6,536 matches
-
și Bavaria) au semnat tratate separate prin care se obligau să plătească despăgubiri și să formeze alianțe ce le aduceau în sfera de influență a Prusiei. Austria și majoritatea aliaților săi au fost excluși din Confederația Germană de Nord. Sfârșitul dominației Austriei în statele germane au dus la mutarea atenției Austriei către Balcani. În 1867, împăratul austriac Franz Joseph a acceptat "un compromis" prin care a dat teritoriilor ungare statut egal cu cel al domeniilor austriece, înființând monarhia dualistă a Austro-Ungariei
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
statul unificat. Ipoteza "Sonderweg" a atribuit puterea lor absenței unor realizări revoluționare ale claselor medii, sau ale țărănimii împreună cu muncitorii din orașe, în 1848 și în 1871. Cercetările recente ale rolului marii burghezii în construirea noului stat au respins ideea dominației politice și economice a "Junkerilor" ca grup social și au demonstrat importanța claselor comercianților din orașele hanseatice și a liderilor industriei (mai ales în Renania) în dezvoltarea celui de-al doilea imperiu. Alte studii ale diferitelor grupuri din Germania Wilhelmină
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
secolul al XV-lea și în următoarele, școala de copiști înființată de ucenicii lui Nicodim la Mânăstirea Tismana a continuat seria scrierilor religioase chiar daca la început, copiștii neștiutori de carte doar desenau slovele slavone. Transilvania a intrat sub sfera de dominație maghiară pe la sfârșitul secolului al 11-lea și astfel evoluția culturii române a fost acolo prin urmare, oarecum diferită de cea din Valahia și Moldova. Maghiarii au adus romano-catolicismul ca religie oficială, precum și apartenenți la unele etnii străine pentru a
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
religioase situate de-a lungul coastei Americii de Nord. Anglia și-a asigurat prezența în India în secolul XVII, prin Compania Indiilor Orientale. Deși această prezență a devenit mai întinsă și consolidată de-a lungul secolelor XVII-XVIII, India a ajuns sub directa dominație engleză, abia în 1858. Un factor important al primului imperiu a fost mercantilismul, doctrină economică bazată protejarea monopolurilor din comerț și controlul statului asupra manufacturilor. Sub acest sistem, coloniile nou înființate trebuiau să crească bogăția metropolei. Ele reprezentau o o
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
Indiilor Orientale, în administrarea directă a guvernului britanic, având în frunte un vicerege și un secretar de stat la Londra, ultimul făcând parte din Cabinet. De-a lungul secolului XIX, Marea Britanie a folosit armatele din India pentru a-și extinde dominația în sud-estul Asiei. Dinastia Konbaung și-a extins granițele în Birmania (azi Myanmar), până au început să atace India britanică. Incursiunile birmaneze în India au determinat primul război anglo-birmanez (1824-1826), în urma căruia birmanezii sunt înfrânți, fiind obligați să cedeze câteva
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
au înfrânt în războiul bur (1899-1902). În Africa de Est, exploratorii britanici erau activi de la sfârșitul anilor 1850, fiind în căutarea izvoarelor Nilului și, în 1864, Sir Samuel Baker a descoperit Lacul Albert; iar achiziția Ugandei, în 1894, a asigurat dominația politică britanică asupra regiunii. Cam în același timp, a început stăpânirea britanică în Kenya. Guvernarea britanică a lui Sir Henry Campbell-Bannerman, care a ocupat funcția de premier din 1905, a urmărit un mai puțin imperialism activ. Marea Britanie a acordat autoguvernarea
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
guvernul colonial britanic din India folosea încă forța. Dominioanele intraseră în război alături de Marea Britanie în 1939, dar cu toate acestea își rezervau dreptul de a stabili natura și limitele participării lor la efortul de război. În coloniile aflate sub directa dominație britanică, în special în cele din Africa și Caraibe, guvernarea britanică încerca să dezvolte o imagine pozitivă despre război, promițând coloniștilor că luptă în interesul libertății. Actele coloniale pentru dezvoltare și prosperitate au fost adoptate în 1940 respectiv 1945, și
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
își instiga compatrioții la luptă, neavând însă prea mult succes. În 349 Filip cucerește Olintul. După pacea din 346 î.Hr. Atena își pierde teritoriile și alianțele din Tesalia și Tracia, însă își păstrează controlul asupra strâmtorilor. Filip își asigură astfel dominația asupra Greciei centrale. Tot în urma acestei păci Filip este inclus în consiliul amficționar de la Delfi, el asigurând astfel “pacea” între greci. Atenienii erau împărțiți în două tabere: cei care-l urmau pe Isocrate și care vedeau în Filip speranța elenismului
