6,332 matches
-
calea. Îmi cobor din nou privire asupra anunțului din Times. Dintr-o dată, ochii au început să mă usture din cauza lacrimilor. — Ești bine? Bea își pune mâna pe umărul meu. Apoi îmi prinde mâna, care continuă să tremure. — Țigară, îi șoptesc disperată. Ea clatină din cap, ca un soldat ascultător. Slavă Domnului c-o am pe Bea. * * * Zece minute mai târziu, eu și Bea ne ghemuim pe scări, făcând poștă a doua țigară de contrabandă Marlboro Light și dând pe gât, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi da drumul, mă gândesc, cufundându-mă în îmbrățișarea ei și simțind cum douăzeci de ani mi se topesc de pe umeri. Înconjurată de brațele mamei, simt cum golul din stomac mi se mai micșorează puțin. — Tish-Tish, te rog, am nevoie disperată de ajutorul tău cu cerceii, se smiorcăie Lucille, smulgând-o pe mama de lângă mine. Sentimentul care mă cuprinde când simt brațele mamei îndepărtându-se de lângă mine e mai rău decât cel produs de sunetul asurzitor al unui ceas deșteptător după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ei bine, puțin cam prea normal pentru genul de conversație pe care o purtam. Din fericire, se părea că Vivian nici nu se aștepta să vorbesc pe parcursul interviului. I-a dat ea înainte. — Deci, ești pe cale să recurgi la gesturi disperate ca să scapi de la P și P? Cum ți se pare locul ăla? N-am spus nimic. Îmi dădeam seama că Vivian voia să-mi sfâșii actualul angajator, că asta ar face-o să simtă că suntem pe aceeași lungime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și destul de banală, dar, speram eu, aducea cu stilul lui Carolyn Bessette Kennedy - decât petrecusem ca să mă îmbrac în ultimele trei luni. Apoi Bea și-a făcut apariția în garsonieră cu trusa ei enormă de machiaj, după care a început, disperată, să-mi caute pomeții și să-mi aranjeze sprâncenele. În ochi avea o sclipire febrilă care spunea că așteptase ani de zile să aibă șansa să facă chestia asta. Eram fericită fiindcă făcusem toate eforturile astea. Îmbrăcat într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în hol, după ce actual sexual se consumase. O amintire pe care Vivian o reda cu un umor abraziv. M-am cutremurat. Încă un motiv pentru care o disprețuiam pe Vivian. — Ăăă, Bea, vrei să te ajut cu cina? am întreabat, disperată să închei subiectul aventurilor lui Vivian. Îmi lasă gura apă din cauza mirosurilor care vin din bucătărie! — Ei, Harry e bucătarul din seara asta. Ne pregătește rețeta lui de osso bucco. — Osso bucco? a repetat Randall. Ce om renascentist ești, Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e vorba de faptul că fac numai ce zice ea. Sigur că gândesc și eu. și te iubesc. Mă faci foarte fericit... — Randall, gândește-te cum te face Coral să te simți. Randall a clătinat din cap cu o frustrare disperată. — S-a terminat, Claire. De câte ori... — Gândește-te doar la felul în care te face să te simți, Randall. Randall a încetat să mai clatine din cap. Pentru câteva clipe, nici unul dintre noi n-a mai scos nici o vorbă. Dar privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să taie niște găuri din loc în loc în prelată cu cuțitul pe care-l avea la șold, pentru ca razele lunii pline de afară să poată pătrunde înăuntru. Șoferul a încercat să protesteze în legătură cu tot ce i se petrecea sub ochi, disperat că muncitorii care ajutaseră la încărcat dăduseră bir cu fugiții fără să stea prea mult pe gînduri, dar s-a trezit brusc cu un pumn în nas, în timp ce foaia de parcurs îi era smulsă dintre degete, făcută bucățele, și apoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
