5,886 matches
-
am venit aici de teamă... Auzisem în stația de autobuz, la plecare, că tu îți pornești instalația. Am vrut să fiu indiferentă, ba m-am gîndit o clipă că aș dori să sari în aer. "Să-l ia dracul!", am exclamat de cîteva ori. Cînd am văzut că nu vii m-a apucat teama; o teamă cumplită că ți s-ar fi putut întîmpla ceva... Nu-mi puteam ierta că te-am blestemat. E încurcată și-și rotește privirea prin încăpere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca să-mi arate un cort alb cu dungi argintii. Nu-i drăguț? — Foarte drăguț. Revin la revista mea și mă uit cu mare interes la rochiile domnișoarelor de onoare, la buchetul miresei... și ochii îmi cad pe data revistei. — Mami! exclam. Asta e de anul trecut! De ce te uitai prin reviste de mireasă anul trecut? — Habar n-am! zice mami. Cred că am luat-o din greșeală din sala de așteptare a vreunui cabinet medical sau cine știe. Oricum. Ai găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce-i? zic, cu ușoară teamă, iar mama lasă jos cafetiera. Janice trage aer adânc în piept. — Mi-ar face mare plăcere să mă ocup eu de machiaj, la nuntă. Pentru tine și pentru toate invitatele care vor dori. — Janice! exclamă mami, încântată. Ce frumos din partea ta! Gândește-te, Becky! Machiaj profesionist! — Ăă... e fantastic! — Am învățat atât de multe la curs, toate șmecheriile meseriei, am o carte întreagă cu fotografii prin care te poți uita, ca să-ți alegi stilul. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta? Mulțumesc foarte mult! zic, sforțându-mă să zâmbesc. Elinor, permite-mi să ți-i prezint pe părinții mei, Jane și Graham Bloomwood. — Bună ziua, spune tati cu un surâs prietenesc și îi întinde mâna. — Graham, dragă, ce te formalizezi atâta? exclamă mami. Doar în curând o să fim rude! Înainte să o pot opri, a și cuprins-o pe Elinor cu brațele. — Suntem atât de încântați să te cunoaștem, dragă Elinor! Luke ne-a spus atâtea despre tine! În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceaiul. Și... tocmai am primit un telefon destul de interesant. Se uită în jur, străduindu-se să-și înnăbușe un zâmbet. North West Bank tocmai au devenit clienții noștri. O să ne ocupăm de lansarea unei întregi noi divizii de servicii. — Luke! exclam. E extraordinar! Luke curtează banca NorthWest de secole și săptămâna trecută a recunoscut că tocmai a pierdut contractul în fața altei agenții. Așa că e un lucru fantastic. — Bravo, Luke, zice tati. — E nemaipomenit, scumpule! îi ține isonul mami. Singura care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
privire iritată. Nu va fi nici o problemă. Bravo. Acum mi i-am pus pe amândoi în cap. Mami a urmărit acest schimb de replici ușor nedumerită, așa că, în momentul când vine ceaiul, răsuflă ușurată. — Exact ce ne-a prescris doctorul! exclamă, în clipa în care un chelner așază un ceainic și un platou de argint cu prăjituri pe masa noastră. Elinor, vrei ceai, da? — Ia o plăcințică de ovăz, zice tati cu însuflețire către Elinor. Îți dau niște frișcă? — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
discut câteva lucruri cu Luke, zice Elinor, luându-și geanta. Putem s-o facem în mașină. Se ridică și se scutură de o firimitură imaginară de pe fustă. Mi-a părut foarte bine de cunoștință, îi spune lui mami. — Și mie! exclamă mama, sărind și ea în picioare, într-o ultimă încercare de împrietenire. Ne-a părut foarte bine să te cunoaștem, Elinor! Am să iau numărul tău de la Becky, ca să putem vorbi cât avem chef despre ce o să purtăm la nuntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fundal sonorul de la Crimewatch și mă apucă o nostalgie subită pentru locul în care m-am născut. Mi-i și imaginez pe mami și pe tati stând în sufragerie, cu draperiile trase și șemineul electric pâlpâind plăcut. — Bună, mami! — Becky! exclamă ea. Ce bine îmi pare că m-ai sunat! Am tot încercat să-ți trimit niște meniuri de la firma de catering, dar vezi că nu-ți merge faxul! Tati zice să te uiți, poate ai rămas fără hârtie! — Ăă... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu blândețe să o ia în direcția cea bună. Așa cum trebuie să facă o viitoare soție. În cele din urmă îl găsesc la etaj, în dormitorul mamei lui, așezat pe un scaun, privind în gol. — Luke, am vorbit cu Michael! exclam. Mi-a spus că ai trimis niște angajați de la Brandon Communications să lucreze pentru operele de binefacere ale mamei tale! Ai înnebunit, ce-i cu tine? Hopa. Parcă nu mi-a ieșit cum trebuie. — O secretară, spune Luke neclintit. OK
