7,752 matches
-
fi... atunci când vor înțelege că viața este viață, spiritul este spirit, lumina este lumină... iar iubirea este iubire. Atunci cînd vor pune pe primul loc bunăvoința și nu autoritatea, iubirea și nu teama, înțelegerea și nu închistarea, empatia și nu depărtarea. Atunci va fi lumea mai bună și oamenii mai înțelegători, abia atunci va exista un sistem spiritual care să poată îndruma oamenii numai spre pozitiv și înțelepciune... Absolutul are răbdare: lumea evoluează, secol după secol... va veni și acea zi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
urcă pe corabie melancolic, fără să se întoarcă spre cetate. În cele din urmă zise: — Zeii îți îngăduie să știi efectul acțiunilor tale abia după ce le-ai înfăptuit. Se întoarse la gândurile sale, privind spre cetatea care se pierdea în depărtare, și în încheiere spuse: — Poate că în ținuturile unde vom merge vom putea acționa fără să implicăm legiunile. Coborâră de-a lungul coastei ondulate a Asiei și aruncară ancora, să facă popas, în portul celebrei Ephesus. Toți observară că sărmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus. Aceasta era de fapt deci revolta egipteană despre care la Roma toți vorbiseră cu neplăcere, distrați și fără milă. Pe mile întregi nu se vedea altceva. În cele din urmă, spre asfințit, între nisip și palmieri se ivi în depărtare o stelă de piatră cu vârful aurit, în care se oglindea soarele. Apoi din nisip începu să se ridice un enorm zid de granit. — Sais, spuse călăuza arătând într-acolo, apoi tăcu. Era templul faimos în întreaga Mediterana pentru biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era singurul cu care putea vorbi. Îi spuse un lucru pe care acesta nu avea să-l uite până în ultima clipă: — Într-o situație ca asta, riscul nu-l reprezintă cei care așteaptă pe marginea drumului, care te privesc de la depărtare. Pentru asta avem mii de soldați, care ar omorî imediat un agresor. Problema o reprezintă cei care-ți sunt aproape zi de zi și care intră în încăperile tale. Tu nu știi sau nu-ți aduci aminte, dar într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Chipurile lor erau palide; un senator avea toga stropită de sânge. Împăratul se gândi că, în asemenea momente, Tiberius se închisese în camerele sale din Villa Jovis și, poate, nu văzuse nimic. Strigătele încetaseră. Senatorul porunci: — Executați-i imediat. Din depărtare, un glas strigă: Îți vei aduce aminte de noi când îți va veni rândul! — Și nu înapoiați trupurile familiilor; aruncați-le în fluviu, ordonă senatorul. Împăratul părea că nu auzise; ceilalți îi urmară exemplul. El simțea însă că violența i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bucurie atât de intensă a revederii, că nu mai putem să ne ascundem de ceilalți. Uităm unde suntem. Nu auzim nimic. Nu ne vedem decât ochii, niște telescoape imense ce se atrag reciproc Încleștate, reflectându-se unul Într-altul de la depărtări astrale. Ne cercetăm cu lăcomie, ne spunem mii de lucruri prin ochi Într-o secundă, ne certăm din priviri brusc, tot acolo ne Împăcăm imediat, ne alergăm prin coclaurii imaginației. Eu citesc tot ce a visat ea cât timp n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a cărei văpaie străbate anii prin vigoarea ei, prin forța primului simțământ de iubire. Ce mult am simțit clipa aceea! Ce mult o simt și acum, când știu că nu o voi mai avea niciodată! Oricât de mare va fi depărtarea dintre noi, Petre drag, inima mea va bate totdeauna când Îmi voi aminti de acel gest timid și nespus de minunat când te-am sărutat. Tu ai uitat de mult, Petre, nu-i așa? 30 octombrie 1961 (luni) Duminică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai vedea.... poate m-ar săgeta din nou bucuria aceea de a trăi, de a fi fericită, de a simți un om aproape. A doua mare iubire a fost Mircea. Nu știu de ce a plecat, nu pot să-mi explic depărtarea lui bruscă și definitivă. El Însă mi-a dat sentimentele cele mai pronunțate ale caracterului meu, adică m-a făcut să văd, să simt că iubesc drumurile și oamenii. Fata Închisă Între zidurile apăsătoare ale orașului a urcat pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru acela care mă Însoțește pe munte. Și e tare naiv, după câte observ, În chestii de dragoste. 3 mai 1963 (vineri) Ce multe probleme are viața! Ori de câte ori plec pe munte, simt un fel de ardere interioară, o nostalgie a depărtării de-a lungul șinei de tren. Plecasem cu Sergiu și Eugen. Cu cortul, cu schiurile... Sergiu a intrat În vorbă cu două fete În mașină, spre Cota 1400. Nu mi s-a părut nimic periculos pentru mine faptul că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
