29,392 matches
-
un bătrân MorfeuGândurile toate, acum dau năvală Conștiința -mi moartă, la viață se scoalăRidicând privirera către mândra LunăRaza -i de lumină, mă prinde de mânăNici nu îmi dau seama, dar deja plutescAtras de lumina astrului cerescși mă las în voia dansului măiastruPurtat în inima cerescului astruMistere și patimi, adunate -n vremeșoapta -ți de iubire, ce-a vrut să mă chemeToate sunt în Lună. Strânse, ferecate Așteptând tot timpul, în serenitateMă deștept de -odată, cuprins de -un fiorLuna mă menține, către ea
DANIEL BERTONI ALBERT[Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
m-au dus cei doi profesori chinezi, ghizii și gazdele mele de la Bejing Institute of Technology (BIT). Cerusem să văd un spectacol de operă tradițională chinezească. Mi s-a oferit un program „de toate pentru toți” pentru turiști străini cu dansuri, muzică și acrobații (și văzusem asta de mai multe ori în România). După terminarea spectacolului urma să vină să ne ia șoferul cu mașina pe care universitea mi-o pusese la dispoziție. Profesorii i-au spus șoferului să vină la
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017[Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
voce stridentă. Dar mie îmi stăruia în minte, chiar dansând cu nebunatica Mary, chipul Angelei, acela din momentul când își dăduse acordul să plec, zâmbind și în același timp totuși gata să plângă. Iar Mary turuia întruna, parcă în ritmul dansului, îmi spunea o mulțime de nimicuri, altfel, fată atrăgătoare și ea, ceea ce mă făcuse să-mi amintesc de niște cuvinte spuse cândva de Tavi pentru a scuza năbădăile soră-si, ascultă, bătrâne, până la urmă orice lebădă tot un fel de
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017[Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
vezi, fătucă, bagă de seamă mai mult ce faci pe-aici, c-altfel te torn lu’ frate-tu?... Să fim serioși!... Ești un tip de comitet! îmi gângurise Mary la ureche, extrem de mulțumită că mai aflase ceva, apoi, sfârșindu-se dansul, îmi făcuse o grațioasă reverență, în semn de mulțumire că-i acceptasem invitația. A doua zi fusese pe măsura celei dintâi. Cel puțin în prima sa parte. Schiasem în neștire, unii închiriaseră sănii, fetele, chiar și cele ce-și aduseseră
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017[Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
te mai privească până în adâncul durerii, până în adâncul plăcerii, până în adâncul intimității,până în ezitarea undelor, până în fuga de-a lungul întrebărilor, până în limpezirea strălucirilor. Poate că ele te prind de mână, de picioare, de umeri, de piept, ca într-un dans în care îți râde ființa, vor să te aducă aproape, punți între respirații, între bătăile inimii, să unească punctele cardinale, să sudeze lumina în ferestrele viselor, să te atingă cu bucuria atunci când nu sunt aproape în trupul intersecției genelor. Le-
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016[Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în ființa mea dorința de a purta un dialog cu autoarea acestei cărții. Mai întâi a fost frumusețea acestui titlu, ludic și grav totodată. Lumea spectacolului și ideea lumii ca dans m-au atras mereu, cu o forță căreia nu am știut cum să îi rezist. Asociam această lume cu cea sugerată de un alt titlu, de poem de astă dată, care m-a emoționat: Piticul din cafea. În plus, încă
EMILIA ȚUŢUIANU[Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în ființa mea dorința de a purta un dialog cu autoarea acestei cărții. Mai întâi a fost frumusețea acestui titlu, ludic și grav totodată. Lumea spectacolului și ideea lumii ca dans m-au atras mereu, cu o forță căreia nu am știut cum să îi rezist. Asociam această lume cu cea sugerată de un alt titlu, de poem de astă dată, care m-a emoționat: Piticul din cafea. În plus, încă
EMILIA ȚUŢUIANU[Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
fragment din lucrarea cunoscutului scriitor Dinu Săraru, Râmnicul meu. Articolele în proză (eseurile) și poeziile sunt însoțite de reproduceri după lucrări ale artiștilor plastici prezenți la vernisaje în edițiile anterioare ale „Rotondei Plopilor Aprinși”, semnate de pictori iluștri: Alexandra Meiloiu „Dansul mării”, Tudor Meiloiu „Visul Păsării” și „Muzicalitate”, Gheorghe Dican „Dialog” și „Stâncă și flori pe Valea Sohodolului”,, Dan Cioca „Pasărea Paradisului” și „Fără titlu”, Consuella Meiloiu „Lacrimi de anemone”și „Totem”, Marin Răducu „Gest III” și „Gest IV”, „Rodica Tarța
