5,812 matches
-
interviuri incitante, jurnalista decurge la tot felul de tertipuri: întrebări-capcană, lingușirea subiectului, dezvăluri picante din viața personală, ba chiar folosirea geloziei că unealtă pentru a sapă în cotloanele întunecate ale trecutului subiecților. Atitudinea jurnalistei față de Șam Sharp este una de dispreț profund și ironic: Sharp este pentru ea un scriitor mediocru și banal care acceptase interviul doar din vanitate. Ca atare, rezultatul este plin de remarci acide și ironice, de sublinieri sarcastice ale tarelor, câteodată comice, ale scriitorului. La întilnirea acestuia
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
acceptase interviul doar din vanitate. Ca atare, rezultatul este plin de remarci acide și ironice, de sublinieri sarcastice ale tarelor, câteodată comice, ale scriitorului. La întilnirea acestuia după interviu, Fanny se comportă întocmai cum se purtase în articol: cu un dispreț fățiș și fără nici o urmă de regret față de simțămintele - si orgoliul - evident rănite ale lui Șam. În ce-l privește însă pe Adrian Ladlow, Fanny Tarrant aplică o cu totul altă tactică: îl lingușește la început, povestindu-i cum fusese
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
prezentă la toate tipologiile de oameni, ea începe prin observarea simplă a respirației. Respiri deci exiști, iar dacă poți să fii constient de acest fenomen exiști tot timpul vieții tale și astfel se scăpa încet de prostie, ignoranța, aroganță, agresivitate, dispreț (și alte lucruri care te fac să suferi) și nu rămâne decât pace, armonie, iubire, înțelegere, acceptarea realității care este uneori dura și astfel mergi înainte echilibrat, fără a te mai atinge factorii stresanți. Cu alte cuvinte, stresul distructiv îl
Meditație () [Corola-website/Science/306735_a_308064]
-
au identificat cinci teme asupra cărora comunitarianismul și liberalismul poartă dispute: concepția asupra persoanei; individualismul asocial; universalismul valorilor; subiectivismul valorilor; neutralitatea statului. Comunitarismul pleacă de la teza că societatea liberală creează continuu alienare, atât prin apelul la individualism, cât și prin disprețul tot mai evident față de grupurile sociale care acționează în societate nu în scopul de a-și aduce beneficii materiale, ci pentru recrearea spațiului natural al individualismului, acela al comunității. „Plecând de la acest principiu comunitarienii sunt adepți ai capitalismului și ai
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
didactică adresată prietenului său Adán de la Parra, în care descrie pe ore viața sa la închisoare: „"De la zece la unsprezece fac devoțiuni, și după aceea la doisprezece citesc scriitori buni și scriitori slabi; pentru că orice carte, oricât de demnă de dispreț ar fi, conține ceva bun. Catullus are erorile sale, Marcus Fabius Quintilianus e arogant pe alocuri, Cicero este absurd uneori, Seneca poate să provoace confuzie; în fine, Homer e orb uneori, iar satiricul Iuvenal are devierile sale; lui Egecias îi
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
mine și ceilalți fani, rock and roll-ul însemna o muzică sălbatică, avidă de libertate și plină de rebeliune, imposibil de a fi tinuta sub control."”. Conform descrierii criticului Robert Christgau, „"A fost de asemenea o subcultură care a respins cu dispreț idealismul politic și prosteala flower-power californiană a mitului hippie"”. În schimb, Patti Smith a sugerat în documentarul „"25 Years of Punk"” că hipioții și punkiștii erau uniți de aceeași mentalitate anti-establishment. În orice caz, unele figuri majore ale mișcării punk
Punk rock () [Corola-website/Science/308299_a_309628]
-
lui Ceaușescu. Ales în structurile de vârf ale partidului în 1965, a ținut să-și păstreze privilegiile și a participat la crearea cultului lui Ceaușescu. În particular, printre prietenii săi intelectuali, pretinzând că este beat, el își exprima greața și disprețul pentru „Conducător”, în timp ce public era unul dintre cei mai servili propagandiști și promotori ai mitului Ceaușescu. După ce a fost arestat, unii oameni de cultură, printre care Geo Bogza, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ana Blandiana, au trimis o scrisoare procurorului susținându
Gogu Rădulescu () [Corola-website/Science/308334_a_309663]
-
fals prieten a fost lordul Cobham, care avea să furnizeze în cele din urmă singura dovadă în sprijinul condamnării lui Raleigh la moarte. Când el s-a grăbit să jure credință noului rege, Iacob I l-a întâmpinat cu un dispreț nedisimulat. În următoarele două săptămâni, monarhul l-a demis din toate funcțiile, i-a ridicat toate licențele de comerț și i-a ordonat să plece din reședința londoneză pe care i-o pusese la dispoziție regina cu câțiva ani înainte
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