obicei, dragostea cui s-o dau, când nu știu cum arată? 28 septembrie 1964 (luni) Odată, demult, În fața unor ochi ciudat de albaștri, s-a deschis drumul vieții. Era larg drumul și ușor, și frumos, dar ochii nu găseau nimic În cenușiul depărtării. Cerul, numai el Îi chema, ca să confunde cele două mari dorințe albastre, ochii și infinitul. Plecând de pe pământ, ochii cei albaștri nu au ajuns niciodată albastrul cerului. Și au căzut Înapoi triști, puțin obosiți... Au urcat apoi spre albastrul piscurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fu un zâmbet strălucitor. Gata, viteza întâi și cauciucurile mușcară din asfalt. În câteva secunde, Amelia Sachs rula deja cu 100 la oră. - Hai, hai, hai! se încurajă ea singură, urmărind cu privirea pata întunecată ce încă se zărea în depărtare. Chevroletul alerga cu viteză, dar direcția era departe de a fi tocmai dreaptă. Sachs luă cu o mână stația și apelă centrala pentru a raporta urmărirea și a redirecționa întăririle pe noua rută. Accelerări rapide, apoi frânări bruște... străzile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
închise pumnul, iar cele patru lame deveniră una singură, ținută între degetul mare și arătător. Nu, te rog... Dincolo de durere, Rhyme se temea să nu fie privat de încă unul din simțuri. Criminalul începu o mișcare continuă de apropiere și depărtare a lamei de ochiul lui Rhyme. Apoi zâmbi și se retrase. Privi spre zidul cel mai îndepărtat, aflat în penumbră. - Acum, onorată audiență, vom începe spectacolul cu puțină prestidigitație. Voi fi asistat de domnul aici de față. Aceste vorbe fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Râseră pe înfundate, sigure amândouă că Jamaica nu era răspunsul corect, dar neputând să-și aducă aminte ce era. Emmy scoase plicul din bagajul de mână și începu să citească. — Aruba. Bonaire. Curaçao. Insulele A-B-C din Antilele Olandeze. Optzeci de mile depărtare de coasta Venezuelei. Populație— Adriana ridică mâna să-i facă semn să se oprească. M-am plictisit. — Acum îmi amintesc, bolborosi Emmy. Suntem în Curaçao. Zborul nostru de la Miami a avut întârziere și am pierdut feribotul spre Bonaire. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de pe aleea familiei Maxted, văzu că toți rezidenții englezi plecaseră. Santinele japoneze stăteau la intrarea complexului, În spatele unei gherete. Supravegheați de către un ofițer japonez, un grup de hamali chinezi Încărca mobile din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de ghereta cu sîrmă ghimpată, un bărbat mai În vîrstă, Îmbrăcat Într-un palton ponosit stătea sub platani și Îi urmărea cu privirea pe japonezi. În ciuda costumului ros, purta Încă manșete albe și piepți de cămașă scrobiți. Domnule Guerevici! SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și ieșeau din băncile străine și din clădirile comerciale, ducînd mașini de scris și cutii cu dosare. Jim pedală În jos spre Bund, care era dominat acum de corpul masiv al crucișătorului Idzumo. Era ancorat la vreo patru sute de metri depărtare de chei, cu vechile coșuri proaspăt vopsite, cu turelele tunurilor acoperite cu pînze care fluturau. La mică distanță În amonte, se afla nava americană Wake, purtînd acum steagul Soarelui-Răsare și avînd imprimate caractere japoneze În culori vii la prova și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și carcasa lui ruginită scîrțîi. Plăcile de metal se frecau unele de altele, odgoanele atîrnînde se legănau peste puntea din față, iar niște pînze invizibile păreau să Împingă această veche carcasă la adăpostul unei mări calde, aflate la un secol depărtare de Shanghai. Cuprins de bucurie, Jim simți puntea tremurînd sub picioarele lui. Cum rîdea singur lîngă balustradă, observă că cineva se uita fix la el de pe docul de dincolo de debarcaderele funerare. Un bărbat cu haină și beretă de marinar american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din pavaj, alunecă pe șosea și se opri În malul cu iarbă. Părăsiseră marginea de nord a Shanghai-ului și intrau Într-o regiune de cîmpuri și orezării nelucrate. Dincolo de un șir de movile funerare, la vreo două sute de metri depărtare, un canal curgea spre un sat pustiu. Șoferul japonez