6,089 matches
-
și până În 45. Sfârșitul războiului m-a prins la Nemec Hrad, la vreo 40 de kilometri de Praga. Puțin Îți pasă ție de distanța dintre Praga și Nemec Hrad (sau cum s-o fi scriind numele respectivei localități). E deja destul că o formă pronunțabilă a numelui localității mai există În memoria bătrânului dascăl, deși tu nu asta ai vrea să cauți În ea. Îți porți privirea prin grădinița din fața prispei În care numai zambilele și ici-colo câte o lalea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Pare că tocmai a primit un glonte În burtă. Sau că ar vrea să găsească În iarba arsă de brumă un lucru mic și prețios pe care tocmai l-a pierdut. Dar nu, el povestește. Abia când aparatul se apropie destul se poate observa că vorbește. Toți ceilalți tac și-l ascultă. Aici - un stop cadru pe microsecunda În care el, vorbind, tocmai desenează ceva cu degetul pe pământ. Cât durează Înșiruirea numelor de pe genericul filmului, el rămâne așa, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
magazine și vitrine și culeg tot ce cred ele că este mai bun și mai frumos pentru copilul care s-a anunțat. Viitorul tată se molipsește și el de această febră a cumpărăturilor. Într-un final mama, mai rezonabilă, spune: - Destul! Sunt haine cât nu mai încape în dulap pentru vreo 2 ani, cel puțin! Bine! Și ca totul să fie într-adevăr bine de la început se fac teste și analize, se face consult ginecologic și mama se înscrie la cabinetul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
volumul precedent cu un poem intitulat ,, Dreptul de a fi eu" și se mărturisea: ,,Nu-s cronicar teluric la dinastii inerte./ Și nici servil puterii, bisericos credul;/ Nu cer ipocriziei păcatele să-mi ierte./ O cruce pentru oase mi-i destul". Prin ,,Flaut Tenebra" - volum apărut recent la Casa Editorială Moldova, Alexandru Tăcu face o îndelungă incursiune în timp și spațiu prin propria-i ființă, adesea luându-și tovarăși de drum poeți și locuri devenite aproape mitice pentru ieșeni. De data
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
de așteptat microbuzul mai ales că începuse să cadă o burniță subțire care-i pișca fața și mâinile cu ace reci de gheață; toamna și frigul îi pătrundea prin pardesiul subțire. Începuse să tremure și până la sosirea microbuzului mai avea destul timp. Regreta că plecase de la elev dar ședința se terminase efectiv și nu vroia să abuzeze de ospitalitatea gazdelor; în definitiv nu vroia să cadă în nici un fel de compromis; considera că își făcea datoria strict, în acest caz fără
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nașterea celui de-al treilea. Urmarea a fost că și-a pierdut credința și s-a răzbunat pe el, părăsindu-l și luându-le pe cele trei fete, Faith, Hope și Brenda. Cât a durat? — Căsnicia noastră? Aproape cinci ani. — Destul. — Destul. Luă ultima bucățică de ardei verde din castron și și-o îndesă în gură. În anumite momente - momente de mare slăbăciune, recunosc - îi duc un pic dorul. — O? — E plăcut să ai pe cineva lângă tine, iar uneori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
celui de-al treilea. Urmarea a fost că și-a pierdut credința și s-a răzbunat pe el, părăsindu-l și luându-le pe cele trei fete, Faith, Hope și Brenda. Cât a durat? — Căsnicia noastră? Aproape cinci ani. — Destul. — Destul. Luă ultima bucățică de ardei verde din castron și și-o îndesă în gură. În anumite momente - momente de mare slăbăciune, recunosc - îi duc un pic dorul. — O? — E plăcut să ai pe cineva lângă tine, iar uneori nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putem face totuși - ce-ar fi să treci acum pe la mine? Apartamentul meu e după colț și vin și eu peste vreo oră. Am putea, cum să zic, să reluăm discuția de unde am întrerupt-o și pe urmă mai e destul timp până la trenul de diseară. Phoebe se ridică. — Interesantă manevra. Dar nu prea subtilă. Își puse geanta pe umăr și adăugă: Dacă mi-aș fi dat seama că asta e legătura personală la care vă gândeați, vă puteam scuti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