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015[Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
un pic de curaj și a ajunge mai repede la afluentul încrederii. Când apele încep să se agite și învolburate o iau la vale inundând câmpiile înflorite, vine momentul acela magic în care apropierea înseamnă atingere, mișcarea o formă a dansului de purificare și îmbinare a moleculelor până la contopire. Afluentul iubirii este însă departe. Este celălalt râu ce vine din altă parte străbătând la rându-i toate obstacolele întâlnite de apele vieții în lungul lor drum înspre marea cea mare. Cand
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015[Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
STINGHERE (ROMAN) - CAP. 11, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. 11.O nevastă nedansată... Nu dură mult veselia lor, că nesuferita de sonerie iar țârâi enervată, probabil că nu fusese și ea invitată la dans. - Așteaptă, că vin imediat! Se-ngroașă gluma, fetelor. O s-avem bal mare. - Nu deschide dacă-i Florina cu bețivanul ei! se precipită Irina. - De ce dragă? Am dat-o afară ca pe un câine în ploaie, spuse Maria , alergând spre ușă
CANAL DE AUTOR[Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și-a închipuit că o va întâlni aici. Răspunse tot cu o întrebare: Citește mai mult 11.O nevastă nedansată...Nu dură mult veselia lor, că nesuferita de sonerie iar țârâi enervată, probabil că nu fusese și ea invitată la dans.- Așteaptă, că vin imediat! Se-ngroașă gluma, fetelor. O s-avem bal mare.- Nu deschide dacă-i Florina cu bețivanul ei! se precipită Irina.- De ce dragă? Am dat-o afară ca pe un câine în ploaie, spuse Maria , alergând spre ușă
CANAL DE AUTOR[Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Neobositul dansator pe care nimeni nu-și permite să-l oprească? Nu se poate! Banii lui, mașina lui...Noi respectăm pe oamenii care ne fac cinste. --Trache e la dispoziția mea și dacă eu am spus gata, termină și el dansul. În sfârșit, biata Raluca obosise de atâta dănțuială și smotoceală cu năbădăiosul Trache și dispăru pe ușa dintre stânci. Stinse și spectacolul marin cu sirene. Lăsat în valurile care dispărură după fuga sirenei, neobositul Trache se duse în separeu. --Păi
CANAL DE AUTOR[Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Neobositul dansator pe care nimeni nu-și permite să-l oprească? Nu se poate! Banii lui, mașina lui...Noi respectăm pe oamenii care ne fac cinste.--Trache e la dispoziția mea și dacă eu am spus gata, termină și el dansul.În sfârșit, biata Raluca obosise de atâta dănțuială și smotoceală cu năbădăiosul Trache și dispăru pe ușa dintre stânci. Stinse și spectacolul marin cu sirene. Lăsat în valurile care dispărură după fuga sirenei, neobositul Trache se duse în separeu.--Păi
CANAL DE AUTOR[Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
un strat subțire de carmin, care Îi conferea strălucirea unei statui de aramă. Era ceva, În mișcările ei, care Îi amintea de o panteră, ca aceea pe care o văzuse, cu ani În urmă, În menajeria ținută de ambasadorul sultanului. Dansul acela părea să fie celebrarea unui rit. Un rit blasfemator, prin evidenta nerușinare a oficiantei, și totuși Înțesat de o stranie spiritualitate. Era fascinat de ea. Dacă vreo creatură dansase vreodată În paradisul terestru, trebuia să o fi făcut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndepărtate. Ai văzut cum arată? Se spune că s-a numărat printre refugiații de la San Giovanni d’Acri care au scăpat de masacrul acela cumplit. Singură, fără nimic altceva În afară de frumusețea ei unică. Acolo trebuie că a Învățat mișcările acestui dans, care nu are nimic de a face cu cântecele și cu dansurile noastre țărănești. Nu pare născută din oameni latini. — Nu. Poate că părinții săi ei erau niște greci din Bizanț. Sau evrei. Sau sclavi capturați În Anatolia. Nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
