5,830 matches
-
dimensiune a moralei umane", în Revista Dilema Veche, www.dilemaveche.ro, 27 februarie, 2014. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Strategia identitară deschisă", în Revista Dilema Veche, nr. 516/31 Decembrie, 2013. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Traiul pe datorie și efectele sale", în Revista Dilema Veche, nr.403/3-9 noiembrie 2011. Chombart de Lauwe, Paul - Henry, Cultura și puterea, Editura Politică, București, 1982. Cizek, Eugen, Istoria Romei, Editura Paideia, București, 2002. Constantinescu, N.N.-co., Capitalismul contemporan, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1985 Constantinescu, N.N.-co
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
Omul și mulțimea, Editura Humanitas, București, 2001. Otovescu, Dumitru-co., Tratat de sociologie generală, Editura Beladi, Craiova, 2010. Piketty, Thomas, Capitalul în secolul XXI, Editura Litera, București, 2015. Platon, Republica, Editura Teora, București, 1998. Pleșu, Andrei, "Note, stări, zile", în Revista Dilema Veche, anul XI, nr. 520/30 ianuarie-5 februarie 2014. Pohlsander, Hans, Împăratul Constantin, Editura Artemis, București, 2007. Pomeranz, Kenneth, Marea diveregență. China, Europa și nașterea economiei mondiale moderne, Editura Polirom, Iași, 2012. Popescu, Gheorghe, Evoluția gândirii economice, Editura ,,George Barițiu
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
să demonstreze teoria sa, "mutilând" democrațiile analizate prin omiterea temei centralizare-descentralizare. Un răspuns plauzibil e acela că cele două dimensiuni nu dau rezultate similare. Pe scurt, ipoteza pare mai "slabă" în plan empiric. Pe de altă parte, aspectele neglijate oferă dileme esențiale. Abandonarea temei descentralizării în ceea ce privește calitatea democrației, unul dintre pilonii numeroaselor studii asupra democrației, independența băncii centrale și a oportunitățile de reprezentare oferite de o a doua cameră sunt, și ele, carențe ale teoriei enunțate de Lijphart. Cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la publicații din țară și de peste hotare, coordonează „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»” și „Xenopoliana” (editată începând din 1993) precum și numeroase volume tematice, printre care Cultură și societate (1991), Identitate/alteritate în spațiul cultural românesc (1996), Basarabia. Dilemele identității (2001), Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2001), Franța, model cultural și politic (2003). A debutat în 1957 la „Viața studențească” cu eseul Ștefan cel Mare și posteritatea, iar editorial în 1971 cu biobibliografia Mihail Kogălniceanu. Colaborează la „Anuar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
de peste hotare, coordonează „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»” și „Xenopoliana” (editată începând din 1993) precum și numeroase volume tematice, printre care Cultură și societate (1991), Identitate/alteritate în spațiul cultural românesc (1996), Basarabia. Dilemele identității (2001), Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2001), Franța, model cultural și politic (2003). A debutat în 1957 la „Viața studențească” cu eseul Ștefan cel Mare și posteritatea, iar editorial în 1971 cu biobibliografia Mihail Kogălniceanu. Colaborează la „Anuar de lingvistică și istorie literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
analiză și editare. Cartea Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (1974; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române), un portret spiritual relevant mai ales prin acuratețea detaliilor, este urmat de o densă „viață” în stil tradițional, Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983), de scrutarea „dilemelor” istoricului (1985) și de repunerea în circulație a scrierilor, inclusiv a celor inedite (Corespondență și acte, Scrieri, Memoriale, Idei și forme istorice. Patru lecții inaugurale etc.). Lui A. D. Xenopol, definit emblematic a întruchipa „istoriografia română la vârsta sintezei”, i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
al societății, istoria în „Convorbiri literare”, în „prelecțiuni” și la Academia Română, literatura de inspirație istorică etc. - și, în 1994, la alcătuirea unor captivante „glose istorico-culturale” cu privire la Mihai Eminescu; mai multe volume, începând din 1986, au în centru problema identității, „căutarea”, „dilemele” și „perspectivele” acesteia, inclusiv în Basarabia; istoriografia urmărită în pașoptism, în postpașoptism, în etapa sintezei și la cumpăna secolelor („sub semnul modernității”), e studiată, pentru prima dată, și „sub dictatură” - Orizont închis (2000). O constantă a metodei de cercetare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Xenopol, București, 1983; Mihail Kogălniceanu, București, 1984; De la istoria critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului XIX și începutul secolului XX), București, 1985; ed. 2, București, 2000; Les Dilemmes d’un historien: Vasile Pârvan, București, 1985; ed. (Vasile Pârvan: dilemele unui istoric), Iași, 2002; Cunoaștere de sine și integrare, Iași, 1986; Istorie și istorici în România interbelică, Iași, 1989; ed. 2, Iași, 2003; Istorie și finalitate, București, 1991; Eminescu. Glose istorico-culturale, Chișinău, 1994; În orizontul istoriei, Iași, 1994; La sfârșit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