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
brusc. Sper că n-ai de gând să-ți îngropi capul în nisip și să-ți închipui că problema nu există! — Pe cuvântul meu! N-aș face în viața mea așa ceva! spun indignată. — Lasă că te cunosc eu foarte bine! exclamă Suze. Bex, te cunosc ca pe propriul meu buzunar! Nu-ți mai amintești când îți aruncai la ghenă toate extrasele de cont, în speranța că vreun străin le va găsi și îți va plăti toate datoriile? Așa se întâmplă întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
simplu nu înțelege la ce folosesc glumele. — Bună, Elise! spun mirată. Aveai programare la mine? Credeam că pleci azi. — Mâine. Dar am vrut să-ți cumpăr un cadou de nuntă înainte de a pleca. — Ee! Nu-i nevoie să faci asta! exclam, încântată în sinea mea. — Spune-mi, te rog, unde ești înregistrată. — Înregistrată? A, te referi la lista cu cadouri pentru nuntă? N-am făcut-o încă. — N-ai făcut-o? Elise mă fixează încruntată. Și cum să-ți cumpăr cadou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și simplu, nu a fost dotată cu așa ceva. — Stai așa, să mă lămuresc și eu, spun, respirând precipitat. Tu crezi că eu nu nu vreau altceva decât să pun mâna pe banii lui Luke. — Becky, bineînțeles că nu crede asta! exclamă Luke. — Ba da, așa crede! — Un contract prenupțial nu este altceva decât un pas extrem de rațional care se face de regulă înaintea nunții. Foarte bine, doar că e un pas pe care nu cred că e nevoie să-l facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vrei! N-am de gând să te las să crezi că sunt ahtiată după banii lui Luke! Înșfac stiloul de pe masă și încep să-mi scriu semnătura pe prima pagină, atât de tare că perforez hârtia. — Becky, nu te prosti! exclamă Luke. Mamă... — Nici o problemă! Semnez orice nenorocită... de porcărie de... Roșie ca focul la față și cu ceață pe ochi, dau pagină după pagină, semnând iar și iar, fără măcar să-mi arunc cea mai mică privire la textul de deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ghinioane, unul după altul! Glasul fetei e aproape strident - și, în clipa în care îl aud foarte clar, împietresc, cu paharul în aer. Nu-mi vine să cred. Nu se poate. — Blestemata asta de nuntă mi-a scos peri albi! exclamă ea. Din clipa în care am început pregătirile, totul a luat-o razna! Ușa e dată în lături și acum aud perfect. Ea e. E Alicia. Simt că înțepenesc. — Mai întâi, nu găsim loc la Plaza! După care, tortul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
împreună. Mâine-poimâine facem nunta. E evident că așa e normal. Dar, cu toate astea, nu pot să nu fiu superâncântată. — Să-nțeleg că tu n-ai de gând să-mi lași mie nimic? mă întreabă Luke blând. — Ba da, normal! exclam. Adică - normal că-ți las! — Nu vreau să te presez, zice Luke, zâmbind cu toată gura către Michael. — Ba da, îți las! zic, roșie ca racul. Doar că până acum nu m-am gândit deloc la asta! Pentru a-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
n-am avut că e chiar așa de greu. — Și, apropo, pe mine chiar m-ai tăiat, intervine Tracy, care pare mult mai puțin impresionată de discursul lui Danny. Cu boldul tău tâmpit. — Christina, te rog, dă-i o șansă! exclamă Lisa. Uite la el, cât e de dedicat! — Nu vreau decât să-mi aduc ideile în fața celor care le vor iubi, începe iar Danny. Unica mea dorință este ca cineva, într-o zi, să poarte o haină făcută de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să pot să am puțin timp să stau să mă gândesc liniștită la ce o să le spun exact... — Haide! spune Suze. Fă-o! — Bine! Ridic mobilul cu mâini tremurătoare și formez 001 pentru America - dar ecranul e mort. — O... Doamne! exclam, sforțându-mă să par supărată. N-am semnal! Ei, asta e, am să sun mai târziu... — Ba nu suni nici un mai târziu! Mergem până prinzi semnal. Hai! Suze începe să mărșăluiască spre King’s Road, și eu fug după ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