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
Cecenia este o regiune în nordul Caucazului în care populația locală a luptat neîntrerupt împotriva dominației străine, începând cu Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. Până în cele din urmă, cecenii s-au convertit la islam și tensiunile lor cu turcii au început să scadă, dar s-au acutizat cele cu vecinii lor creștini: georgienii și
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
au început să scadă, dar s-au acutizat cele cu vecinii lor creștini: georgienii și cazacii, dar și cu calmîcii budiști. Armata cazacilor de pe râul Terek a fost așezată în ținuturile de câmpie ale Ceceniei în 1557. Rezistență activă împotriva dominației rusești a început în timpul secolului al XVIII-lea (1785 - 1791) ca rezultat al expansiunii Imperiului Țarist în teritoriile dominate până în acel moment de Persia (vezi și Războiul ruso-persan, 1804 - 1813), sub conducerea lui Mansur Ushurma, un șeic cecen naqshbandi (șeic
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate. Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă. Cu tot efortul făcut de elitele politice și intelectuale ale țării în a doua jumătate a secolului XIX, România era încă departe de sincronizare cu Occidentul european
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
statului secret polonez]] au subliniat necesitatea urmării tuturor tradițiilor democratice ale constituției din martie [[1921]], nu ale [[constituția poloneză din 1935|constituției autoritariste din aprilie 1935]]. În mai [[2005]], [[președinte al Statelor Unite|președintele Statelor Unite ale Americii]], [[George W. Bush]], a recunoscut că dominația sovietică asupra Europei Centrale și Răsăritene a fost "una dintre cele mai mari greșeli ale istoriei" și a admis că Statele Unite au jucat un rol major în divizarea continentului și că [[Conferința de la Ialta]] "a urmat tradiția nedreaptă a pactelor
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Mackiewicz în 1956. Guvernul polonez comunist a militat activ pentru reîntoarcerea în țară a exilaților, promițând repatriaților slujbe decente și demne și amnistierea oricăror încălcări ale legilor comuniste. În ciuda unor asemenea evoluții, guvernul în exil a continuat să existe. Când dominația comunistă s-a încheiat în Polonia în 1989, mai existau încă un președinte și un cabinet de opt miniștri care aveau ședințe odată la două săptămâni în Londra, bucurându-se de încrederea a mai mult de 150.000 de veterani
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
aceste state s-au aflat în competiție, fără a se ajunge la conflicte cu adevărat importante (cu excepția războiului polono-sovietic). Mai târziu, după reînarmarea Germaniei, statele naționale sud-est europene au fost incapabile să reziste atacurilor naziste și au căzut sub o dominație mai grea decât cea a Imperiului Austro-Ungar. La sfârșitul războiului, Imperiul Otoman s-a prăbușit complet și a fost împărțit între puterile victorioase ale Antantei, după semanarea Tratatului de la Sèvres de pe 10 august 1920. Prăbușirea imperiului a dus la crearea
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
decisiv în lupta împotriva Islamului. Deși istoricii contemporani sunt de păreri diferite referitor la faptul că victoria a fost sau nu responsabilă pentru salvarea Creștinătății și oprirea cuceririi Europei de către Islam, bătălia a pregătit stabilirea fundațiilor Imperiului Carolingian și a dominației france asupra Europei timp de un secol. Bătălia a avut loc după douăzeci de ani de cuceriri Umayyade în Europa, începând cu invazia regatelor creștine ale vizigoților din peninsula Iberică în 711 și continuând în teritoriile france din Galia, foste
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
mare la Bordeaux și un raid la Autun. Unii istorici susțin că victoria lui Martel a oprit avansul forțelor Umayyade spre nord din peninsula Iberică și a salvat religia creștină în Europa în timpul unei perioade când Islamul și-a impus dominația asupra resturilor Imperiilor Roman și Persan. Alții susțin că bătălia înseamnă doar respingerea unui raid și nu a fost un eveniment marcant. Locul exact al bătăliei de la Tours nu se cunoaște nici astăzi. Sursele istorice păstrate, atât islamice cât și
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
de la Tours. Mai mult, se pare că umayyazii nu au cercetat teritoriile dinspre nord pentru potențiali adversari, deoarece în mod sigur l-ar fi remarcat pe Charles Martel ca fiind o forță de care va trebui să țină seama, datorită dominației totale a acestuia în Europa începând din anul 717; această detaliu ar fi trebuit să atragă atenția umayyazilor că o putere reală condusă de un general talentat se renăștea din cenușa Imperiului Roman de Apus. În 732, avangarda umayyazilor se
