12,690 matches
-
au amintit că nu demult au fost împrejmuiți de codri înțesați, ca un promontoriu impudic, de păduri pubiene. (...) Pe Iancu Jianu, pe Zdrelea, pe alți haiduci în haine arnăuțești, pe cari îi glorifică tîmpenia populară, i-au uitat toți, afară de editorul Herz și de romanțierul N.D. Popescu. În schimb, pe bulevarde și străzi de capitală, o mînă de oameni pradă copiii, oprește camioanele, vămuiește ideile”. O voință de profanare a valorilor colective „sacre” străbate aceste pagini deziluzionate, a căror violență e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bibliografia constată „progresul” artei noi autohtone expuse la tîrgul de carte din Florența: „Despre tîrgul cărții din Florența și sala românească, Alberto Marco scrie «prezența de azi a României constituie un vădit progres față de participarea din 1922 atît prin numărul editorilor expozanți, cît și prin calitatea materialului expus». Găsește apoi că expoziția românească se prezintă sub o înfățișare individuală proprie. «Scoarțele basarabene complectînd podoaba sălii dau o imagine de drumul parcurs de ornamentația grafică română dela inspirația ei populară la starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și texte critice - afirmă că intenționează să traducă în franceză nuvela Sărmanul Dionis a lui Eminescu, că așteaptă să fie invitat pentru a proiecta aceleași filme de avangardă și că va reveni la scrierea în limba română abia atunci cînd editorii bucureșteni îi vor tipări volumele neapărute: Imagini și scriitori români, Caietele unui inactual, Probleme vesele, Ferestre spre Europa, Dialoguri, un studiu despre esteticianul Walter Pater (cel care i-a inspirat lui Fondane ideea „artei religioase” a amicului Brâncuși...) și volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Giulio Bragaglia de grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de artă, publicist, animator ș.a.m.d. e listată meticulos. Ca și Beaudouin, Bragaglia este pentru eliminarea decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
măsuri de protecție împotriva cenzurii, evocîndu-și entuziast activitatea dramatică din anii „puterii populare”. Pe coordonatele literare ale poststalinismului, istoria interbelică se repetă altfel: primul său „profet”, G. Ciprian, îl readuce în atenție pe Urmuz (vezi mai sus), iar primul său editor, Sașa Pană, îl repune în circulație. Mai întîi în 1969, prin intermediul Antologiei literaturii române de avangardă, Cuvînt introductiv de Matei Călinescu, Editura pentru Literatură, București, 1969, apoi prin reeditarea - adăugită - a Paginilor bizare (Editura Minerva, București, 1970). Avangardismul poetic românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
misterele sufletului, visele și moartea. Eram cam gotică. Mă Îmbrăcam doar În negru. Ca Morticia. Aveam chiar și ojă neagră. Gândește-te că ne-am Întâlnit la o prezentare de carte, a unui ghid despre cimitire. Elio era prieten cu editorul. La un moment dat, nu-mi amintesc exact cum s-a Întâmplat, a intrat În vorbă cu mine. Mă gândeam, dar ce vrea și șmecherul ăsta? Făcu niște glume care nu păreau prea amuzante. Puse pariu că eu nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
masiv și a anunțat marele eveniment, apariția unei cărți de nuvele, semnată de mai mulți scriitori tineri, între care și Andrei Ionescu. Erau doi bărbați și o femeie care stăteau aliniați ca la execuție. Cartea se numea Fantomele mele și editorul spunea că este splendidă. Andrei publicase acolo nuvela despre fantoma care cucerea femei. O văzuse pe Giulia și, imediat după ce se lăudase în fața publicului, coborâse s-o salute: - Mă bucur să te văd, mai ales că nuvela aceasta ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