intimă și pantofi cu toc cui. Acum e ceva între păpușă Barbie și cadou cu pocnitoare de Crăciun. — Hei! Vezi că s-a blocat. Dă din mână fără nici un rezultat, pentru că mâna i-a rămas lipită de rochie. — Pe bune? exclam nevinovată. O, Doamne! Se mai întâmplă. — Păi, ce stai, ajută-mă să ies din ea! Face câțiva pași, iar eu mă dau repede înapoi, să nu cumva să mă apuce de braț. Mă simt de parcă aș avea șase ani și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
musafiri! — Te rog. Nu te stresa, spune Michael de pe canapea. Dacă e ceva important... Nu e important! Mă doare undeva cum sunt aranjate șervețelele! Pe bune, și dacă le faci lebădă, cât o să rămână așa? Două secunde, cel mult! — Becky! exclamă mami, șocată. Cum vorbești? Janice a făcut un curs special despre cum se împăturesc șervețelele, special pentru nunta ta! A costat-o patruzeci și cinci de lire și a trebuit să vină cu mâncare la pachet... Mă cuprinde remușcarea. — Iartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe Suze și pe Danny stând pe pat, cu Ernie întins lângă ei și dând din piciorușele rozalii. Și, agățată de ușa de la șifonier, se află rochia de mireasă a lui mami, la fel de albă și de învolănată ca întotdeauna. — Suze! exclam și-i dau un pupic. Și frumosul de Ernie! Doamne, ce mare s-a făcut... Mă aplec spre el să-l pup pe obraz și el îmi zâmbește larg, expunându-și gingiile. — Ai reușit. Suze îmi surâde și ea. Bravo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-și poate dori mai mult. Șoferul sună la ușă și, în clipa în care deschid ușa, mă uit la chipul de sub șapca cu cozoroc. Nu-mi vine să cred. E instructorul meu auto, Clive. — Clive! Bună! Ce faci? — Becky Bloomwood! exclamă el. Măi să fie! Becky Bloomwood se mărită! Ai trecut testul ăla până la urmă? — Îhm... da. În cele din urmă. — Cine-ar fi crezut? Clatină din cap, minunându-se. În fiecare zi când ajungeam acasă după ora cu tine, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ospitalitatea ca cea dintâi dintre virtuți” <endnote id="(754, III, p. 64)"/>. În 1938, scriind despre convertirea unor evrei la creștinism În Moldova primei jumătăți a secolului al XIX-lea și despre asimilarea lor În societatea românească, folcloristul Artur Gorovei exclama, jumătate cu mândrie, jumătate cu indignare : „Toleranța moldo- venilor a Întrecut, totdeauna, orice imaginație” <endnote id="(276, p. 128)"/>. Câțiva ani mai târziu, convingerea lui Simion Mehedinți era asemănătoare : „Sentimentul de toleranță a existat la noi [= la români] Într-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este percepută ca o excepție. Într-o snoavă românească, „un țigan se duce pentru prima oară la un bărbier să Își radă barba ; apoi se duce la cârciumă ca să se facă văzut, dar nimeni nu-i dă atenție. Atunci, ușurat, exclamă : «Domnul fie lăudat ! Iată-mă că-s om acum !»” <endnote id="(108, p. 226)"/>. Abia in- diferența „majo- ritarilor” față de „minoritar” - faptul că „nimeni nu-i dă atenție” țiganului - Îl face pe acesta să se considere „om ca toți oamenii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aveau voie să poarte barbă decât mujicii ruși. „Ușor se poate Întâmpla - comenta Mihai Eminescu această interdicție - ca evreul austriecesc să se pomenească În mijlocul uliței că i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului.” „Fericită Rusie !”, exclamă Eminescu, dar nu cu ironie, ci cu sinceră invidie (În Curierul de Iași, 18 iulie 1876 ; <endnote id="cf. 285, p. 181"/>). Se cunosc acțiunile antievreiești Înfăptuite În Țările Române de „volintirii” eteriști În timpul Zaverei din 1821. Martori oculari relatau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lucrul bun”. După ce Isus a refuzat aceeași cerere venită din partea ungurului, acesta a spus supărat : „Ăsta-i ghinion !”. Iar Isus a decis : „Ei bine, al tău să fie ghinionul”. Când, la aceeași rugăminte, evreul a primit același refuz, el a exclamat nervos : „Aceasta este o mare Înșelătorie”. Isus i-a replicat pe loc : „Ei bine, atunci, a ta să fie Înșelătoria”. Finalul acestei povești populare multietnice este specific legendelor etiologice : „De aceea ungurii au parte Întotdeauna de ghinion, nemții au toate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]