minte cît de greu a fost pus totul în mișcare. — Pe mine mă lasă rece tot jocul ăsta de culise, spune Tîrnăcop, dacă asta au votat înseamnă că asta le convine. — Manipulare și iar manipulare! strigă iar Roja ca un disperat, apăsîndu-și mai tare receptorul telefonului pe ureche. — Ce-și face omul cu mîna lui se numește lucru manual, spune Gulie, nu ca domnul Președinte, care a știut de la bun început ce vrea, a mers țintit, și-a făcut partid și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dai seama exact la ușa ei. Cine o să te creadă? — Adevărul e că într-un fel îmi cam pare rău că am intrat în rahatul ăsta de care n-aveam nevoie, zise Poștașul, dar mi s-a părut atît de disperată atunci, că mi s-a făcut milă de ea. Dacă te-ar auzi Părințelul cum vorbești nu s ar lăsa pînă nu te-ar aranja de mai mare dragul ca să nu-ți mai ardă să-ți bagi nasul în viața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bine cu ce poți și cu ce nu poți fi de acord din toate astea dacă nu vrei să mori tot poștaș, să depinzi în continuare de tot felul de bacșișuri și comisioane dubioase, să fii jucărioara femeilor singure și disperate. — Trebuie să înțelegi că n-am avut încoto, zise Poștașul, îi puneam pe masă toate scrisorile lui Milițică, nu puteam să le triez înainte. Și-ar fi dat seama dacă umblam cu fofîrlica. Vrei să spui că știa ea dinainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bine era că în sfîrșit puteau să discute nederanjate de nimeni, să-și amintească de vremurile bune, cînd viața mai era încă de trăit. Dacă cineva le-ar fi spus atunci că vor ajunge în scurt timp într-o situație disperată ca cea de față, i-ar fi rîs în nas, i-ar fi spus să-și ia picioarele la spinare, să lase glumele proaste, că așa ceva nu este posibil. Un an, cinci, zece, mai mult? Cît din viață își irosiseră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja. Mi-am pierdut ceva timp să-i demonstrez că povestioara cu bilețelul era cusută cu ață albă. — Am încercat și noi să împușcăm doi iepuri dintr-un foc, spuse Angelina. Că nu ne-a prea reușit, asta e. Eram disperate să luăm legătura cu tine. — Nu era mai simplu să-mi fi spus despre ce era vorba de la bun început? zise Roja. Mai ales că și eu aveam niște polițe de plătit. Ar fi fost mai simplu, zise Angelina zîmbind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
era să mă scap pe mine, adăugă vîrînd cheia în contact și demarînd instantaneu. Ce s-a întîmplat? zise Sena punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară o țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pacientul a fost vindecat în doar câteva săptămâni și cu o cheltuială minimă. Mai bine de 80% dintre cazurile doctorului Watson au fost vindecate complet de, practic, orice formă cunoscută de boală mentală, prin folosirea terapiei nutriționale, inclusiv câteva „cazuri disperate” trimise la el de unii psihiatri frustrați. Comparați rezultatele lui excelente cu rezultatele psihanalizei: un raport realizat de dr. Hans Jurgen Eysenck publicat în International Journal of Psychiatry în 1965 a evaluat rezultatele a 19 studii diferite în care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dea seama. Cea mai întâlnită afecțiune se numește „apneea în somn”, rezultatul respirației neregulate și al deficienței de oxigen la nivelul creirului pe care aceasta o provoacă. Cei care suferă de apnee se trezesc brusc cu o tresărire noaptea, gâfâind disperați pentru a putea respira. Toate tulburările somnului, inclusiv sforăitul, îi fac pe oameni să fie complet extenuați dimineața, indiferent de cât de mult stau în pat. Reglarea regulată a respirației și a bătăilor inimii înainte de somn corectează modelele de respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ale sănătății dumneavoastră, ale perioadei anului și ale altor factori relevanți și să experimentați noi exerciții pe măsură ce progresați. Când se expun pentru prima dată acestui regim zilnic de exerciții taoiste, majoritatea adepților taoiști din Occident își ridică mâinile spre cer disperați și spun: „Dar eu nu am timp pentru toate astea!”. În realitate, majoritatea persoanelor au o grămadă de timp pentru toate acestea și pentru multe altele, dacă își revizuiesc puțin prioritățile. De exemplu, vă puteți petrece pauza de cafea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
