5,988 matches
-
Cu o infrastructură electronică, visul FORMELOR perfecte devine visul inFORMației (Heim, 1993, p. 88Ă. Discursul lui Heim nu trebuie interpretat ca o celebrare a destrupării informaționale a umanului în cyberspațiu, întrucât metafizicianul realității virtuale nu cade în capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a Erosului, tehnofilosoful
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fapte sociale" care au un rol esențial în asigurarea unității sociale. În psihologia socială, în cercetările atitudinale, valorile sunt idei în care oamenii cred, cu privire la comportamentul moral sau corespunzător, la ceea ce este bine sau rău, de dorit sau vrednic de dispreț. În științele sociale "valorile... reprezintă principii generale și abstracte, despre ceea ce este mai important și de prețuit în viață despre cum oamenii trebuie să se comporte sau aprecieze situațiile, evenimentele, precum și obiectele sociale și naturale (în termeni de bun/rău
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
de conducere ce i se cuvine. Șacal, hienă În simbolistică, precum și în expresiile populare, șacalul și hiena corespund unei semnificații negative de josnicie, cupiditate și corupție. În această calitate, încarnează pulsiunile condamnabile pe care le simte subiectul sau actele de dispreț al căror obiect este. El evoluează sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și amenințător, simțind prezența «devoratorilor de cadavre» care nu îi așteaptă decât căderea pentru a-l «nimici». Hiena, despre care se spune că «râde», adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
obscură, mai ales în civilizațiile arabă și indiană, dar și în expresiile populare. Nu se spune «o vreme de să nu dai nici un câine afară» pentru a descrie o vreme neîndurătoare, «ce javră!», pentru a desemna o persoană demnă de dispreț, «o viață de câine», despre o viață de mizerie. În numeroase credințe, lătratul nocturn al câinelui anunță un deces. Astfel, în vis, a auzi lătratul unuia sau al mai multor câini reprezintă o avertizare, prevestirea unui pericol, adesea presimțit, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
afective, sexuale. Verbul «a saliva» se aplică oricărei tentații sau excitații. Saliva are și o funcție fecundantă (crearea lumii în anumite mituri) și curativă (animal care își linge rănile). Aspectul negativ se regăsește în faptul de a scuipa, semn al disprețului și respingerii, sau în curgerea balelor, expresie a invidiei și geloziei. În plus, balele sunt asociate atât cu bebelușul, cât și cu bătrânul senil, și marchează în ambele cazuri o regresie, o lipsă de control, o situație de dependență. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
venerat un chip cioplit de argint și slujea un preot din descendența lui Moise (Jud 18,30). Textul biblic spune că în timpul domniei lui Ieroboam I în aceste sanctuare erau adorate statui laminate din aur ce reprezentau tauri, numiți cu dispreț „viței” (1Reg 12,28). Legătura lor explicită cu exodul („Iată-l pe dumnezeul tău care te-a scos din Egipt, ibid; cf. Ex 32,1-6”) demonstrează că aici cultul nu era sincretist sau idolatru, ci era destinat lui Yhwh însuși
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
numai după ce aceștia au pierdut confrunta- rea cu romanii pentru că înainte a fost și el adeptul curentului fanatic naționalist-re-ligios și a revoltei. Mozaicii îi considerau pe toți cei de altă religie, chiar și pe samariteni, spurcați și vrednici numai de dispreț și sabie și asta se găsește foarte explicit atît în Vechiul și Noul Testament cît și în manuscrisele descoperite la Marea Moartă unde ei clo- ceau conspirația împotriva romanilor și a întregului neam omenesc. Acest viespar iudeu care numai a blîndețe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
romani ce se bucurau de influență pe lîngă împăratul Caligula dar nu reușesc să-l înduplece pe imperator să le înghită ivriților noile isprăvi! El interzice o parte din privilegiile acestora și îi poftește să părăsească orașul, tratînd cu un dispreț absolut acest trib de zurbagii necunoscut de istorie. Însă împăratul este asasinat la 15 ianuarie 41 de către tribunul Chaereas și noul uns împărat, Claudius(41-54) care a beneficiat din plin de generozitatea ivrită pen-tru a ajunge sus, anulează legile lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ochii lor asemenea fapte, mă feresc să vorbesc mai pe larg despre îndă- rătnicia lor. Nu mă tem deloc că vorbele mele nu vor fi crezute, ci mai degrabă că nu voi găsi destule cuvinte ca să le înfățișez curajul și disprețul lor față de durere. Această nebunie