a preleva biopsii și nu în ultimul rând necesitatea îndepărtării substanței de contrast înaintea continuării investigațiilor. Chiar în cazul identificării unei leziuni, aceasta trebuie confirmată prin biopsie. Pe de altă parte, o clismă baritată normală la un bolnav asimptomatic creează dileme care necesită de cele mai multe ori colonoscopie pentru rezolvare. Examenul radiologic este însă foarte util pentru investigarea colonului supraiacent unei stenoze, porțiune neabordabilă cu colonoscopul. Colonoscopia (fig. 19, 20) cu utilizarea unui instrument de 60-180 cm este standardul pentru examinarea colonului
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
nedreptatea devin teme privile giate, iar francofonia face să sufle asupra scriitoarelor din Liban un vînt de libertate. În acest caz cum e și cel al unor numeroși scriitori români, ruși, cehi, albanezi etc. spațiul identitar e construit pe o dilemă. Căci un francofon e cineva care a făcut o alegere aceea de a-și defini identitatea culturală optînd pentru franceză ca limbă de expre sie și de creație -, îndreptîndu-se astfel spre un metisaj cultural, avînd în vedere faptul că se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care a condus la generalizarea aleatoriului și a relativismului contemporan. În dezacord cu discursul actual asupra sfîrșitului metafizicii, gînditor al contingenței, unic reper în absența Absolutului exilat, Meillassoux nu-l putea ignora pe marele poet al hazardului, mai ales că dilema lui Mallarmé seamănă bine cu a sa: cum să iei act de moartea versului alexandrin fără a renunța la poezia metrică, dacă nu împingînd versul liber pînă la forma sa absolută? De fapt, pînă la tăcere... Cert este că, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
TVR (1996-1997). Între 1997 și 2001 a fost ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun de la Vatican, în Republica San Marino și la Ordinul Suveran Militar de Malta. Din anul 2001 este director general în Ministerul Afacerilor Externe. A colaborat la „Dilema”, „Secolul 20”, „Cuvântul”, „22”, „Martor”, „Litere, arte, idei”, „Orizont”, „Vatra”, „România literară”, „Religioni e società” (Florența), „Social Compass” (Londra) ș.a. Volumul de debut al lui B., Râsul patriarhilor (1996), retrasează istoria spiritualității europene plecând de la un fenomen atât fiziologic, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
folosește împotriva răului, și „râsul primejdios”, josnic sau trufaș - cel care, batjocorind cele sfinte, se transformă în instrument al diavolului. Volumul Iacob și îngerul (1996) adună laolaltă, organizate în cinci secțiuni, eseurile pe care autorul le-a publicat în revistele „Dilema”, „Transilvania”, „Secolul 20” și „Sfera politicii” în perioada 1994-1996. Impresionând în primul rând prin calitatea stilului, în care concizia și acuratețea terminologică se combină în mod fericit cu paradoxul și formularea fulgurantă, memorabilă, eseurile abordează principalele antinomii ale gândirii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
al Cetății eterne (în colaborare cu Horia Bernea), București, 2001. Repere bibliografice: Michel Meslin, Avant-propos la Teodor Baconsky, Le Rire des Pères, Paris, 1996; Andrei Pleșu, Cuvânt înainte la Teodor Baconsky, Râsul patriarhilor, București, 1996; Anca Manolescu, Speranță și stil, „Dilema”, 2000, 364; Robert Lazu, Dezamăgire și speranță, O, 2000, 11; Augustin Ioan, „Roma caput mundi”, „Dilema”, 2003, 517, 518. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
Teodor Baconsky, Le Rire des Pères, Paris, 1996; Andrei Pleșu, Cuvânt înainte la Teodor Baconsky, Râsul patriarhilor, București, 1996; Anca Manolescu, Speranță și stil, „Dilema”, 2000, 364; Robert Lazu, Dezamăgire și speranță, O, 2000, 11; Augustin Ioan, „Roma caput mundi”, „Dilema”, 2003, 517, 518. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
demersul din eseurile volumului Eu, Alter, Alter Ego. Un pas mai departe îl reprezintă construcția teoretică din Despre teme, unde, prin apelul la concepte curente ale filosofiei sociale din panoplia școlii lui Th. W. Adorno, sunt propuse dezbaterii câteva dintre dilemele esențiale ale antropologiei literaturii, printre care și cea privitoare la sensul estetic al „creației sociale”. Ulterior, și în continuarea acestor investigații preeminent teoretice, cercetătorul își focalizează atenția asupra relației dintre fundalul cultural și performanța literară, terenul predilect pe care și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
Liviu Antonesei, „Ego, Alter, Alter Ego”, CL, 1993, 9-10; Virgil Nemoianu, „Ego, Alter, Alter Ego”, „The Comparatist”, 1995, 19; Monica Spiridon, Temele dialogului, LCF, 1995, 30; Grete Tartler, Marginile ca „subconștient” al Europei, RL, 1997, 10; Victor Neumann, Identitate central-europeană, „Dilema”, 1998, 5; Andreas Breitenstein, Jerusalem am Pruth. Czernowitz als Literaturstadt, „Neue Zürcher Zeitung”, 1998, 159; Cassian Maria Spiridon, Paul Celan și a treia Europă, CL, 1998, 10; Z. Ornea, Paul Celan și Bucovina natală, RL, 1998, 42; Diana Adamek, Meridianul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