tocmai divorțase. Nepotrivire de caracter. 11. Coborî În stația de la cinematograful „Municipal”. Altfel se mișca și altfel respira: firesc, degajat, viril. Privea femeile În ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi Începu să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu cumva să-i rămână vreun vagon pe loc cum s-a Întâmplat odată. E drept că atunci era beznă În gară și beznă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Șușu. Fu gata să-i numească, dar se abținu. Știu eu? Era zdruncinată de acest final. Își reveni Însă căci mai avea câteva avize. În căștile fetelor de la masă, din nou frumos aliniate pe cele cinci scaune, se auzeau apeluri disperate și Înjurături din toate colțurile țării. 27. Odată ajunși În stradă, Petru se simți dator să-și ceară scuze pentru intervenția de adineauri. În ciuda precauținilor și a deferenței, i se părea că gestul său păstra, oricât de voalat, ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
situația lui și chiar În situații mai umilitoare, cărora nu le trecuse prin cap ideea cu funia, pentru că nimeni nu le garanta că trupurile lor obosite și flămânde, văzute de departe ori de aproape, ar putea fi luate drept semne disperate ale strigării și nu biete cadavre. De ce să-i fie rușine că uită? Nu mai era tânăr. Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum când, vorba lui Șendrean, totul se inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
discuții. Apoi pe ușa din stânga ieși o femeie albă și am întrezărit o cale de scăpare. Am alergat și am prins-o de gât. Ea începu să țipe. I-am înăbușit strigătele, astupându-i gura cu palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cartofi, grăunțe, concentrate, turte de făină de oase etc. O clipă, aeriana turmă păru că se oprește, adulmecând, apoi, într-o hărmălaie teribilă, mișcând din urechi, din picioare, din cozi, ondulându-și trupurile cilindrice, toți porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu niște urechi enorme, ca de elefant, ajunse primul în zona tărâțelor, înșfăcă două cocoloașe mari, dar nu se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ansamblurilor mecanice sistem autohton din care erau alcătuiți, insistând mai ales asupra pârghiilor sistem import de la coate care cam scârțâiau, când, deodată, la ușa principală a „Bourului” se auziră bătăi puternice și-n difuzorul de captație exterioară răsună un glas disperat: — Tovarăși, deschideți! Roboții noștri se repeziră la hublou să vadă cine bate la ora aceea, în plin mers prin spațiu, dar afară nu se zărea nimic. — Care ești, bă, acolo? strigă comandantul Felix. — Sunt inspectorul Pătrașcu, de la Direcția Porumbului! Deschideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și făceau și ele la fel. Copiii acestor femei râdeau de ea și o tratau ca pe un câine. Ruti, singură, se închidea în sine. Devenise așa o ruină, încât nimeni nu se mai uita la ea. Când a venit disperată să-i ceară ajutorul Rahelei, părea mai degrabă stafie decât femeie. - Doamnă, te implor. Dă-mi ierburi ca să dau afară copilul pe care îl port, a șoptit ea pierdută. Mai bine mor decât să-i mai dau un fiu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mă supun. - O s-o faci tu, i-am spus lui Meryt. Ia un cuțit și deschide ușa pentru el. Te rog, am implorat-o, dar ea se uita la mine cu o milă neînțelegătoare. - Un cuțit! Mamă! am țipat, disperată. Rahela, unde ești? Inna, ce să fac? Re-nefer a chemat pe cineva și a fost adus un cuțit. Meryt l-a luat cu frică. Cum țipam și încercam să mă abțin să împing, ea a pus lama pe pielea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]