refugiații de la San Giovanni d’Acri care au scăpat de masacrul acela cumplit. Singură, fără nimic altceva În afară de frumusețea ei unică. Acolo trebuie că a Învățat mișcările acestui dans, care nu are nimic de a face cu cântecele și cu dansurile noastre țărănești. Nu pare născută din oameni latini. — Nu. Poate că părinții săi ei erau niște greci din Bizanț. Sau evrei. Sau sclavi capturați În Anatolia. Nici ea nu știe, ori nu vrea să spună. — Ei bine, messer Alighieri, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl interogase Îndelung pe omul acela, Încercând să Îi smulgă o explicație. Pusese să fie eliberat din corzile cu care polițaii se apucaseră să Îi disloce Încheieturile, Însă acesta se mărginise să rostească o cantilenă de neînțeles, acompaniată de un dans straniu presărat cu invocații adresate demonilor. Dante Îl lovise violent peste față, când Își dăduse seama că Își trasa Împrejur, cu sângele picioarelor rănite, un soi de hotar, ca pentru a se Închise În perversitatea lui. — Mă lovești pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fund. Acolo, despărțite doar printr-o fâșie de spațiu gol, parcă Într-o alegorie a râului ce marchează hotarul cu Împărăția morților, se găseau băncile cadavrelor În așteptarea Îngropăciunii. Vii și morți laolaltă, se gândi Dante, ca În rotirile unui dans macabru. Poate că era un lucru bun faptul că acel spectacol Înfiorător era ascuns de vederea oneștilor cetățeni. Poate că vechii persani aveau dreptate: exista, Într-adevăr, o regiune a tenebrelor sustrasă ochiului luminos al lui Dumnezeu, un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Alexandru. — Ce ți s-a povestit? — Că, acolo, unele popoare Își cinstesc zeii nu prin cuvinte sau prin cântece, ci prin mișcările trupului. Ei bine, messere, eu cred că Antilia, Într-un fel sau altul, pe aceia Îi cinstește prin dansul ei. Poetul strânse din buze. Pentru o clipă, fu pe punctul de a da dreptate intuiției primitive a acelui om necioplit. De altminteri, oare nu percepuse el Însuși ceva magic și ritual În pașii femeii, prima oară când o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de astă dată, sub pretextul secretului, evitase escorta. Astfel se putea mișca nestingherit. Dar, În realitate, nu din această pricină voia el să fie singur. Trupul Antiliei continua să Îi danseze În fața ochilor. Voia să o interogheze singur, imediat după dansul ei. Își tot repeta că singurul său obiectiv Îl reprezenta pedepsirea vinovăției. Și poate că era adevărat. Dar vinovăția cobora și Înlăuntrul său. Se asemuia pe sine Însuși cu Iacov, prins În lupta lui nocturnă cu Îngerul. Continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi dat dintr-o dată deoparte pentru a-i face loc Antiliei, care se apropia legănându-și șoldurile. Era sigur că ochii ei negri Îi căutau pe ai lui și că, dintre toți, femeia Îl alesese pe dânsul ca destinatar al dansului. Încercă o ură arzătoare față de ceilalți bărbați care, În acea clipă, o căutau și o doreau, vinovați că Îi Încetineau mișcările, cu strigătele lor și cu mâinile lor Întinse către ea. Era gata să se ridice În picioare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
respire, iar apoi se ridică, făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului, Îndoindu-se din genunchi cu o mișcare sinuoasă, asemenea unui șarpe. Priorul Își aminti ce Îi povestise un călător pe tărâmuri Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să Îl readucă la viață printr-o cantilenă rostită În șoaptă, alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întoarse brusc spre femeie. — Și dânsa? De acolo a venit, odată cu aurul și cu arama acelui pământ? Căpitanul Îndreptă o privire drăgăstoasă spre Antilia. — Da, și e comoara sa cea mai prețioasă. Fericiți zeii acelui pământ, care sunt cinstiți cu dansul ei. — Dar pentru ce să păstrezi secretul? De ce să ucizi ca să ascunzi o dezvăluire prețioasă pentru Întreaga omenire? Veniero lăsă să se scurgă câteva clipe Înainte să răspundă. Când vorbi, În tonul său era o nuanță ironică, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
importante din elita politică și din armata română, inclusiv obișnuiți ai casei regale. Petrecerile care Încheiau expedițiile cinegetice durau câte o săptămână și răspundeau gusturilor tuturor invitaților, care aveau de ales Între sala de jocuri și cramă, Între salonul de dans cu muzică occidentală și cheful pe deșelate cu lăutari țigani sau partide de pescuit nocturn pe lacul din apropiere. Omul nostru, Nicolae Corbu, făcuse studii de drept În capitala Franței, asemenea multor tineri de familie bună, care Își etalau frecvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înțelegi? Îți dau voie să recunoști că sunt o tipă genială; mama ar fi mândră să știe ce fată are. Felicită-mă, te rog, o merit cu prisosință. O-la-la, am reușit, Îți dai seama? Se Învârtea prin cameră Într-un dans dezlănțuit, cânta cuvintele și se alinta eliberată de Încordare și stres. - Nu mai face figura asta acră și solemnă, că-mi strici toată dispoziția. Bucură-te: ai și tu un oarecare merit, poftim... Unul mic și neînsemnat, măi, dragă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]