8,488 matches
-
delațiuni și cabale cusute cu ață albă, mă îndepărtase până și din învățământ. Aveam, așadar un dosar cu probleme, eram un proscris, n-aveam ce caută printre literații vremilor de tristă faima ale comuniștilor. Cu o aură de cronicar integru, dublat de un bun cunoscător al teoriei ideilor literare, somat de prietenii din Școala prozatorilor târgovișteni și nu numai, la cincizeci de ani bătuți pe muchie, în 1997, am strâns de prin reviste o suma de cronici privind exclusiv romanul ultimilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
văzând importanța ce se acordă tutunului au extins suprafețele, producția de tutun a crescut. Rezultatul a fost abundența de tutun, ceea ce a dus la inflație, la mărirea prețurilor. Fermierii, cerând un nou transport de fete, prețul În tutun s-a dublat. Și iată cum, de pe atunci au Început fluctuațiile monetare. Oamenii s-au convins că e nevoie de un alt etalon. El trebuie să fie ușor de manipulat, să poată fi ușor conservat și să aibe o valoare cât mai stabilă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Napoleon, nici nu știa ce-i cu Louisiana, i-a Întrebat pe americani: Cât ați da să cumpărați toată Louisiana? La 30 Aprilie 1803, târgul a fost Încheiat pe suma de 15 milioane dolari. Prin această suprafață SUA s-a dublat, pentru că din imensa Louisiana de atunci s-au desprins statele Louisiana, Arkansas, Oklahoma, Missouri, Kansas, Iowa, Nebraska, cele două Dakote, Wyoming și Montana. Americanii nu știau ce cumpără și Napoleon nu știa ce vinde. Cea mai mare păcăleală din istorie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
geam, zborul de noapte nu mi-a permis să văd nimic. Dan Stoian îmi spusese în țară că pot avea șansa să văd Marele Zid Chinezesc. Aș fi vrut eu! Șapte ore de odihnă, liniște, bucurie, tihnă, două mese, răbdare dublată de multe speranțe și... INDIA. S-a întâmplat în fine, ceea ce niciodată nici măcar nu avea loc în visele mele, necuprins în niciun proiect de viitor, din rațiuni legate strict de logica banului, s-a întâmplat până atunci neîntâmplatul: am aterizat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bătĂlie între nou și vechi, ci pur și simplu o bătĂlie pe care o câștiga cine putea manipula administrativ restituirea proprietății ca să-și atribuie avantaje nemeritate. În privința compensă‑ rii datorate moștenitorilor, dacă le-am pune în practică astăzi, ne-ar dubla deficitul. În guvernul TĂriceanu, am avut o încercare de compensare, când s-a creat Fondul Proprietatea ; încercarea a avut o contribuție importantă la deficit. Practic, s-a hotărât că bugetul pe atâția ani înainte se consumă pe motive de justiție
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
încercau și ei să mai facă câte ceva, dar n-aveau cum. Corupția pe care o întinseseră era deja atât de mare... 2003 sau 2004 a fost anul în care două treimi din primarii din România s-au mutat la PSD, dublând, practic, numărul de primari pe care îi câștigase în alegeri ; acești primari erau șantajați cu resursele de la guvern. Deci refăceau partidul unic prin mijloace informale. Și asta este o moștenire pe care a lăsat-o. Ei au creat practica aceasta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
1934, Caietul III-IV, Director C. Narly. Ceea ce a înțeles și a putut să creeze în foarte scurt timp titularul caietului de pedagogie de la Universitatea cernăuțeană iese din obișnuitul ritm bucovinean. De fapt, dl. profesor C. Narly, e un remarcabil organizator dublat de asiduitatea savantului netemător de obstacole. Revista de Pedagogie, ca organ al Institutului și Seminarului pedagogic universitar din Cernăuți, a reușit să adune în jurul său hărnicia nu numai a unor profesori universitari ca Al. Ieșan, Tr. Brăileanu, S. Reli, S.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu am încă un răspuns precis de la Columbia. Pe 27 decembrie, am văzut șase profesori de la Colșumbiaț Univșersityț. Am luat dejunul împreună la Clubul Universității. Mi s-a reconfirmat impresia că doresc să aibă ca profesor la Columbia un indianist dublat de un istoric al religiilor. I-am dat lui Jacob Taubes curriculum dvs. etc. - și am început să aștept rezultatul. Taubes îmi spusese în decembrie că vă va scrie, dar mă îndoiesc că a făcut-o, de vreme ce n-am auzit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ar fi fost un moralist al culturii sau, și mai rău, un predicator de principii. El a făcut însă din amîndouă, un binom indestructibil, o funcție nu doar implicînd-o pe cealaltă, dar și intensificîndu-se reciproc." O acută prospețime etică îi dublează, îi însoțește totdeauna studiile și articolele sale critice, unde se manifestă ca un critic literar și culturolog de indiscutabilă competență. Cum sublinia Monica Spiridon, într-un articol din "Luceafărul" (3/256, 24 ianuarie 1996), în cărțile lui Virgil Ierunca, vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