o viziune coerentă, dar și detaliată asupra realismului. Eu afirm că oricît de importante ar fi intuițiile pe care le-au adus la lumină, aceste încercări au eșuat pînă acum, de fiecare dată. Teoreticienii realiști se află astăzi în fața aceleiași dileme fundamentale: fie actualizează cunoașterea practică a culturii diplomatice în detrimentul științei, riscînd astfel să-și piardă credibilitatea științifică, fie dau principiilor practice o formă științifică, ceea ce denaturează tradiția realistă. Istoria realismului ca teorie cauzal-explicativă este povestea încă neterminată a unei morți
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tuturor științelor sociale, iar a trece de o graniță este ceva foarte vag. Pusă în fața necesității de a include tot mai mulți factori cauzali, interni sau transnaționali, pentru a fundamenta analiza comportamentului statului, disciplina relațiilor internaționale a intrat într-o dilemă. Fie accepta provocarea agendei din ce în ce mai încărcate și devenea o componentă internațională a altor discipline din cadrul științelor sociale, fie refuza să fie absorbită de acestea, dar atunci avea o imperioasă nevoie de legitimare științifică. Erau necesare argumente care să poată arăta
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
accesul direct la lumea reală, idee pe care Karl Popper ar fi criticat-o aspru. Aceste teme vor fi de aceea tratate separat. După o introducere în asumpțiile falsificaționismului, transformarea într-o știință empirică va fi exemplificată prin faptul că dilema securității, și nu natura umană, este din ce în ce mai mult considerată a fi cauza care stă la baza politicii internaționale a puterii. Prin urmare, una dintre dezbaterile centrale ale acestei perioade, dezbaterea polaritate-stabi-litate, va ilustra amestecul ambivalent de behavioralism și teorie a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ipoteza; ipoteza poate fi salvată arătînd că, din moment ce cealaltă parte a cîștigat, atunci ea era de fapt cea puternică. Deci, cum puterea și controlul consecințelor sînt definite circular, nu poate exista nici o posibilitate de a falsifica teoria. A treia imagine: dilema securității Într-un domeniu internațional caracterizat prin multiplicitate (Morgenthau), dacă un actor vrea să-și asigure securitatea acumulînd putere, aceasta nu poate decît să exacerbeze sentimentul de insecuritate al unui alt actor, care va răspunde tot acumulînd putere. "Competiția puterii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fiind angrenate într-un cerc vicios" (Herz 1950: 157). Sistemul autoapărării dă naștere unei spirale a competiției, care își propune să asigure fiecărui actor individual un grad cît mai mare de securitate, dar produce în ansamblu insecuritate: aceasta este celebra dilemă a securității. Nu tendința înnăscută a omului spre dominație, ci tendința națiunii de a supraviețui în condiții de anarhie este elementul de bază al disciplinei relațiilor internaționale. Astfel că politica puterii în versiunea sa internațională nu este o problemă antropologică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
securitatea nu poate fi asigurată de nimeni în afară de actorul însuși. Contextul pune în mișcare "inevitabila" natură a politicii puterii. Comparativ cu explicațiile bazate pe prima imagine, o astfel de fundamentare a disciplinei relațiilor internaționale oferea două avantaje. În primul rînd, dilema securității se preta mai bine unei înțelegeri științifice a disciplinei. Pentru Morgenthau, caracteristica dominantă a relațiilor interna-ționale, conflictul, derivă în ultimă instanță din natura umană. Mai mult, o serie de behavioraliști au mers pe aceeași cale în ce privește asumpția metafizică a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
natura umană. Mai mult, o serie de behavioraliști au mers pe aceeași cale în ce privește asumpția metafizică a unor instincte înnăscute ale puterii. Încercînd să ridice disciplina relațiilor internaționale la nivelul de știință, aceștia au preferat conceptul aparent mai empiric al dilemei securității. Al doilea avantaj este că dilema securității, consi-derînd cauza fundamentală a războiului ca fiind strict internațională, contribuie la consolidarea delimitării relațiilor internaționale ca disciplină independentă. În plus, dilema securității le dă realiștilor posibilitatea să păstreze o viziune unitară asupra
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
behavioraliști au mers pe aceeași cale în ce privește asumpția metafizică a unor instincte înnăscute ale puterii. Încercînd să ridice disciplina relațiilor internaționale la nivelul de știință, aceștia au preferat conceptul aparent mai empiric al dilemei securității. Al doilea avantaj este că dilema securității, consi-derînd cauza fundamentală a războiului ca fiind strict internațională, contribuie la consolidarea delimitării relațiilor internaționale ca disciplină independentă. În plus, dilema securității le dă realiștilor posibilitatea să păstreze o viziune unitară asupra politicii. Contextele distincte, adică lipsa unui corespondent
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]