David Rosenbaum, lui Janice Sorkow de la Muzeul de Arte Plastice din Boston și Dianei Weinstein. Fratele meu, Harry Diamant, mi-a făcut cunoștiință cu agenta mea, Carolyn Jenks, care la rândul ei mi-a făcut cunoștință cu Bob Wyatt, un editor atent și un om de mare onoare. Soțul meu, Jim, a avut o răbdare infinită. Mama mea, Helene Diamant și fiica mea, Emilia Diamant, mi-au ținut inima sus. Tatăl meu (a cărui amintire e o binecuvântare) a crezut mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de darul pe care Ryan părea să-l aibă de a-i ghici chiar și cele mai mărunte gînduri. - Mergi la Brest? se mulțumi ea să-l Întrebe. Se ducea la Paris, unde a doua zi avea Întîlnire cu un editor. Ea dădu mașinal din cap și rămase iarăși tăcută, urmărind din ochi zborul unui cormoran care tocmai plonjase. Scurt fulger argintiu care contrasta cu albastrul mai Întunecat al curenților. - Am fost martor fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără măcar să se uite la el. Lucas Îi luă dosarul din mînă ca să arunce o privire. - Ei, Morineau, ia spune... Asta nu pare să semene cu prima descriere pe care ne-ai făcut-o, amice! - Eu n-am nici o vină, editorul lui e cel care mi-a dat o biografie falsă! - Ia verifică unde se afla Ryan În nopțile În care au fost făcute crimele, În seara În care am fost atacat pe faleză și ce făcea cînd am fost blocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la Paris și să revină În aceeași zi. În tren, Încercă să citească Une curieuse solitude, renunță destul de repede, dar izbuti să parcurgă totuși câteva pagini din Femmes - mai ales pasajele erotice. Aveau Întâlnire Într-o cafenea de pe strada Universității. Editorul sosi cu zece minute Întârziere, fluturându-și țigaretul care avea să-l facă celebru. — Sunteți din provincie? Asta-i rău. Trebuie să veniți la Paris, imediat. Aveți talent. Îl anunță pe Bruno că va publica textul despre Ioan-Paul al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
despre Ioan-Paul al II-lea În următorul număr din L’Infini. Bruno rămase cu gura căscată; nu știa că Sollers era În plină perioadă de „contra-reformă catolică” și că-și Înmulțea declarațiile entuziaste În favoarea Papei. — Péguy mă dă gata! făcu editorul cu elan. Și Sade! Sade! Citiți-l pe Sade, mai ales!... — Textul meu despre familii... Da, foarte bun și el. Sunteți reacționar, asta e bine. Toți marii scriitori sunt reacționari. Balzac, Flaubert, Baudelaire, Dostoievski: numai reacționari. Dar trebuie să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
înregistrat în literatura română în secolul al XVII lea cu formele de “basna”, “basne”, dar este pus în circulație abia în secolul al XIX-lea de oameni de cultură precum Nicolae Filimon, Petre Ispirescu, B. P. Hașdeu, în calitate de culegători și editori de folclor. Pornind de la definiția lui G. Călinescu din Estetica basmului, apreciată ca “operă de creație literară cu o geneză specială, o oglindire în orice caz a vieții în moduri fabuloase”, se poate observa modul în care Creangă ridică la
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Ba aș spune cinci mii de dolari. Chiar dacă n‑ai să scrii un rând din carte, măcar ai să‑ți plătești o parte din datorii și ai să‑ți restabilești creditul. Ce pierzi? Argumentul l‑a atins. Să mulgi un editor de câteva mii de dolari și, În același timp, să nu mai trebuiască să te sucești și să te Învârtești pentru un ban era un lucru foarte ademenitor. În concepțiile lui, Ravelstein era departe de a fi mărunt. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stau și mă gândesc, această povestire mai are încă o morală evidentă: Când ai murit, mort ești. Și în clipa asta îmi mai vine în minte încă o morală: Fă dragoste când poți. Îți prinde bine. Iowa City, 1966 NOTA EDITORULUI Îngrijind această ediție americană a confesiunilor lui Howard W. Campbell, Jr., am fost nevoit să mă confrunt cu niște scrieri ale căror preocupări depășesc simpla informare sau inducere în eroare, după cum e cazul. Campbell nu era doar o persoană acuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
părerea că minciunile spuse de dragul efectului artistic - în teatru, de pildă, și poate, în confesiunile lui Campbell - pot fi, într-un sens mai înalt, cele mai înșelătoare forme de adevăr. Nu intenționez să polemizez în această privință. Îndatoririle mele de editor nu sunt nicidecum polemice. Ele se rezumă la transmiterea, în cel mai satisfăcător stil cu putință, a confesiunilor lui Campbell. Cât despre intervențiile mele în text, acestea sunt puține la număr. Am corectat câteva greșeli de ortografie, am eliminat unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
apare. Aș putea pe bună dreptate să adaug aici un ultim capitol la aceste Memorii, capitolul 643, care să descrie noaptea petrecută cu Helga într-un hotel din New York, după ce am stat fără ea atâția ani. Las în seama unui editor cu gust și delicatețe să prescurteze, folosind nevinovate puncte-puncte, orice ar putea fi supărător. MEMORII ALE UNUI CASANOVA MONOGAM CAPITOLUL 643 Fuseserăm despărțiți de șaisprezece ani. Prima poftă trupească în noaptea aceea am simțit-o în vârful degetelor. Alte părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