sub Iacob I, l-a convocat pe Raleigh la Consiliul Regal de la castelul Windsor, pentru a-l chestiona despre un complot împotriva noului monarh. Lordul Cobham, prietenul de altădată al lui Raleigh, nu-și ascundea antipatia față de Iacob I și disprețul față de Cecil. El a obținut de la ambasadorul Țărilor de Jos Spaniole, contele Aremberg, un împrumut de 500 000 de coroane pentru a finanța o lovitură de stat care să-l înlăture pe rege și să-l înlocuiască cu docila lui
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
nota că sovieticii au preferat în mai multe ocazii să se arunce în aer odată cu germanii care le cuceriseră pozițiile decât să se predea. De asemenea, Von Manstein punea această comportare pe seama lipsei de milă a comisarilor politici și a "disprețului pentru viața omenească a acestei puteri asiatice". Von Manstein a afirmat că a pierdut doar 24.000 de oameni, o cifră care este considerată prea mică. Această cifră exclude pierderile românilor, care au luptat cot la cot cu germanii și
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
escortă și, profitând de faptul că vorbea bine italienește și s-a întors în tabăra germană în mai puțin de două săptămâni. În cel de-al Doilea Război Mondial când Italia și Germania au fost aliate, Rommel și-a temperat disprețul inițial față de soldații italieni când a realizat că lipsa succeselor acestora în bătălie era cauzată în principal de proasta conducere și dotare tehnică și că atunci când acestea se îmbunătățeau, ostașii italieni deveneau ușor egalii forțelor germane. După război, Rommel a
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
care i-a editat aproape toate cărțile sale. Anul următor (în care mai debutează și Alice Botez, Virgil Mazilescu, Cezar Ivănescu ș.a.) apare volumul de debut, fără ca poetul să fi publicat vreun rând în gazete, pentru care nutrește un profund dispreț. Îl cunoaște pe M. Cojocaru. Primește în 1969 Premiul revistei "Amfiteatru" pentru volumul Pedepsele. Răspunzând une solicitări, poetul publică în această revistă trei poezii, poate singurele apărute înainte de perioada postdecembristă în periodice. Îl cunoaște pe Ingmar Bransch, poet de limbă
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
cu controlul centralizat; în politică și viața socială a înecat societatea civilă în instituții fără integritate; în viața intelectuală a sufocat libera expresie a spiritului uman, și cel mai grav, a adus prejudicii incalculabile moralei colective prin proliferarea legilor dar disprețul pentru Lege.” - Keith Hitchins. În mai 1921 aripa de extremă stângă a PSDR, profitând de faptul că majoritatea liderilor socialiști erau în pușcărie și în incapacitate de a-și exercita funcțiile, au votat pentru transformarea partidului în Partidul Socialist-Comunist, redenumit
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
și milă, și dacă este mai bine să fii iubit decât temut sau mai curând temut decât iubit capitolul XVIII. Cum trebuie să-și țină cuvântul un principe capitolul XIX. În ce fel trebuie să ne ferim de a merita disprețul și ura capitolul XX. Dacă fortărețele și multe alte lucruri pe care principii le fac în fiecare zi sunt sau nu de folos capitolul XXI. Cum trebuie să se poarte un principe pentru a fi stimat capitolul XXII. Despre secretarii
Principele () [Corola-website/Science/303152_a_304481]
-
dintre nepoții lui Petru cel Mare, tatăl lui a fost duce de Holstein-Gottorp, Petru al III-lea fiind crescut în mediul luteran german. De aceea, rușii îl considerau un străin. Petru al III-lea nu a făcut nici un secret din disprețul pentru toate tradițiile rusești. El a creat resentimente puternice în rândurile unor pături largi ale populație, impunând modelul prusac de pregătire militară, lipsindu-și armata de sadisfacția unei victorii militare importante datorită alianței neașteptate cu Prusia și atacând Biserica Ortodoxă
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
wakizashi). Ei erau cei care-i apărau pe shogun și pe "daimyo" - nobilul feudal. Normele cunoscute sub denumirea de codul „războinicului” (Bushido), nu întotdeauna respectat, exaltau ideea de onoare, de respect față de cuvântul dat, de sacrificiu pentru suzeran și de dispreț față de moarte. Esența codului războinicilor rămânea simtul datoriei. Codul onoarei și al devotamentului absolut pentru seniorul lor sau pentru împărat îi situeaza pe samurai în relație cu cavalerii europeni din evul mediu, dar cu deosebirea că din codul samurailor lipsea
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
deosebirea că din codul samurailor lipsea idealul religios. Cel mai mare samurai, secolul al XVII-lea pe nume Miyamoto Musashi spunea că jurământul samuraiului înseamnă devotament până la moarte. Codul războinicului impunea onoare, respect față de cuvântul dat, spirit de sacrificiu și dispreț total față de moarte. Spre a evita umilința captivității, iar mai târziu spre a demonstra credința față de stăpân, sau spre a protesta împotriva conduitei nedrepte a unui superior direct, a apărut obiceiul numit vulgar "harakiri" - care înseamnă „a-ți spinteca burta
