6,113 matches
-
criză teribilă. Momentul acestei drame sentimentale, cu multe cauzalități obscure, este notat cu subtilitate. Femeia se simte părăsită, trădată și încearcă să-i separe pe cei doi tineri care în mod evident se iubesc și urmează legile naturii. Ea ascultă disperată noaptea la ușă, îi pândește și, când nu mai poate face nimic, plânge în neștire. Elisabeth-Charlotte înțelege resorturile acestui comportament și, după o luptă discretă și tenace pentru a-și câștiga bărbatul de partea ei, se întoarce în Germania. Pleacă
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
nu se uită de fapt pe sine; la sfârșitul părții a doua, de exemplu, cel care își pune mama îmbunată de cumințirea vremelnică a fiului să-l binecuvânteze este un om bolnav, deja incurabil bolnav, care recurge parcă la o disperată încercare de exorcizare. Emoția (înecată imediat în glumă: „Și să nu credeți că nu mi-am ținut cuvântul de joi până mai de-apoi...”) se transferă aici mai degrabă din „timpul mărturisirii” în „timpul trăirii” decât invers. Cel care își
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
teme, precum: motivul fricii, al spaimei, erosul (conflictul celor doi Nică, din care decurg strâmba procitanie și urmărirea, se iscă din cauza Smărăndiței) tema morții/ învierii, motivul îngropării/ resuscitării, tema cruzimii, motivul urmăririi pe viață și pe moarte, al fugii înspăimântate, disperate. Nu e vorba nicidecum de o joacă, de niște băieți care se aleargă, hârjonindu-se. E o goană a dorinței crunte de răzbunare. Nic’a lui Costache nu numai că avea pică pe Nic’a lui Ștefan a Petrei, dar
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
caz: literatură nu e ceea ce citește toată lumea. Dacă, prin absurd, oamenii ar Începe să citească pe rupte din Revue..., un nou număr ar trebui să-și modifice radical criteriile de selecție a textelor. Revue de littérature générale este o demonstrație disperată - sau poate doar În forță - a faptului că literatura nu poate supraviețui decît Împotriva lumii, că propria ei lume, imensă și liberă, există la marginea lumii ca un parc la marginea orașului, sau mai degrabă ca un vechi cimitir, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tot atîta Înfrigurare cu cît (pre)simțeau apocalipsul În fiecare dintre operele lor. Pentru cultura franceză, istoria ultimelor decenii, cele de după Victoria aliaților În războiul mondial, este istoria unui eșec. Așa-numitul antiumanism al generației post-structuraliste a reprezentat o Încercare disperată de a amîna impactul dintre intelectual/scriitor și o societate (fie ea culturală) democratică, fatal primului. Așa se poate explica deconstrucția subiectului practicată de scriitori și teoreticieni deopotrivă, despre care se spune că au aruncat apa din covată cu tot cu copil
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a termina cu modernismul, i.e. metafizica, subiectul, rațiunea voluntară, din interior, dar nu sub forma unui troțkism filozofic. Conștient de nevoia de a denunța ierarhiile culturale În care am trăit și gîndit ca europeni aș spune dintotdeauna, Într-un gest disperat și smintit, a Încercat să le desființeze, apelînd, pentru a fi sigur de reușită, la discursul biologic sau geologic (În Mille plateaux). N-a rezultat decît ilustrarea unui postmodernism à la Lyotard, ca “modernism În stare născîndă”, al excesului. A
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
modul transcripției absurdului (apusă astăzi). Mai nou o altă direcție devine foarte exploatată: literatura realistă la modul recuperării realului refulat prin scris (aici intră și multă poezie), cantonată În individual avidă de actul scriptural În sine care aspiră, În fibrilații disperate sau doar neurastenice, viața. Această tipologie ad-hoc s-ar putea să fie incompletă, În orice caz prima ei rubrică sînt mult mai bine cunoscute și reprezentate În istoria literaturii moderne decît ultima. Nu poate fi vorba nici despre puritatea tipurilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
religios al literaturii. Celălalt părinte al literaturii agoniei și ca agonie este Maurice Blanchot. Mi s-ar fi părut imposibil, dacă nu l-aș fi citit pe Blanchot - și, pentru a-l fi citit, imposibilitatea mi se confirmă În Încercarea disperată de a fi blocată - ca un discurs simili-teoretic să-i cuprindă pe Hegel și pe Lévinas. Mai mult, să cuprindă retorica rigor mortis a spiritelor care se lăsau fascinate de dreapta ca recurs la ultimul mijloc de constrîngere a spiritului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
