe la vecinii care se duc în Carei, s-o pună ei la poștă. Zice o vecină: Mă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pot porni din nou. Dacă o lăsam singură, măcar un minut, o întotdeauna s-o conducă. În sfârșit am fost silit să duc cu mine un lanț pentru a lega mașina de un felinar, ori de câte ori o lăsam singură!" persoana mai curioasă încerca Un lucru nu s-a schimbat încă! Ea trebuie condusă! Și trebuie condusă ine, mai cu seamă dacă luăm în calcul numărul mare de mașini de pe soselele lumii. Trebuie condusă cu respect față de realizarea tehnică și hnologică pe care
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
P.L., 8), „Am văzut-o devenind brusc palidă.” (O. Paler, Viața..., 161) Când complementul predicativ nominal are structură propozițională, acordul se extinde și asupra numelui predicativ din alcătuirea predicatului său analitic: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața, 60) Rezultat al concentrării specifice a enunțului sintactic prin contragerea 47 unui nucleu predicațional care nu și-a subordonat identitatea și autonomia față de nucleul predicațional central, complementul predicativ nominal stă, cel mai adesea, în nominativ, caz cerut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Călinescu, U.P., 103), „Ședea și privea locul cu palmele la spate.” (E. Barbu, 7). Propoziția completivă predicativă se introduce în frază prin: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața..., 60), „... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie...” (Al. Odobescu, 6), „Numai că Marmoroșblanc prea se arăta ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit.” (M. Preda, M. Sg., I, 7) • pronume (adjective) relative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personajului într-un scenariu. Astfel omului de sticlă i se pot citi gândurile, casa lui este capitonata, că el să nu se spargă. 3. Călătorii. La tema „Călătorii pe meleaguri străine” elevii au alcătuit următoarele compoziții: „Călătorie în țară copiilor curioși”, Călătorie în țară culorilor” și „Călătorie muzicală”. Jocul de rol plasează participanții în ipostaze noi, tocmai pentru a-i ajuta să înțeleagă situații diferite și să se adapteze, să accepte și să înțeleagă diferențele de opinii dintre persoane. Astfel în cadrul
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
teatruă, una din finalitățile educației estetice; perfomanțe artistice de recitare, de interpretare dramatică, coregrafica și muzicală; formarea trăsăturilor de caracter (hărnicie, punctualitate, curajă; formarea gustului estetic și emiterea unor judecați de valoare. În plan comportamental, elevii vor devenit mai comunicativi, curioși, toleranți, dispuși oricând să lucreze asemenea teme, să viziteze expoziții ale artiștilor plastici, să vizioneze spectacole de teatru și film. Lucrul în echipă se va dovedit eficient pentru interrelaționarea elevilor și pentru obținerea unor produse de calitate. Atât din punct
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
mereu, la limita înțelegerii noastre. Ceea ce înțelegem există mereu la granița cu neînțelegerea (cu încă neînțelesul). De aceea, este mereu, dar mereu, important să ne dorim (și să putem) trecerea limitei, a graniței. Vom descoperi lucruri ce-și așteptau exploratorii, curioșii, curajoșii, inventatorii, neîmpăcații, neliniștiții, nepotoliții. Și, odată cele descoperite, cele relevate, cele cunoscute, ne vom afla din nou la limita înțelegerii noastre; vom fi mereu, dar mereu, la granița neînțelegerii (a încă neînțelesului)... Trăim, c-o vrem sau nu, între
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
să se întindă la nesfârșit. Bogăția de plante face să existe și o bogăție de insecte și animale. Te surprinde mai ales abundența insectelor și păsărilor ; pretutindeni vezi fluturi, gândaci, bondari și greieri. În pădure cântă pițigoiul cu notele sale curioase. Ce plăcut este ca într-o zi frumoasă de primăvară să asculți trilurile melodioase ale păsărelelor ! Alexandru Ruja NOAPTE DE VARĂ Noaptea se lasă molcom ca o pânză întunecată.Încep a se vedea stelele cele strălucitoare. Ele sunt candelabrul uriaș
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
scaldă în zeci de mări frumoase și strălucitoare.Eu cred că este cea mai frumoasă planetă, pentru că eu sunt cel mai Mădălina Petraru TELEVIZORUL Privesc liniștită în zarea albastră și nu observ decât un punct negru ca un cuib. Devin curioasă și în inimă mi se strecoară un sentiment ciudat. Mă scol repede și deschid ușa. O boare de vânt îmi răscolește până și hainele. O iau pe jos, în depărtare, și ajung într-un final la acel punct negru. Era
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]