URSS. Nici de frontiștii arestați sau uciși. De femeile moarte în urma aplicării draconicului decret al interzicerii avorturilor, din 1966. În total, cifra victimelor directe se ridică la 2 milioane. Cum și familiile erau puse la index, numărul victimelor indirecte se dublează sau triplează. Dacă ordinul de mărime al acestor victime este indubitabil, cifrele mai amănunțite ar apărea odată cu liberalizarea arhivelor. Și n-ar fi, în nici un caz, mai mici... În privința morților din detenție, noi, la Sighet, am reușit, de exemplu, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deranjau liniștea din jur, aproape ca moartea, și pașii grăbiți ai celor trei prieteni. Ați adus banii, da ? Numărați-i să fie ficși, le spune Fernic. Pribeagu tocmai primise o parte din drepturile de autor pe câteva melodii și își dublase suma la Hipodrom, având un noroc teribil. Lui Cristi îi ajungea din cât făcuse în ultimele seri la Grand. Ia, mai bine dați-mi-i toți mie, să nu ne-apuce soco- telile cu ăștia, c-o să zică că-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
legat de orchestre, de scenă sau de amenajarea restaurantului. Iar când se întâmpla asta, atunci patronul cu care colabora venea cu o ofertă dublă sau chiar mai mare față de rivalii săi, care doreau să-i fure trubadurul. Astfel, contractele își dublau sau triplau cifrele peste noapte. Rămânând ani de zile la Grand și la La Fayette, care erau situate în aceeași clădire, câștiga într-o singură seară cât alții se chinuiau câteva luni la zece cârciumi. Devenise repede atât de cunoscut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o iei. Altfel îți bați joc. — Te-ai îmbătat, fratele meu... — Păi ? Tu de ce-ai rămas în urmă ? Atunci, după mijlocul anilor ’30, când o nouă generație de muzicieni începeau să umple afișele orașului, iar contrac- tele li se dublau sau triplau peste noapte, ajungând în doar câteva zile de la periferie în centru, de la debutul timid la celebritatea și strălucirea din marile restaurante, patronii fiind în stare de orice pentru a aduce o nouă vedetă publicului, când Bucureștiul trăia poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prin istoria lor, dorind să vadă dacă este chiar cel mai important nume al scenei și lumea l-ar urma oriunde. Sigur, și banii au contat. Dar lui banii nu i-au folosit la mai nimic oricât s-ar fi dublat sau chiar înzecit, găsea motive să scape la fel de repede de ei precum îi și obținea. Nu i-a investit în nimic, nu și-a cumpărat o casă, o mașină și nu a pornit nici vreo afacere vreodată, deși putea să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ziua mea?!, Într-un scurt poem intitulat Der Dichter - Poetul. De atunci, cred că s-a Înțeles acest lucru, de atunci, de când am contestat „realitatea aparentă” și m-am instalat În „realitatea mea”, am trăit un fel de stare schizofrenică, dublă: prea „laș” pentru a contesta total realitatea diurnă, „instalată”, Învingătoare și, mai ales, acceptată de majoritate, dar și „visător”, cum spuneam, fabricându-mi la nesfârșit propria mea realitate, am intrat În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puterilor cu care suntem obișnuiți și care ni se par absolute. Zeitatea ne ajută atunci, cu grijă față de limitele, de vulnerabilitatea noastră penibilă, să Înțelegem, chiar și În fracțiuni de timp, că existența noastră care este reală, e adevărat, este dublată, ca să zic așa, pardosită, suspendată sau acoperită, ca o cupolă, de o alta și... așa la nesfârșit. Oare... așa Începe eternitatea?!... C A P I T O L U L II 1 M-am Întors din al doilea exil pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ajuns În ziua de 15 martie ’90 la București cu mașina, aproape nu găseam un loc unde să parchez, nu vedeai pe nicăieri picior de milițian, din cei care până de curând erau postați la toate intersecțiile țării și care dublau, nici mai mult-nici mai puțin, poliția politică și secretă, afișând o aroganță și o plăcere a abuzurilor puterii care ne-au Învecinat vreun deceniu și mai bine cu o țară bananieră! O splendidă „dezordine” cum spuneam, o „vatră”, un „jar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
