5,606 matches
-
la trei din satele comunei. (Ibidem ). Nivelul apei subterane coincide în medie cu nivelul apei râului Olteț. Din cauza condițiilor hidrogeologice din zonă, atât râul Olteț, cât și cele două pârâuri produc importante eroziuni și inundații, afectând terenurile agricole. Anual aceste eroziuni se estimează la circa 6 ha teren agricol scos din circuitul de producție. Inundațiile, în anotimpurile ploioase, produc și acestea foarte multe pagube. Cele mai catastrofale au fost cele din anii 1925, 1940,1949, 1950, 1953, 1957, 1959, 1968, 1971
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Victor , tehnucuan-agronom, au adus de pe vechea vatră din curtea fostei biserici din Râca de la Strâmba, Crucea care a pus bazele înființării comunei pe care scria cu litere chirilice numele locuitorilor care au pus bazele acestui sat. Din păcate, astăzi, datorită eroziunii ploilor și vântului, toate aceste nume s-au șters. Crucea se află în curtea Căminumlui Cultural Râca, legată cu fier beton de un păr bătrân, ca amintire a vechii localități. Râca-Nouă de astăzi s-a format prin roire în a
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
populate de specii xerofite și xeromezofite, mai putine de cele mezofile și sunt folosite în principal că și pășuni, porțiunile cu fânețe fiind puține. Valoarea acestora este constă în faptul că sunt extinse pe terenurile degradate, constituind o frână în eroziunea de suprafață a solurilor. Că specii se regăsesc Stipetum capillatae, negara (Stipa capillata), păiușul (Festica valesiaca), bărboasa (Botriochloa ischaemum), pelinița (Artemisa austriacă), scrântitoarea (Potentilla argentea), laptele câinelui (Euphorbia nicaeensis), graminee (Lolium perene, L.multiflorum, Bromus inermis, Dactylis glomerata, Festuca pratensis
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Interiorul conține un altar. Numele provine de la stratul gros de funingine de pe tavan. Numele îi vine de la pustnicul "Dionisie" din secolul XIX, care îndeletnicindu-se cu torsul, localnicii i-au adăugat cognomenul de "Torcătorul". Este localizată într-un martor de eroziune numit "Piatra Peșterii", sub culmea "Crucea Spătarului", la 3 km de satul Nucu. În încăperea situată la înălțime și dotată cu ferestre săptate în piatră, se ajunge pe o scară de lemn fixată în lăcașuri anume. Datată în secolele XVI-XVII
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
montan Vârful Goși, Culmea Vătraiului, Vârful Hoților, Muchia Hoților, Coastele Pinului, Vârful Malul Alb, Vârful Pietriș. Limită sudică urmărește valea râului Buzău în partea de sud și sud-vest, până la Săpoca, având un grad ridicat de despletire, dominând alternanta bazinetelor de eroziune cu sectoare înguste. Grupa centrală subcarpatica subcarpatica (Dealurile Botanului, ce aparține Subcarpaților Buzăului), este cuprinsă între văile Buzăului și Slănicului și are altitudinile cuprinse între 400-820 m, cu maxime în Dealul Blidișel (821 m) , vârful Pițigoiul(806m), vârful Bocu (824m
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Dealurile Botanului, ce aparține Subcarpaților Buzăului), este cuprinsă între văile Buzăului și Slănicului și are altitudinile cuprinse între 400-820 m, cu maxime în Dealul Blidișel (821 m) , vârful Pițigoiul(806m), vârful Bocu (824m); în partea centrală vârful Botanul are 799m. Eroziunea produsă de apele Sărățel, Bălăneasa, Sibiciu a dus la divizarea într-o serie de subunități: Se individualizează că depresiuni interne (la contactul cu muntele) cu orientare E-V: Lopătari în nord și Pătârlagele la sud, iar ca depresiune externă (intracolinara
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
formată din sedimente mai vechi(mio-pliocene) și, o altă sud-estică formată din depozite levantine și cuaternare, măi moi, cu suprafețe mari și expuse degradării. Alunecările au o acțiune puternică asupra versanților și furnizează albiilor râurilor cantități mari de materiale erodate. Eroziunea se desfasoara și prin procese intense de ravenare și de spălare, accentuate de despăduririle din zonă și de utilizarea necorespunzătoare a terenurilor. Procesele de eroziune sunt accentuate de precipitațiile torențiale din timpul verii și de cantitățile mari de apă rezultate
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
au o acțiune puternică asupra versanților și furnizează albiilor râurilor cantități mari de materiale erodate. Eroziunea se desfasoara și prin procese intense de ravenare și de spălare, accentuate de despăduririle din zonă și de utilizarea necorespunzătoare a terenurilor. Procesele de eroziune sunt accentuate de precipitațiile torențiale din timpul verii și de cantitățile mari de apă rezultate în urmă topirii zăpezilor. Trecerea de la Subcarpați spre la zona colinara se face lent la est de Buzău. Teritoriul se înscrie în regimul de climă