a făcut poporul să se revolte sub cîrmuirea lui Gessius Florus(pro-curator al Iudeei 64-66 e.n.), care a abuzat de puterea lui, încît disperarea i-a împins să se răscoale împotriva romanilor.” Împotriva zeloților și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Pînă la incendierea Romei, iudeo-fariseii nu era persecutați de către romani ci chiar apărați, dar după această ispravă și după pretenția publică de a conduce imperiul roman pentru că ei au fost hărăziți de către Iahwe să conducă lumea, sînt priviți cu mare dispreț de toată lumea. Pilduitoare este bucuria ce a cuprins populațiile din imperiul roman, după dărîmarea Templului din Ierusalim văzut ca un cuib al Sa-tanei și al urii maniacale arătată de ivriți împotriva neamului omenesc. În scrierea amintită mai sus a lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
l și prima parte a secolului ll. Ei susțin ideile gnostice și afirmă despre scrierile iudeilor și pretenția smintită că numai ivri-ții au avut parte de învățătura divină, că toate sînt o minciună plină de ură și nu merită decît dispreț. Spuneau despre Isus că a fost un simplu om născut ca toți cei-lalți oameni, ba chiar că puterea divină ce i-a fost conferită nu a fost altceva decît ceea ce poate fi dobîndit într-o măsură și mai mare de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
iar pe galileenii păgîni pentru că mulți dintre ei vorbeau o limbă străină de aramaică practicînd și o religie diferită iar etnic nu aparțineau neamului ivrit. După judecata iudeilor din acele vremuri toți străinii erau considerați spurcați și nelegiuiți, demni de dispreț, ei fiind singurii aleși de Iahwe să conducă Neamu- rile(restul lumii). Deseori izbucneau conflicte grave între greci și ivriți urmate de măceluri reciproce. Teocrația iudaică din Ierusalim apreciată de istorici cam la aproximativ 20000 de persoane la o populație
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a tot ce este viu și să lupte cu puterea răului care bîntuie pămîntul iar oamenii tre-buie să știe care este Calea/Legea dreaptă/adevărată și să nu greșească. Cartea lui Eno se mai numea Calea/Legea adevărului și dreptății. Disprețul pentru senzualitate și sexualitate atît de dragă ivriților, grecilor și romanilor, era una din primele forme de luptă împotriva răului care îi dădea tîrcoa- le omului. Sistemul dual era conceput pentru dezvoltarea energiilor individuale dar și pentru dezvoltarea energiilor întregii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
subcutanate ale regiunii. Raporturile mușchiului sunt cu: - superficial: pielea; - profund: fascia cervicală, clavicula, mușchiul mare pectoral și vena jugulară externă. Acțiunea: - când mușchiul ia punct fix pe inserția de origine: coboară buzele (participă la exprimarea sentimentelor de tristețe, frică sau dispreț); - când mușchiul ia punct fix pe inserția de la nivelul mandibulei: ridică pielea gâtului și o împinge înainte. Inervația este realizată de nervul facial. MU ȘCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN (m. sternocleidomastoideus) Originea: - capul medial, sternal este pe manubriul sternal; - capul lateral, clavicular este
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
unor soitari, unor foști sufleori") iar în societate relațiile dintre cei doi nu erau foarte cordiale, inclusiv în prezența lui Maiorescu: "Caragiale agresiv și nepoliticos cu Alecsandri". Se vădea în astfel de scene ceea ce nu scăpase observației lui Slavici "adîncul dispreț ce se dedea pe față în zîmbetul lui sarcastic și-n agerii lui ochi" care îi numea personajele din comedii pocitanii omenești. Totuși, cel puțin față de Coșbuc a dovedit o constantă simpatie ("Ghiță e mare, domnule, e al doilea după
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și sfios singuratic, pe care viața îl lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa"; un refugiu consolator îl reprezenta și sarcasmul savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît, deștept, [...] îngîmfat, amoral, leneș. Ura pe oricine avea bani, situație; disprețuia pe toți ceilalți" așa îl percepea Grigore Ghica în cartea sa Grigri iar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și Macedonski, "intră prea declarativ în rolul de ales (ca) unul din ultimii reprezentanți ai seminției semețe crai exilat printr-o tainică urzeală a destinului într-o epocă de care trebuia să se apere, înălțînd în jurul său ziduri masive de dispreț"; astfel, vocația teatrală a lui Mateiu atinge tragicul paroxismului și histrionul se manifestă în absolut, chiar masca devenind personaj: "Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul însuși s-a preschimbat într-o mască." În acest mod, expresia ajunge să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mai parșiv pezevenchi" iar H. Coandă nu e decît un "mare pontagiu" care "a inventat o mașină de zburat." Nu lipsesc elogiile aduse unor foști dascăli (Anghel Demetriescu "excelentul meu director și maestru de istorie") dar nici accentele de evident dispreț pentru cei care au accesat posturi care lui Mathieu J. Caragiale îi rămîneau definitiv inaccesibile: Gore Pirgu este imaginat ca "dulce păstoraș al Carpaților, cu cavalul în brîu, învîrtind o bătută zurlie cu teozoafa Papura Jilava"; sub numele denigrator al