supraviețuirea pe piața de artă, dar n-a apărut. — Michael, văd că ne rezervi multe surprize. Vreau să-mi spui tot. Insist. — O, dar e... — Nu acum, nu acum. Ridică mâna ca să mă oprească. Înțeleg că ai de lucru. Avem destul timp să auzim mâine toată povestea. Avem de fapt toată ziua la dispoziție. Suna amenințător. Da?! Nu ți-am spus? Am reușit să-mi iau zi liberă, deci putem merge în vale la un picnic, numai noi doi. — Mmm. Grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un moment bizar pentru a ni le împărtăși. — Am văzut de atunci filmul, spuse Michael aparent neauzind-o. Îl am pe video. Știu cum evoluează povestea: de aceea știu că Mortimer trăiește. Dar nu asta e problema. Nu era niciodată destul să-l pot vedea ori de câte ori voiam: pentru că nu doar îl urmăream în ziua aceea. Îl trăiam: acesta e sentimentul care credeam că nu se va întoarce, cel pe care așteptam să-l recapăt. Și acum se întâmplă. A început.Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se anină de streșini, care fumegă în ierburile de pe câmp, dacă inima mea știe să fugă de câini cu tine ascuns între pliurile ei, cred că nu ai încă nevoie să recunoști nimic. și Simt că nu m-am grăbit destul, dar nu știu cu ce. Acum că ne-a mai rămas puțin timp, mă întreb ce-am făcut cu vălătucii celor nouă luni care s-au tors numai între noi doi. Ce-am făcut cu norii, cu soarele, cu zăpada
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ești singurul de pe pământ care umblă teleleu și nu știe de ce? Chiar crezi că tocmai ție o să-ți vină răspuns de sus? Să te cheme Dumnezeu la vorbitor, asta vrei tu? Taci odată, taci. ─ Să tac? Las’ c-o să tac destul în mormânt. Iar amenințarea cu moartea? Ce-ai dragă de te gândești numai la moarte? Dar la ce să mă gândesc? Asta-i bună! Tocmai tu? Mă uimești. Mai bine pune mâna și citește din tizul tău, că tot te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
avea ea de la bun început nu-ș’ ce cusur, nu sunteți voi de vină, așa a fost să fie... Te pomenești că cereți să vă dea alta mai trainică în loc. Tudorel: Alta? Doamne ferește! Doamne ferește de alta mai trainică! Nu ne căznim destul cu asta, lucrăm la ea vorba aia de când a făcut-o zi să-i zic, și uite că tot n-am dovedit-o încă! Ptiu, piei, piază rea! Auzi la el, alta! Angheluță: Stai, unde fugi...? Mă rog... „Țară destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să strige, de teamă să nu scoale copilul. Timpul trece. Nu se mai aude nimic. Nu e chiar întuneric beznă, prin geamul de la ușa liftului se strecoară o rază de lumină pe care oglinda de pe latura opusă ușilor o amplifică destul ca omul să nu-și piardă încrederea. Și Iulia mulțumește în gând pentru soarele care chiar din depărtarea iernii și de dincolo de nori și prin uși de metal și turnuri și printre colțuri și prin geamuri nespălate uite că răzbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în mâini petecul de hârtie. ─ Nu e chiar tot, îl lămurește Mihaela Carbon, dar e mult. Acum fata are certificat de naștere pe numele dumneavoastră, vedeți? La părinți, sunteți trecuți dumneavoastră, Mihai Mihai, tata, Garoafa, mama. Și hârtia asta e destul ca să nu ne mai ia fata? întreabă și Garofița. Stau toți trei la masa din sufrageria familiei Mihai. E pe la amiază, toată dimineața domnișoara Carbon a stat pe Obcina Mare, la evidența populației. Cunoaște acolo pe cineva, un locotenent drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dea jos pasărea de pe dulap, plăcerea de a o privi e mai adâncă decât datoria, iar clipa, o, atât de frumoasă. Întârzie, deci. Văzută din spate, cum se ridică și se întinde ca să ajungă undeva sus, dincolo de ființa ei, e destul ca să te îndrăgostești de ea? Sistolă. Din păcate da. Diastolă. E Cleopatra în barcă și dacă eu sunt Antoniu, înseamnă că nu mai am mult de trăit? Sistolă. Și ce dacă. Diastolă. Înseamnă că o să intru din nou în operație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
obișnuită. Ești mult prea gras. Ești mult prea leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să prindem. Înțelegi? E destul să ne uităm. M-am săturat de povețele tale înțelepte ca de hrană uscată. Dar mă rog, o să torc puțin și planeta se va roti și uite-așa, încetul cu încetul, o să ajungem și la...prr...prr...prr... Sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