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
Mistra. La Tesalonic s-a petrecut în secolul al XIV-lea dezbaterea în jurul problemei Isihasm isihaste, dintre Grigore Palamas și Varlaam Calabrezul, dezbatere cu un impact major asupra filosofiei bizantine și asupra Ortodoxiei ca sursă de spiritualitate în secolele de dominație turcească ce aveau să urmeze. La Mistra, în Peloponez, s-a născut ultimul mare filosof bizantin, Georgios Gemistos Plethon. În opinia K. Ierodiakonou, Filosofia bizantină s-a dezvoltat de la sfârșitul secolului al IX-lea (cu Fotie și Arethas) până la căderea
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
operele lui principale sunt dedicate combaterii ereziilor locale, din lumea orientală, melkită, din care făcea parte, anume iacobismul, nestorianismul și alte astfel de erezii care mai atrăgeau sau confruntau încă populația melkită (a arabilor creștini fideli împăratului bizantin), aflată sub dominație islamică. Sf. Ioan Damaschinul (Yanah ibn Mansur ibn Sargum) s-a născut în Damasc, Siria, în a doua parte a secolului al VII-lea, dintr-o familie nobilă și bogată de arabi creștini (deși unele surse sugerează că tatăl lui
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
est, timp de 28 de ani între, 1674 și 1702. În 1702, cele două provincii au fost unite sub un guvernator mai degraba regal, decât privat. New Jersey a fost una dintre cele treisprezece colonii care s-au revoltat împotriva dominației britanice din Revoluția Americană. În timpul Războiului Revoluției Americane, armatele britanice și ameicane au traversat New Jersey de nenumărate ori și numeroase lupte cruciale s-au purtat în acest stat. Din această cauză, New Jersey este de multe ori numit "Intersecția
New Jersey () [Corola-website/Science/305638_a_306967]
-
a mărit suprafața. Impunerea unor craiovești pe tronul țării a sporit bogăția, influența și puterea lor, fapt care a avut urmări pozitive pentru economia orașului. Marea Bănie cunoaște un moment de criză datorat îndeosebi tentativelor turcilor de a instaura o dominație efectivă în Țara Românească. Bănia Olteniei avea un larg statut de independență administrativă, judecătorească și militară, fără altă legătură cu domnia țării decât plata unui tribut către domnitorul Țării Românești care il trimitea, la rîndul său, turcilor. Nu era însă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
și de magistratul Costache Romanescu. Erau căutați "agitatorii" Constantin Crețeanu, Eugeniu Carada și colonelul Filipescu pentru a fi trimiși în exil. În octombrie 1854, Barbu Știrbei refuză să mai domnească la aflarea veștii că va fi obligat să conducă sub dominație țaristă și pleacă, la rîndul său, în exil. Va sta la Viena de unde este rechemat după un an, în octombrie 1855. În anul de ocupație țaristă, rușii nu și-au prea făcut simțită prezența în oraș, care s-a guvernat
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
fusese teritoriu al Statelor Unite ale Americii, ca urmare al războiului americano-spaniol, steagul SUA a fluturat deasupra insulei. După 20 mai 1902, steagul național al țării a fost arborat pretutindeni ca un simbol al independenței și suveranității țării. În ciuda controlului politic și al dominației severe economice a SUA între 1902 și 1959, steagul Cubei a continuat să fluture deasupra insulei. În timpul Revoluției cubaneze, dar și apoi, până azi, destinația și modelul steagului național au rămas neschimbate. În timpul Revoluției cubaneze, mișcarea politică și armată a
Drapelul Cubei () [Corola-website/Science/305661_a_306990]
-
se aplică doar situațional) care resping teza lui Ferguson, printr-o comparație a societății tradiționale cu cea contemporană. Un argument important este ideea că în societățile zilelor noastre spre deosebire de societățile antice producția devine o cale mai sigură spre prosperitate decât dominația. Dacă în trecut, cel care deținea puterea politică dobândește și bunăstarea că o consecință; în societățile industriale cea mai bună cale să câștigi bani este să îi produci. Activitatea economică, schimburile de producție, comerțul au devenit mai profitabile decât activitatea
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
decât activitatea politică, care produce într-o mai mică măsură bunuri de larg consum. În plus cei care dețin puterea nu o pot deține în mod absolut, sunt vulnerabili la schimbările politice, la diferite legi(care îngrădesc dorința lor de dominație); pe când cei care produc vor avea mereu proprietățile protejate de lege. Un alt argument a lui Gellner este că diviziunea muncii care apare în societatea zilelor noastre într-o altă formă decât anunță Ferguson. În cadrul social există ocupații distincte și
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]