sări din cabină și se aplecă peste roțile din față ale camionului. Începu să-i vorbească motorului care fierbea, numele lui Jim auzindu-se din cînd În cînd printre mormăielile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea mărci noi de avioane japoneze! Doar la vreo patru sute de metri depărtare de cursele de fazani, era corpul prăbușit al unui Hayate, unul dintre puternicele avioane de luptă de mare altitudine pe care japonezii le lansau pentru a distruge bombardierele Superfotress care făceau raiduri asupra orașului Tokyo. Întinderea de iarbă dintre lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe care o aduseseră cu ele avioanele Mustang... În jurul lui, americanii Își părăseau cămăruțele și se Înghesuiau la ferestre. Demarest arătă spre coloanele de fum care se ridicau dinspre docurilor din nordul Shanghai-ului. Deși erau la peste șaisprezece kilometri depărtare, Jim auzi un huruit puternic peste orezăriile pustii, un tunet uitat care răsuna mult timp după ce explodaseră bombele. Sunetele bubuiau În geamuri, un vag ultimatum dat prizonierilor pasivi din Lunghua. Jim cercetă cu privirea norii de fum, În căutarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
putea vedea pe doctorul Ransome stînd În picioare În ultimul dintre cele trei camioane, clătinîndu-se nesigur Între pacienții care zăceau pe tărgile lor. Jim se gîndi la lecțiile de latină, Întîrziate deja cu o săptămînă, dar doctorul Ransome era la depărtare de o sută de metri. Urmăriți de soldații japonezi de pe șoseaua situată mai la Înălțime, mulți oameni coborîră la marginea apei. Își umplură gamelele, și sorbeau din ele stînd pe mal. Jim era precaut cu apa, amintindu-și de apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
slab ca să meargă pe jos pînă la Shanghai, după cum nu era În stare să facă față tuturor pericolelor la drum deschis. Ascuns În spatele cazematei, o porni spre adăpostul aeroportului Lunghua. Perimetrul dinspre vest era la mai puțin de un kilometru depărtare, o Întindere de urzici și trestie de zahăr sălbatică, plină cu butoaie de combustibil și fuselaje de avioane abandonate. Printre cozile ruginite ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîinile bandajate, această figură de albinos Îl speria pe Jim; era primul mort care se ridicase din mormînt, dornic să pornească următorul război mondial. Își odihni ochii pe geometria liniștitoare a pistei de aterizare a aeroportului. La patru sute de metri depărtare, tînărul pilot japonez se plimba printre avioanele distruse. Cu bățul de bambus În mînă, cerceta urzicile. Costumul umflat de zbor luminat de aerul serii, Îi aminti lui Jim de un alt pilot al Înserării, care Îl salvase, cu trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la iarnă. Talciocul este departe. Peste livezi și peste baltă tocmai În Dudești Cioplea, pe lângă cimitir, la capătul lui 16, de unde pleacă rata spre Călărași și Oltenița, de lângă monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Este atât de departe, Încât această depărtare inspiră mila și folclorul. „Vă rog frumos, drăguț și politicos / Că din Cioplea viu pe jos / Pentr-un kil de zahăr tos!” Talciocul e un rai de tinichele, un iad de boarfe, e locul unde Dumnezeu a fugit de pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lor pătrunzătoare, cât vezi cu ochii, de la Monument până departe jos În Piața Libertății, mulțimea omenească stă descoperită; e clipa când, locomotivele, motoarele, mașinile se opresc pe tot cuprinsul țării, laolaltă cu oamenii, când navele românești Înalță șuierul lor pe depărtările oceanelor. În dimineața cenușie, mama ta spală rufe și ascultă radioul. Tu ești la un vecin și privești funeraliile la televizor. Tatăl tău se află acolo, pierdut În mulțime. La mitingul de doliu, vorbește unul, Ceaușescu Nicolae. Are părul ondulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dealului armonios Îmbrățișat de păduri. O gâză Îți intră pe după guler. Puțin Îți pasă. Nu te surprinde această supărare egoistă. Nici fâșâitul coasei care se apropie. Susură În mintea ta mizeria de sunete a orașului. Ca o haită rătăcită În depărtări abstracte. Dincolo de ultimele depărtări, acolo unde se rup opincile de fier. Nu ai nici o teamă. Ești În concediu, și În timp ce te cobori spre sat, se apropie ora cinci, ca să prinzi Europa Liberă, același gând Îți vine În minte. Mereu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]