văduva. ─ Fii sigură. Da’ nu vreau să-l întâlnesc pe lumea cealaltă, părinte. Nu vreau să-l mai întâlnesc niciodată. Chiar dacă Dumnezeu o să-l ierte, eu nu vreau să-l mai văd. ─ Ești sigură, Victorie? întreabă părintele. M-a amărât destul, părinte. Nu mai vreau să-l văd niciodată, nicăieri, nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, niciodată, părinte, șoptește Victoria. Dezleagă-mă de el pentru vecie. Dă-mi verigheta, zice părintele. Victoria și-o scoate ușor de pe inelarul subțiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
naivilor” artiști. Nu mă interesează categoriile, împărțirile, criticile pe care le întâmpină, ci îmi iau libertatea de a fi doar un comentator al operei lui. Și pentru mine, totuși, Boancă este un artist, o minune de „naiv”, dar nu-i destul, este un om dăruit cu candoarea artistului. Uneori, privindu-i tablourile, așa modeste cum sunt, neînrămate, pictate cu culori ieftine, am parcă teama de a nu-l surprinde pe autorul lor zburând către teritoriile artei visului lui, știind unde îi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mereu, jelindu-se la oamenii lui de încredere, rugându-i să nu le spună lui Drăcosu și lui Vasile că-l omoară, dar lui nu-i era că-l omoară, dar se duc la pușcărie de tineri și e păcat. Destul a păcătuit el, să nu mai păcătuiască și copiii din cauza lui. După vreo doi ani de chin, cu două femei bolnave, și sănătatea lui Butnaru s-a șubrezit. Mai întâi a strâns-o Dumnezeu pe Ilinca. Nici Ilinca nu le-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în stăpînire, mai cu seamă dacă nu sînt obișnuite de a trăi în libertate; iar pentru a domni asupra lor în deplină siguranță, este de ajuns să faci să se stingă neamul principelui care le stăpînea. În ce privește celelalte lucruri, este destul să păstrezi vechile condiții, iar moravurile să fie asemănătoare, pentru ca oamenii să trăiască în liniște, precum am văzut că au făcut Burgundia, Bretagne, Gasconia și Normandia, care de multă vreme s-au unit cu Franța; și cu toate că există unele nepotriviri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
apărată cu energia și virtutea necesară, așa cum sînt Germania, Spania și Franța, atunci sau revărsarea apelor n-ar fi provocat acele mari schimbări care s-au întîmplat, sau însăși revărsarea nu s-ar fi produs. Și socotesc că am vorbit destul despre felul în care trebuie să te împotrivești sorții în general. Dar pentru a trata lucrurile mai amănunțit, spun că se poate să-l vezi pe un principe astăzi într-o situație fericită, iar mîine căzut de la putere, fără să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de poziție, cred că trebuie să optezi: ori te depărtezi complet, ori te ții foarte aproape de ei. Acela care alege altă cale va fi, dacă este un personaj de oarecare importanță, expus perpetuu celui mai mare pericol. Nu va fi destul să spună: Nu doresc nimic, nu vreau decît să trăiesc liniștit, nu cer nici bunuri, nici onoruri. Aceste scuze nu sînt admise. Oamenii dintr-o anumită categorie nu-și pot alege modalitatea de existență. Dacă această alegere a fost făcută
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu confunde statele mici cu cele mari și, tocmai prin aceasta, Machiavelli păcătuiește grav în acest capitol. Prima greșeală pe care trebuie să i-o reproșez este că ia termenul de generozitate într-un sens prea vag; el nu distinge destul între larghețe și risipă. Pentru a face lucruri mari, spune el, un principe trebuie să treacă drept generos și chiar să fie astfel". Nu cunosc nici un erou care să nu fi fost generos. A afișa zgîrcenia înseamnă a spune poporului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sancționată slăbiciunea principilor în privința lingușirilor; vrem ca regii să iubească adevărul, vrem ca urechile lor să se obișnuiască a-l auzi și avem dreptate; dar mai vrem, după obiceiul oamenilor, și lucruri un pic contradictorii: vrem ca principii să aibă destul amor propriu pentru a iubi gloria, pentru a întreprinde mari acțiuni, iar, în același timp, să fie îndeajuns de indiferenți ca să renunțe de bună-voie la răsplata muncii lor; același principiu ar trebui să-i facă să merite lauda și s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]