francez de astăzi, imaginea societății occidentale trimite la o altă imagine: exces și simulacru. Excesul este al semnelor - mărci publicitare, cuvinte ca tot atîtea semnături pe cecuri În alb, iar simulacrul al gesturilor și relațiilor (inter)umane - interesate, mimetice, uneori disperate. Romanul francez contemporan este, În componenta lui realistă, platonician: el deplînge moartea realității urmată de domnia umbrelor, convocîndu-le În mod paradoxal pe ultimele pentru a acoperi lumina unui soare artificial: este ceea ce și-a propus Pascal Quignard În Umbrele rătăcitoare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
estetică. Așa, de pildă, cu moartea lui Syagrius, ultimul rex Romanorum. Acesta, ras În cap cu sabia de Clovis, este ținut prizonier cîtăva vreme, apoi ucis. În secundele care preced contactul fatal dintre sabia lui Clovis și beregata sa, Syagrius, disperat, invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și lipsiți fiind de mijloace tehnice mai moderne de lucru se prăpădesc toți la vârsta de 30-40 de ani. Acum, institutul, mână în mână cu autoritățile, caută să găsească o soluție pentru a scoate pe acești condamnați din situația lor disperată. Iată deci roadele cercetărilor și dovada necesității de a cunoaște realitatea înainte de orice acțiune. După cunoaștere, acțiune și nici o acțiune fără cunoaștere. Și noi, Institutul Social din București, descoperim situații similare în descinderile pe care le facem în diferite sate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Un pattern pervaziv de instabilitate a relațiilor interpersonale, a imaginii de sine și afectelor și impulsivitate marcată, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, fiind indicat de cinci (sau mai multeă dintre următoarele: 1Ă eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. Notă: Nu include comportamentul suicidar sau automutilant. 2Ă un pattern de relații interpersonale intense și instabile, caracterizat prin alternare între extremele de idealizare și devalorizare; 3Ă perturbare de identitate: imagine de sine sau
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dar va căuta, chiar va cere, asigurări privind afecțiunea, devoțiunea și constanța celorlalți față de elă. Dependent Submisiv (de exemplu, necesită sfaturi excesive și reasigurări, ca și subordonarea față de o figură mai puternică, protectoare, fără de care se poate simți anxios și disperat; este compliant, conciliator și dispus la concesii, se teme de a fi lăsat să-și poarte singur de grijăă. Histrionic Căutător de atenție (de exemplu, solicită în mod activ să fie lăudat și îi manipulează pe ceilalți pentru a primi
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
I. (12.III.1885, București - 17.I.1936, București), poet și prozator. Faptul că s-a născut ca fiu nelegitim al lui I. L. Caragiale îi va provoca lui C., mai târziu, grave complexe de inferioritate și o zbatere continuă, aproape disperată de a-și depăși condiția de bastard, de a înlocui extracția socială modestă printr-o iluzorie ascendență nobiliară, plăsmuită cu o uimitoare convingere intimă. Pe Maria Constantinescu, în vârstă de douăzeci de ani, I. L. Caragiale o cunoscuse în primăvara anului
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
acasă, Chira se căsătorește cu un tânăr „nalt și sprâncenat”. Alte variante prezintă un final tragic. Tânăra fată, bănuită de către Din și Constandin - câteodată apare și un al treilea frate, Marin - de fugă premeditată cu străinul, este, în ciuda justificărilor ei disperate, omorâtă cu multă cruzime (arsă sau tăiată în bucăți). Reușita artistică a baladei constă, în primul rând, în realizarea deosebită a portretelor celor doi eroi: Chira și arapul. Cântărețul popular încearcă o descriere caricaturală a negustorului, utilizând în acest scop
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
condițiile de viață cotidiană tot mai severe, numărul celor care încercau să părăsească clandestin țara era tot mai mare. Arhivele Judecătoriei din Timișoara înregistrează între 1980 și 1989 o creștere constantă a numărului de procese intentate celor prinși în încercarea disperată de a părăsi ilegal țara, prin trecerea frauduloasă a frontierei. Numărul proceselor celor care încercaseră să fugă din țară, de-a lungul anilor 1980-1989 1980 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 49 52 154 223 148 199
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
psihologică indispensabilă vindecării sau remisiei unor boli grave. Astfel, în ofensiva contra cancerului, versiunea inițiată de soții Simonton, în anul 1971, s-a dovedit extrem de salutară. Convingători și emoționanți pentru a acredita forța gândului în terapie, chiar și în situații disperate, sunt cei doi medici celebri: Martin Brofman (2004) și David Servan Schreiber (2008), care au învins boala neoplazică de care sufereau, utilizând și asemenea strategii și având astfel șansa să facă parte din categoria pacienților excepționali (Siegel, 2004), adică a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