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fabuloasa moștenire a Momuloiei (o moșie, cupoane și obligațiuni, bani lichizi) în valoare totală de trei milioane lei aur, obținută prin mijloace discutabile ("Grecii erau încă de pe vremea lui Homer șireți" comenta Maiorescu iar Mateiu nota în jurnal cu un dispreț greu reținut față de conduita ignobilă a tatei care "conta pe moștenirea averii soră-sii din care ciupise mai dinainte și pe care, ca un veritabil pungaș, o convinsese să transforme testamentul, frustrându-și proprii copii") a dezvăluit un Caragiale risipitor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
interes să se raporteze această postură la un posibil model pre/ anticreștin, de sorginte păgînă, ce are atingere cu acel "nietzscheism instinctiv" (O. Cotruș) ce proiectează personajele dincolo de bine și de rău, într-un amoralism definitiv și într-un pedepsitor dispreț cioranian prin care unicitatea este chemată să se apere de atingerile trivialității. Oferite spre contemplare și nu spre cunoaștere, personajele se închid în taină, noapte și moarte slova mateină conservîndu-le ființa pînă cînd un alt veac de purpură și aur
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în vremea lui a fost C. A. Rosetti. Ca toți oamenii de felul acesta, el a fost luat de unii ca un apostol [...]; de alții a fost considerat ca un mare soitariu, și ridicol și pernicios, care merita pe rînd dispreț și ură. Nici unii, nici alții n-aveau perfectă dreptate, și unii și alții o aveau în parte. Era un om de mare temperament: actele lui erau produsele unui amestec de fanatism și de apucătură, de convingere și de manie, de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care ne-a transmis-o decalogul său, prin excelență latin și elen, adică meridional, e atitudinea zeflemistă în viață. Zeflemea contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția talentului, adică disprețul pentru firile profunde, bogate, dar greoaie ori stîngace [...] ...românul și așa e foarte înclinat spre facilitate, persiflare, dispreț de sforțare și de adîncire. I s-a oferit o teribilă scuză defectelor sale naturale." Sper ca impresia mea că, apărîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
viață. Zeflemea contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția talentului, adică disprețul pentru firile profunde, bogate, dar greoaie ori stîngace [...] ...românul și așa e foarte înclinat spre facilitate, persiflare, dispreț de sforțare și de adîncire. I s-a oferit o teribilă scuză defectelor sale naturale." Sper ca impresia mea că, apărîndu-l pe românul profund, Ralea apără și prostia profundă să fie falsă, la fel ca și opiniile lui Petre Pandrea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
teatrală: "Un mois plus tard, la première représentation de la Petite Duchesse fut, pour Nana, un grand désastre" [ibidem, p.304]. Este semnificativă scenă primei întâlniri între aristocrata Hugon și suita lui Nana. Inversând lucrurile comune, însoțitorii lui Nana observa cu dispreț doamnele de societate: "Dans la première voiture, Maria Blond et Tătân Néné, renversées comme des duchesses, leș jupes bouffant pardessus leș roues, avaient des regards dédaigneux pour ces femmes honnêtes qui allaient à pieds" [Zola, Nana, p.194]. Examinarea reciprocă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
subiecții timpului. Prin această se explică, în mare măsură, faptul ca Pariziana funcționează ghidată de ego-ul sau, instituind trăsături definitorii, cum ar fi egoismul (satisfacerea tuturor dorințelor), egotismul (preocuparea doar pentru propria persoană, siguranța în poziția centrală în universul sau, disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domină pe ceilalti) și egocentrismul (ambiția exagerată). Morală să se întemeiază pe individualism și se manifestă proeminent într-un egoism pasional. Deoarece nu crede într-un sentiment adevărat sau în comunicarea cu un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]