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Câlnău, în comuna Valea Salciei. Este vorba despre un zid din roci masive dure și relativ netede care includ scoici - resturi ale unei plaje de acum 11 milioane de ani a mării preistorice Paratethys. Ansamblul (în aparență un martor de eroziune diferențiala) dă impresia că a fost construit de mână omului. Se întinde pe o lungime de aproximativ zece kilometri și are destul de multe întreruperi. Acces: Mănăstirea Poiana Mărului de riț ortodox, este situată pe teritoriul administrativ al satului Băltăgari din
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
au litere chirilice. Are o vechime de peste 300 de ani. Piatră Albă „La Grunj” este un monument al naturii cu statut de rezervație geologică situat la confluenta râului Slănic cu pârâul Jgheab, pe raza comunei Mânzălești. Este un martor de eroziune hidraulică și eoliană format prin acumulare de marna albă cinerită. Platoul Meledic este o rezervație naturală mixtă situată pe teritoriul comunelor Lopătari și Mânzălești. Se identifică atât prin multiple formațiuni carstice dezvoltate în sare, cât și prin uvale în care
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Slătioarei", a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă un relief cu un ansamblu de abrupturi (piramide rezultate în urma eroziunii solului), forme modelate de-a lungul timpului în rocă sedimentară (nisipuri, pietrișuri, argile), prin acțiunea aerului (ingheț, dezgheț, vânt) și a apei (spălare, șiroire).
Piramidele de la Slătioara () [Corola-website/Science/326421_a_327750]
-
versantul Jepilor Mici, iar după ce se strecoară pe sub stînci și urcă direct printr-un horn stîncos, revine pe fata Caraimanului. Pe creasta acoperită cu pajiști, poteca descrie cîteva serpentine, apoi urcînd pieptiș pe sub pereții din dreapta, pe o porțiune surpata de eroziuni, conduce la baza unei scări de piatră cu cabluri de asigurare. Înainte, în firul văii, se ridică o treaptă stîncoasa înaltă peste care apele Văii Jepilor formează Cascadă Caraimanului (sau Vînturișul Caraimanului), impresionantă mai ales primăvară și la începutul verii
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
reprezintă situații teoretice, unde viteza de eliberare a principiului activ este controlată predominant de interacțiunile cu solventul, cum ar fi umflarea polimerului, de difuzia printr-o matrice polimerică sau membrana, sau printr-un proces chimic cum ar fi degradarea polimerului, eroziunea să sau ruperea legăturii chimice dintre principiul activ și suportul polimeric. Mecanismele de eliberare sunt legate de modul de preparare a sistemelor. Aceste sisteme includ două mecanisme: umflarea polimerului și osmoza. În prima categorie intră hidrogelurile (polimeri inițial solubili în
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
de eliberare este controlată de viteză de difuzie a PA prin matricea polimerică. În categoria sistemelor cu eliberare controlată chimic, intră preparatele în care viteza de eliberare a PA este predominant controlată de viteză de degradare a polimerului, viteza de eroziune fizică a polimerului sau viteza de rupere a legăturii chimice PA-polimer. Două metode se utilizează pentru obținerea acestor sisteme: realizarea de sisteme matrice bazate pe polimeri degradabili și sisteme polimer-PA separate de grupa distanțieră. Transformarea unui astfel de sistem într-
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
că de exemplu, ruperea unei părți din lanțurile reticulate sau ruperea lanțurilor polimerice) sau unul de natură fizică (de exemplu, simpla solubilizare a polimerului intact, datorată modificării pH-ului). Două moduri distincte de bioeroziune chimică au fost descrise în literatura, eroziunea în masă și eroziunea de suprafață. În eroziunea în masă, viteza de pătrundere a apei în preparatul solid depășește viteza la care polimerul este transformat într-un material solubil în apă. Pătrunderea apei este urmată de un proces de eroziune
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
unei părți din lanțurile reticulate sau ruperea lanțurilor polimerice) sau unul de natură fizică (de exemplu, simpla solubilizare a polimerului intact, datorată modificării pH-ului). Două moduri distincte de bioeroziune chimică au fost descrise în literatura, eroziunea în masă și eroziunea de suprafață. În eroziunea în masă, viteza de pătrundere a apei în preparatul solid depășește viteza la care polimerul este transformat într-un material solubil în apă. Pătrunderea apei este urmată de un proces de eroziune, care conduce la împrăștierea
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
