6,156 matches
-
definit de romancier în prefață la La Comédie humaine că un personaj care rezumă trăsăturile tuturor celor ce-i seamănă mai mult sau mai putin, el este modelul genului. Importantă tipului constă în faptul că el ține de psihologie, de estetică, de filozofie și de poetica românului. Tipizarea nu se reduce doar la fixarea personajelor, ea le pune în mișcare, făcându-le să joace diferite partituri în interiorul ciclurilor. Fiind incarnarea unei idei, a mondoviziunii autorului, tipul este și un vector al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
despre care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea. Concluzia lui C. Rădulescu-Motru este următoarea: "Timpul aprioric, în care o conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală mecanică, este timpul măsurătoarei matematice"168. În Estetica transcendentală a primei Critici, Kant prezintă timpul ca o intuiție pură a priori, formă a simțului intern, "condiția formală a priori a tuturor fenomenelor în genere"169. Timpul nu este obiectiv în sensul prezenței sale în afara subiectului, relativ la lucrul în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
VLADUȚESCU, Gheorghe, O istorie a ideilor filosofice, Editura Științifică, București, 1990. VLADUȚESCU, Gheorghe, Bufnița Minervei, Editura Științifică, București, 1996. WEBER, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, traducere de Ihor Lemnij, Editura Humanitas, București, 1993. WITTGENSTEIN, L., Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credința religioasă, traducere de Mircea Flonta și Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, București, 1993. WITTGENSTEIN, L., Însemnări postume, 1914-1951, traducere de Mircea Flonta și Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, București, 1995. ZAMFIRESCU, Vasile Dem., Nedreptatea ontică, Editura Trei, București, 1995
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
RON 10 50 RON 99,9 RON 15 100 RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 În seria Filosofie au mai apărut (selectiv) • Cetatea sub blocada ideii, Viorel Cernica • Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
său fiind mai pur, este mai artistic”. Doar intraductibilitatea inefabilului lingvistic - susține criticul - face ca autorul Scrisorii pierdute să nu poată deveni un scriitor de circulație planetară. A doua carte a lui S., Teoria imitațiunii și a clarului confuz în estetică (1925), reunește două studii. Unul trece în revistă, analitic, concepțiile despre natura artei, despre raporturile dintre frumosul artistic și cel natural, dintre etic și estetic, adevăr, bine și frumos, din Antichitate (Socrate și Platon, Aristotel și succesorii lui, Plotin), trecând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Unul trece în revistă, analitic, concepțiile despre natura artei, despre raporturile dintre frumosul artistic și cel natural, dintre etic și estetic, adevăr, bine și frumos, din Antichitate (Socrate și Platon, Aristotel și succesorii lui, Plotin), trecând prin epoca patristică și estetica medievală, Renaștere, Boileau, Descartes, până în secolul al XVIII-lea (Rousseau, Winckelmann, Lessing), ca și la Victor Cousin, spre a formula o concluzie ușor ambiguă: „«nu vom găsi nimic în artă care să nu fie și în natură», dar adăugând în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Victor Cousin, spre a formula o concluzie ușor ambiguă: „«nu vom găsi nimic în artă care să nu fie și în natură», dar adăugând în felul lui Leibniz: afară de arta însăși”. Identic structurat, al doilea studiu, Teoria clarului confuz în estetică, menționează „rudimentele teoriei” (Abélard, Duns Scotus, Occam, Hobbes, Descartes), disociind între „obscur” și „distinct”, „clar distinctul” și „obscurul confuz”, și semnalează moduri de precizare a conceptului la Leibniz, Baumgarten, Vico, Herder ș.a., pentru ca, în final, să se specifice că, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
obscur” și „distinct”, „clar distinctul” și „obscurul confuz”, și semnalează moduri de precizare a conceptului la Leibniz, Baumgarten, Vico, Herder ș.a., pentru ca, în final, să se specifice că, de la Baumgarten încoace, „clar confuzul” a devenit „aproape un loc comun în estetică”. S. mai publică studii de istorie literară, în special despre A. I. Odobescu, și unul de folclor, Supraviețuirea cultului lui Zalmoxis în poezia noastră poporană (1943). De asemenea, editează din scrierile lui Ioan Slavici, A. I. Odobescu, I. L. Caragiale și Petre Ispirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
cultului lui Zalmoxis în poezia noastră poporană (1943). De asemenea, editează din scrierile lui Ioan Slavici, A. I. Odobescu, I. L. Caragiale și Petre Ispirescu. SCRIERI: Încercare critică asupra comicului dramatic la Caragiale, București, 1924; Teoria imitațiunii și a clarului confuz în estetică, București, 1925; Istoria națională romanțată în opera lui Al. Odobescu, Craiova, 1936; Al. Odobescu și romantismul franco-englez, Craiova, 1937; Supraviețuirea cultului lui Zalmoxis în poezia noastră poporană, București, 1943. Ediții: Ioan Slavici, Nuvele, pref. edit., Craiova, [1930]; A. I. Odobescu, Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