consistent, puse în circulație pe diverse canale de televiziune etc. și care prezintă scena terifiantă când trupul copilului condamnat la moarte, e sfâșiat în bucăți de o chiuretă nemiloasă, în timp ce micuțul încearcă să se ferească din calea agresorului, scoțând strigăte disperate (Hodor-Algazi, 2010). Chiar dacă prin educație, bărbatul își exersează capacitatea de a păstra sub obroc propriile sale trăiri și suferințe, moartea unui copil îi amputează pilonii săi interiori, alungându-l într-o deșertică suferință. Ca mecanism de apărare, potențialul tată recurge
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
salva sănătatea mentală a victimei. Capacitatea de a face planuri de viață, de scurtă durată (pentru mâine, pentru o săptămână) sau de lungă durată (peste un an, peste cinci ani) reprezintă o șansă de păstrare a sănătățiii mentale, în situații disperate, precum și un semn al vindecării. Renumitul profesor Nicolae Mărgineanu povestea cum, în închisoare, o modalitate de a-și păstra sănătatea mentală era aceea de a se angaja în pregătirea unor prezentări pe anumite teme, prelegeri scurte, pe care le ținea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cele mai adânci. Referitor la acest din urmă aspect: privarea de hrană sau hrana insuficientă, bătăile din anchetă sau din lagărele de muncă și frica inoculată astfel, suspiciunea precum și lipsa de solidaritate dintre deținuți au fost menționate drept cele mai disperate experiențe de care nici nu mai voiau să-și amintească. În anumite cazuri, foamea și frica au luat după detenție și forme relativ patologice: un jurământ îndeplinit zilnic de a mânca arpacaș până la sfârșitul zilelor sau faptul de a lua
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
urmăritorului meu. Am trecut prin tufișuri, apoi printr-o scară de bloc și m-am întors la clădirea în care locuiam. Ajuns în casă, m-am uitat discret și prudent pe geam: individul venise după mine și acum mă căuta disperat, că i se citea nedumerirea în mișcările corporale, de parcă-și zicea: "unde dracu o fi intrat că doar mai înainte aici era!" C. I.: Cât ați stat în Olanda? S. Ț.: Doi ani. Când am plecat în Statele Unite ar fi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
muncit mult și am fost și apreciat, dar majoritatea oamenilor, știind pentru ce am fost condamnat, mă compătimea. Când a fost cu Cernobâlul acela, mulgeam laptele și-l dădeam la canal și pe urmă am zis: "domnule, ce facem?" Eram disperați. Și am făcut telemea. Ce să facem, în perioada aceea era foamete și la București. S-a dus telemeaua la București. C. I.: Păi nu era periculos?Vacile pășteau în fond iarbă contaminată. D. B.: Nu, că erau în stabulație, nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fumul, în timpul invocării, nu este totuși persoana din tablou, ci imaginea ei perversă, teribilă și sumbră, un spectru de nerecunoscut, partea îngrozitoare și de nemărturisit pe care natura putea să o ascundă în ea. Larva imundă, creată de o dragoste disperată și o imensă dorință nepotolită 463 nu poate decât să suscite oroare și dezgust: "Nu aceasta era femeia pe care o iubea, pe care o iubeam"464. Când naratorul se întoarce, după două săptămâni, este întâmpinat, în ciuda temerilor sale ("fusesem
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
luptă care îl epuizează și care îl apropie tocmai, fără nici o îndoială, de ceilalți 599, de Amalia ("cât o iubeam întotdeauna când era atât de obosită") (236), de tată în disperarea lui ("deja prea obosit de această zi și prea disperat ... el pare chiar prea obosit pentru a se gândi măcar la lucru despre care-i vorba"). Această oboseală uniformizează ființele care sfârșesc prin a se asemăna. Libertatea revendicată apare ca un vid absurd, o sursă de slăbire (86) în fața acestor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o aceeași tăcere, aceeași omisiune, aceeași lipsă. 448 Se vorbește de asemenea de o "natură extrem de sensibilă, rafinată de o îndelungată selecție dar și poate prin vreo tară familială", de sânge, de finețea "rasei care vorbea, cu toată singurătatea ei disperată și dezlănțuirea instinctelor ancestrale", de "marea slăbiciune de caracter și o mare imprecizie a sensului moral care, se știe, dă naștere tuturor exceselor" (Landolfi, op. cit., p. 135). 449 Landolfi, op. cit., p. 42. 450 Referitor la ermit, Sylvain Floch's scrie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]