proiectele lor ample și măiestrit realizate. Burtăncureanu a continuat să scrie la epopeea sa. Era ferm convins că, în momentul în care lucrarea avea să fie încheiată și va publica primele fragmente prin presa literară, sau chiar și în Scânteia, editorii vor veni ei singuri să i-o solicite. Dăduse întregii scrieri un caracter aparte: cosmic. Plecase de la aserțiunile unor cercetători care publicaseră un studiu în care demonstrau că Scorniceștii, satul natal al lui Ceaușescu, putea fi văzut în toată splendoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
timp, Janey intrase în vorbă cu un tip care-i tot dădea târcoale de vreo jumătate de oră și acum era prinsă într-un monolog despre ultimele știri legate de raportul de forțe dintre națiuni de pe Channel 4; doar era editor de texte TV. S-o deranjez ca să i-l prezint pe Sally ar fi fost ca și cum m-aș fi trezit să-l întreb pe preot cât e ceasul chiar în mijlocul slujbei. Sally se uită rugător la cea care-l ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
arătând spre jachetă. Janey se uită la costumul pe care-l purta. Sunt și eu un pic mai elegantă, nu? Din cauza proiectului ăstuia nou. Era adevărat; era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii, tocmai se mutase la BBC, unde lucra ca editor coordonator, o slujbă la care râvnea de mult timp. E lumina puterii, spuse ea, rânjind la mine. Veniți de-mi priviți munca, zei atotputernici, și plângeți-vă în pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
purta. Sunt și eu un pic mai elegantă, nu? Din cauza proiectului ăstuia nou. Era adevărat; era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii, tocmai se mutase la BBC, unde lucra ca editor coordonator, o slujbă la care râvnea de mult timp. E lumina puterii, spuse ea, rânjind la mine. Veniți de-mi priviți munca, zei atotputernici, și plângeți-vă în pumni. Cred că o să primesc undă verde pentru primul meu serial dramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iuți și sos de alune. — Cu cine vorbeai? L-am pus la curent. Părea interesat. — Nu numai că am șansa să o întâlnesc pe iubita lui Helen, cea negreșit suferindă de atâta timp, care mai e, pe deasupra, și producător, și editor contractor la BBC. Trebuie să te scot la cină mai des. — Deja ai epuizat cercul meu, zisei eu, rânjind către el. Janey e singura prietenă șic pe care o am. A, uite-l și pe Tim. Lucrează la Herald. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedea multe tablouri familiare, dând voie fiecăruia să recheme o licărire de amintire Înainte să treacă mai departe În căutarea celui pe care venise să-l vadă. În cele din urmă Îl găsi, numărul de acasă al lui Riccardo Fosco, editorul financiar al uneia dintre cele mai importante reviste săptămânale de știri. Până cu câțiva ani În urmă, Fosco fusese farul a canalelor media de știri, dezgropând scandaluri financiare În cele mai improbabile locuri, fusese unul dintre primii care puseseră Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
creșterea incidenței tuberculozei ca rezultat al epidemiei de SIDA. Era chiar și un articol despre transmisia paraziților de la animalele domestice la copii. Nevăzând vreun ajutor În cuprins, Începu să citească revista de la prima pagină, inclusiv toate reclamele și scrisorile către editori. La pagina 62 se afla o scurtă referire la un caz ce fusese raportat În Newark, New Jersey, cazul unui copil mic, o fată, care se jucase Într-un cimitir de mașini gol și călcase În ceea ce ea crezuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu. Dar da, ar fi fost plăcut. Se trezi sperând că cei doi americani tineri reușiseră să petreacă week-end-ul acolo, indiferent de scopul drumului lor. Dacă erau Îndrăgostiți, acesta era un loc frumos unde să te afli. Fiind propriu-i editor, corectă această frază și-o făcu să spună că, dacă se iubeau, oriunde era frumos. Brunetti chemă chelnerul și-l plăti. Se hotărâseră ca la drumul de urcare să nu atragă atenția asupra lor punând Întrebări despre camioane cu dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]