școala” sa - pornind de la Jurnalul de la Păltiniș, celebra carte a lui Gabriel Liiceanu; istoria intelectuală și evoluția ideologico-politică a liberalismului - pornind de la o carte a lui John Gray; raporturile dintre ficțiune și istorie, dintre istorie și memorie, dintre etică și estetică, dintre ideologie și adevăr - pornind de la romanul Ravelstein al lui Saul Bellow, construit în jurul portretelor ficționale ale lui Allan Bloom și Mircea Eliade; comunitarismul ca utopie - pornind de la o carte a lui Amitai Etzioni; atracția exercitată de formele iliberale de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor ipoteze într-o vulgată. Protocronismul pretindea că românii au prioritate absolută în aproape toate domeniile, de la teoria relativității la psihanaliză, de la cibernetică la estetică, de la literatură la inginerie. Conform unei linii de gândire imediat adoptate, românii au fost cei care au inventat, descoperit, inițiat sau imaginat aproape tot ce e omenesc. Era o experiență catarctică într-o cultură istoric saturată de autostigmatizare: părea un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
între valori cardinale: tragedia elină a oferit paradigma, plasându-l pe protagonist într-o dilemă inextricabilă în plan moral, religios, politic, sentimental etc. Gray ne reamintește (curios, îl citează pe Bernard Williams și nu pe Hegel cel din Prelegerile de estetică!) de dilema lui Agamemnon, care și-a sacrificat fiica în interesul expediției militare împotriva Troiei. Eroul tragic era sfâșiat între valori polare și, cel puțin în anumite contexte, reciproc excluse: fiica sau cetatea, datoria sau pasiunea (ca în tragedia franceză
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de victimă, opera e asociată cu asasinul, pervers și prin transgresarea barierelor de „castă”. La cel mai înalt nivel al criticii culturale, opera din secolul alXIX-lea a fost inclusă de Susan Sontag în stilul cultural camp, bazat pe o estetică a aparenței superficiale, a extravaganței și excesului, a disparității grotești între formă și conținut, apropiată de dandism și asociată, ca și acesta, cu homosexualitatea. Ironia face ca Susan Sontag, analista fenomenului, care s-a și lansat cu un articol pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rendus”, „Kaléidoscope”, cărora li se adaugă, din 1978, „Perspectives et confluences”. Numerele, tematice, sunt bine structurate, adunând în jurul unui subiect somități în materie, atât autohtone, cât și străine. Sunt abordate domenii diverse, de la stilistica la retorica, de la istorie literară la estetică. Aceasta face că lista colaboratorilor să fie bogată și să nu lipsească din ea aproape nici unul dintre numele reprezentative pe plan național pentru sectorul respectiv. Enunțarea câtorva teme și a semnatarilor care le ilustrează sunt în măsură să formeze o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285998_a_287327]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor), Teatrul și teatrele (1989) -, prefațând piese ale unor dramaturgi contemporani (Iosif Naghiu, Mircea Bradu, Romulus Guga, Theodor Mănescu) și susținând mai multe cicluri de emisiuni pe teme teatrale la Radio București, dintre care unul intitulat „Dicționar de estetică teatrală”. Viziuni și forme teatrale este un studiu de aspect academic, care a atras atenția specialiștilor prin ambiția de a conjuga preocuparea pentru teatrul contemporan cu cerințele cercetării literare. Paginile din Motive și structuri dramatice, care l-au impus pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
vreme poetul. Creația sa reține în cercuri concentrice, de acumulare treptată, influențe argheziene sau blagiene, repede depășite. Versul cu tente expresioniste și tonalitate de incantație arhaică îi devine caracteristic. În ciuda aparenței de improvizație, poemele lui C. pornesc de la preocupări de estetică și filosofie. Placheta Saturnala (1969) este pusă sub semnul lui Heraclit: „...muritori - / nemuritori, / nemuritori - / muritori/ își trec unii altora moartea și-și mor viața”. Un volum, Cina (1977), este apreciat și recomandat de Gheorghe Tomozei, care îl așază „sub zodia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
e considerat apriori mai obiectiv și mai adevărat decât unul scris de mână, discursul filmat al cuiva pare mai credibil decât discursul aceluiași pe viu - datorită intermediarului mașină, tiparniță sau aparat de filmat. Nu face obiectul acestei lucrări foarte interesanta estetică a marilor regizori sovietici din anii ’20. Ceea ce urmărim este modul în care au reușit să-și îndeplinească prin creația lor misiunea de propagandiști ai comunismului pe care regimul sovietic o aștepta de la ei. O deosebire fundamentală între „douăzeciștii” sovietici