indivizi de la vetrele lor, turme umane care au Început să se perinde de la o uzină sau centru industrial la altele, cu o calificare făcută la repezeală și incompletă, cărora li s-au construit mii și mii de blocuri și apartamente, dublând și destabilizând centrele marilor orașe și așezări urbane, trezindu-ne cu toții, În nici două decenii, cu o „armată de străini”, Români de-ai noștri, care, scoși Însă din mediul lor și din echilibrul și demnitatea lor tradițională, au devenit destul de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
corporații, suprastatale, și ne propun ceea ce se numește „globalizare”? Iar legitimitatea industriașului din secolele al XIX-lea și XX de a crea produse ieftine și locuri de muncă se surpă cu repeziciune În anii noștri: capitalistul, În bună măsură, Își dublează sau triplează capitalul nu prin investiții și difuzare a produselor, ci, adesea, prin sterile speculații financiare. Iar capitalistul zilelor noastre, după ce a „acceptat” de a oferi unele drepturi „clasei muncitoare”, constatând acum că „pretențiile” ei sunt exagerate - costurile „mari” ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rezolvată, cel puțin terminologic! În fapt, lucrurile sunt mai complicate, fiindcă România nu este o țară omogenă sau, mai bine zis, nu a fost, până nu demult. România de astăzi (care s-a născut abia la 1859 și și-a dublat teritoriul la 1918) este, În mare, alcătuită din trei țări istorice: țara Românească, la sud, Între Dunăre și Carpații de miazăzi; Moldova, la est, Între Nistru și Carpații răsăriteni; și Transilvania, la apus, despărțită, prin arcul Carpaților, de celelalte două țări
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În secolul al XIX-lea, franceza devine principala limbă de referință, cu mult Înaintea latinei. Necesitatea neologismelor era evidentă: modernizarea societății o impunea. S-au introdus Însă nu numai cuvinte definind noțiuni noi, ci și altele, care au Înlocuit sau dublat vechi cuvinte românești (Îndeosebi din fondul slav și oriental). Fondul francez din limba română este astăzi imens, apreciat la aproape 40% din vocabular și la o frecvență de 20%!<endnote id="10"/> Ceea ce Înseamnă că În limbajul curent un cuvânt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
conspirativ, care acordă și astăzi Securității un loc-cheie În societatea și În viața politică românească. Imaginea unei Românii conduse În continuare de securiști arată cam mitologic. Dar grupuri de presiune și de influență cu siguranță există.4 Figura securistului este dublată În imaginarul românesc de cea a informatorului. Și În această privință domnește o deplină incertitudine. Câți dintre români au fost informatori? Și, mai ales, câți sunt Încă „dependenți“ din această pricină? Doar câțiva, mai curajoși, mai onești sau mai cinici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Occidentul continuă să atragă și să respingă. Mai e cale lungă până când românii să-i privească pe occidentali cu aceeași detașare (sau nepăsare) cu care occidentalii Îi privesc pe ei. Deocamdată, psihodrama străinătății continuă În România. „Străinii din afară“ sunt dublați de cealaltă categorie, a „străinilor din interior“. România este o țară care nu a știut, și care de fapt nici nu prea a avut timp și mijloace, să-și asimileze, sau cel puțin să-și integreze, minoritățile. Cum să-i
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
integrat foarte bine pe evrei și a reușit să-i asimileze pe germani. Minoritarul a fost perceput ca străin, Înainte de a fi considerat membru al națiunii române și cetățean român. Confruntarea aceasta a fost ascuțită În perioada interbelică, atunci când România, dublându-și teritoriul, s-a trezit peste noapte cu o colecție aproape nesfârșită de minoritari. Dar și astăzi, când ponderea minorităților e mai mică și s-au făcut câțiva pași spre integrare, minoritarul Încă nu este considerat de românii majoritari cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nicidecum francez (precum renumitul „Carul cu bere“, cu un sofisticat decor În lemn, cu fresce și vitralii, care-i dau aspectul unui „templu“ al berii). Vinul se bea adesea sub formă de șpriț (tot un cuvânt nemțesc, de la spritzen, adică dublat cu sifon sau apă minerală, iarăși mai aproape de gustul german sau austriac decât de stilul francez). Erau În București localuri de tot felul, de la cele mai rafinate restaurante (cu specific franțuzesc sau românesc) până la cele mai populare cârciumi. O adevărată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]