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
Prima imagine publicată a Koalei a apărut în lucrarea de istorie naturală a lui George Perry, "Arcana" (1810). Perry l-a numit „Leneșul de Noua Olandă” deoarece îl considera similar cu adevărații leneși, genul "Bradypus" din America Centrală și de Sud. Disprețul său pentru koala, evident în descriere, era tipic atitudinii predominante a englezilor față de fauna Australialiei, pe care o considerau ciudată și primitivă: „... ochiul este plasat ca la leneș, foarte aproape de gură și nas, ceea ce îi dă o fizionomie greoaie și
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
de manipulare a politicii din îndepărtatul Kiev. Fiul lui Iuri, Andrei cel Pios, a fost cel care a dus Vladimirul pe culmile puterii politice. Andrei cel Pios a tratat vechile centre de putere (printre ele aflându-se și Kievul) cu dispreț. După ce a atacat și incendiat Kievul în 1169, a refuzat să accepte tronul kievean, în schimb l-a numit la conducerea cnezatului rival pe fratele său mai mic. El s-a arătat mai preocupat de capitala Vladimir, pe care a
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
Roșe s-a specializat în filosofie, la Pomona, dovedind aceleași capacități extraordinare că și în trecut. Sub influența lui Alan Watts tânărul Serafim Roșe se inițiază în zen-budism. Americanizarea și vulgarizarea acestei concepții de viață de către Alan Watts îi trezește disprețul, fiind în contradicție cu spiritul sau științific plin de responsabilitate. Învățatul chinez Gi-ming Shien, taoist, cel mai mare sinolog din SUA din acea vreme, îl va îndruma pe căile cunoașterii limbii și dialectelor chinezești, ca și a spiritualității chinezești tradiționale
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
era însă prematură. Președintele Hindenburg s-a declarat împotriva planului lui Schleicher și susținut de Schmitt. Ludwig Kaas, președintele Partidului de Centru, l-a acuzat chiar pe Schmitt că s-ar opune numirii lui Hitler în funcția de cancelar din cauza disprețului pe care îl avea pentru sistemul parlamentar.. Astfel, la 26 ianuarie 1933 Kass l-a rugat pe Hindenburg să-l numească pe Hitler, afirmând că era singura soluție pentru menținerea unui sistem parlamentar în Germania. Același punct de vedere a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
că prin păcat aducem vreo daună lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care păcatul nu este o categorie juridică și deci relația omului cu Dumnezeu nu poate fi înțeleasă ca una de drept (ea nu presupune daune). Păcatul este un dispreț: consimțind la viciu omul disprețuiește, prin refuz, pe Dumnezeu. Această consimțire o numim la propriu păcat, adică vina sufletului prin care acesta ne face pasibili de învinovățire, sau care este socotită răspunzătoare în fața lui Dumnezeu. Căci ce este oare această
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
omul disprețuiește, prin refuz, pe Dumnezeu. Această consimțire o numim la propriu păcat, adică vina sufletului prin care acesta ne face pasibili de învinovățire, sau care este socotită răspunzătoare în fața lui Dumnezeu. Căci ce este oare această consimțire dacă nu disprețul față de Dumnezeu, o ofensă adusă Lui? Căci ofensa adusă lui Dumnezeu nu constă în vreo daună, ci în dispreț, deoarece El este puterea supremă pe care nici o daună n-o poate leza dar care pedepsește disprețul față de ea”. Consecința este
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
ne face pasibili de învinovățire, sau care este socotită răspunzătoare în fața lui Dumnezeu. Căci ce este oare această consimțire dacă nu disprețul față de Dumnezeu, o ofensă adusă Lui? Căci ofensa adusă lui Dumnezeu nu constă în vreo daună, ci în dispreț, deoarece El este puterea supremă pe care nici o daună n-o poate leza dar care pedepsește disprețul față de ea”. Consecința este că acțiunile exterioare sunt, în sinea lor, moral indiferente. Ceea ce le dă valoare morală este intenția și consimțământul. Dumnezeu
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
această consimțire dacă nu disprețul față de Dumnezeu, o ofensă adusă Lui? Căci ofensa adusă lui Dumnezeu nu constă în vreo daună, ci în dispreț, deoarece El este puterea supremă pe care nici o daună n-o poate leza dar care pedepsește disprețul față de ea”. Consecința este că acțiunile exterioare sunt, în sinea lor, moral indiferente. Ceea ce le dă valoare morală este intenția și consimțământul. Dumnezeu nu privește asupra faptei ca atare ci asupra intenției, prin urmare nu pedepsește actul ci intenția. Un
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]