reticulate sau ruperea lanțurilor polimerice) sau unul de natură fizică (de exemplu, simpla solubilizare a polimerului intact, datorată modificării pH-ului). Două moduri distincte de bioeroziune chimică au fost descrise în literatura, eroziunea în masă și eroziunea de suprafață. În eroziunea în masă, viteza de pătrundere a apei în preparatul solid depășește viteza la care polimerul este transformat într-un material solubil în apă. Pătrunderea apei este urmată de un proces de eroziune, care conduce la împrăștierea preparatului solid în întregul
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
eroziunea în masă și eroziunea de suprafață. În eroziunea în masă, viteza de pătrundere a apei în preparatul solid depășește viteza la care polimerul este transformat într-un material solubil în apă. Pătrunderea apei este urmată de un proces de eroziune, care conduce la împrăștierea preparatului solid în întregul volum. O bună ilustrare pentru un proces de eroziune în masă este dezintegrarea unui cub de zahar care a fost plasat în apă. Poliesterii sunt polimerii cei mai cunoscuți în prepararea sistemelor
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
preparatul solid depășește viteza la care polimerul este transformat într-un material solubil în apă. Pătrunderea apei este urmată de un proces de eroziune, care conduce la împrăștierea preparatului solid în întregul volum. O bună ilustrare pentru un proces de eroziune în masă este dezintegrarea unui cub de zahar care a fost plasat în apă. Poliesterii sunt polimerii cei mai cunoscuți în prepararea sistemelor cu eroziunea în masă. În eroziunea de suprafață, viteza la care apă pătrunde în preparatul polimeric este
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
conduce la împrăștierea preparatului solid în întregul volum. O bună ilustrare pentru un proces de eroziune în masă este dezintegrarea unui cub de zahar care a fost plasat în apă. Poliesterii sunt polimerii cei mai cunoscuți în prepararea sistemelor cu eroziunea în masă. În eroziunea de suprafață, viteza la care apă pătrunde în preparatul polimeric este mai mică decât viteza de transformare a polimerului într-un material solubil în apă. În acest caz, transformarea polimerului într-un material solubil în apă
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
solid în întregul volum. O bună ilustrare pentru un proces de eroziune în masă este dezintegrarea unui cub de zahar care a fost plasat în apă. Poliesterii sunt polimerii cei mai cunoscuți în prepararea sistemelor cu eroziunea în masă. În eroziunea de suprafață, viteza la care apă pătrunde în preparatul polimeric este mai mică decât viteza de transformare a polimerului într-un material solubil în apă. În acest caz, transformarea polimerului într-un material solubil în apă este limitată de suprafață
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
material solubil în apă. În acest caz, transformarea polimerului într-un material solubil în apă este limitată de suprafață exterioară a preparatului solid. Preparatul va deveni mai subțire în timp, dar își menține integritatea să structurală comparativ cu procesul de eroziune în masă unde aceasta se modifică. Polianhidridele și poli(ortoesterii) sunt polimerii cei mai cunoscuți în prepararea sistemelor cu suprafața erodabila. Stimuli cum ar fi temperatura, variația de pH, câmpuri magnetice și electrice, ultrasunetele, iradierea cu microunde și lumina vizibilă
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
de la o altitudine de cel puțin 2.500 de metri deasupra nivelului mediu al mării, însă datorită dimensiunilor capului de gheață, acești ghețari pornesc de la numai 1.500 de metri, coborând până la 200 de metri deasupra nivelului mării, astfel provocând eroziuni munților pe care se sprijină. Los Glaciares, din suprafața căruia 30% este acoperită de gheață, poate fi separată în două parți, fiecare corespunzând parțial unuia din cele două lacuri alungite conținute de Parc. Lacul Argentino, cel mai mare din Argentina
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
a Republicii Moldova, fiind o continuare a Podișului Moldovei Centrale situat în partea dreaptă a Prutului. Are o înclinare generală de la N spre S. Altitudinea maximă este atinsă în Dealul Lărguța, 301 m. Sunt prezente procesele de alunecare și cele de eroziune care au determinat răspândirea largă a hârtoapelor. Pădurile (stejar, carpen, arțar, etc.) constituie aproximativ 30 - 40% din suprafața per ansamblu a masivului.
Colinele Tigheciului () [Corola-website/Science/329863_a_331192]
-
pământ din Valea Stăncioiului a fost declarată arie protejată în anul 2000. Cunoscute și ca Râpa Ciurii,”șiroirile” se află pe valea pârâului Stăncioi. Pe o suprafață de 12 ha, se întinde o serie de piramide de pământ, formate în urma eroziunii diferențiate în conglomerate slab cristalizate și a apelor de șiroire rezultate din ploi și din topirea zăpezilor. Sub forma unor turnulețe de 80 m înălțime, piramidele oferă un peisaj neobișnuit, îmbinat cu zone de adâncituri de peste 10 m în versantul
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]