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în materie de scenariu, regie, actori, muzică etc. „Țarul” noului sistem cinematografic sovietic va fi, până la arestarea și executarea sa în 1938, Boris Șumiațki. Mai întâi, Șumiațki a aruncat anatema asupra montajului : „Supraevaluarea montajului reprezintă primatul formei asupra conținutului, izolarea esteticii de politică”. Apoi a așezat pe tron scenariul literar convențional : Povestirea reprezină expresia constructivă a ideii care stă la baza operei. O operă de artă fără povestire e neputincioasă în a exprima o idee cât de cât semnificativă. Iată de ce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Filmul trebuie să îndeplinească patru cerințe : ideinost, angajarea în susținerea unei idei sau ideologii cu valoare social-politică ; narodnost, popularitate și accesibilitate pentru a fi receptat de popor ; klassovost, caracter de clasă, reflectat în lupta împotriva idealurilor, modului de viață și esteticii burgheze ; partiinost, alegerea acelor procedee de creație pe care le indică Partidul și respingerea celorlalte. În anii ’40, realismul socialist a degenerat în ceea ce s-a numit cultul personalității. Fie că era vorba de filme cu subiect inspirat din prezent
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
al universului", o operă completă, care să ofere o "explicație orfica a Terrei", cu ar spune Stéphane Mallarmé13. Reflecțiile sale asupra "universului material și spiritual" (the material and spiritual Universe)14 se află într-o legătură strânsă, cu teoria să estetică, iar acest lucru presupune să înțelegem spațiul, pe care poemul sau în proza îl delimitează, drept un analogon al lumii. În introducere, autorul american chiar insistă că lucrarea să să fie citită că un "poem", iar nu ca un studiu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
creației depinde de perfectă reciprocitate a adaptării, - acest lucru demonstrând, crede el, natura divină a creației universului, dar care, în același timp, o distinge de orice construcție umană - , a analogie se impune de la sine, prin care speculația metafizica conduce la estetică. Edgar Poe adaugă și precizează: "Simetria și consistentă sunt termeni convertibili: astfel, Poezia și Adevărul sunt unul și același lucru [s.n]25. În felul acesta, observă, pe bună dreptate, Claude Richard, "la poésie est à la fois co-naissance et
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poeți 55. Formulă poescă originală are, desigur, merite incontestabile, dar rămâne, până la urmă, o inecuație 56, semn al unei transfigurări aflate doar în faza incipientă, dar nedusa până la capăt, incapabilă să rezolve, crede Barbu, cu adevarat, condiționările impuse creatorului de estetică "lirismului absolut". Ea trebuia, si a și fost depășită, de experimentele poetice ce i-au urmat - Baudelaire, Mallarmé, Rimbaud, Valéry. De aici, si prosopopeea prin care Barbu invită interlocutorul sau imaginar să rupă "lanțurile", care îl mai leagă de o
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cuvantul complet 5. (italice în original) DISCOVERY Ceea ce pune în evidență, în aceste rânduri, Ion Barbu este tocmai dimensiune metafizica a artei, idee pe care o regăsim și în doctrina poetica a lui Edgar Poe. "Problema filozofica, cea științifică, cea estetică", observă, cu justețe, Edward H. Davidson, "sunt părți ale unei vizuini organice, ele se sprijină reciproc"6. Problemă artei și artistului, așa cum o pune autorul american, este menită să evite separația dintre știință și arta, lume și artist. Artă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lirica să nu este decât "o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarica, în fapt, Ion Barbu nu face decât să revină pe terenul "lirismului absolut". Direct sau indirect, poetul român, trebuie sa fi luat cunoștință de estetică hegeliana, în care Pindar apare drept o întruchipare a poetului liric pur: [...] lui Pindar i s-a cerut adesea să celebreze pe unul sau altul dintre învingătorii de la Jocurile Olimpice și, într-adevăr și-a câștigat existența primind bani pentru compunerile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
imaginații active, o experiență, la care, inteligență și memoria participa, de asemenea 86. Am definit, astfel, GNOZA! Încheiere " Scriitorul va încerca, cu toate acestea, să înfăptuiască irealizabilul." Henri Bergson Născut dintr-o lectură, atentă, dar idiosincrasică, a creației literare și esteticii lui Edgar Allan Poe, a căror "climă" îi este atat de familiară scriitorului român, încât poate pretinde drept de proprietate asupra unor din elementele ei, si, folosind o "recuzita" preluată din diverse texte poești, "Veghea lui Roderick Usher", este un
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]