5,744 matches
-
parte a carierei, în monografii și în studii dedicate hagiografiei, istoriografiei, prozei oratorice, pareneticii sau fenomenelor culturale păreau să fi acoperit, practic, întreaga mărturie scrisă despre evul mediu local. În definitiv - s-ar întreba astăzi chiar și un student la filologie -, ce se mai poate scrie despre aceste vechi texte românești? Analizele de istoria mentalităților s-au făcut în general nu prin descentrarea imaginii puterii, nealungându-l așadar pe Rege de pe tron, ci prin raportarea Marginalului la acesta, menținând cezarul acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de perspective, dar și regionalizarea, chiar trecerea într-un registru minor, provincial, a valorii unora dintre textele medievale, pe baza cărora s-ar putea intra într-un dialog generos, pe marile circuite științifice internaționale. Închiderea în turnul de fildeș al filologiei și cele câteva marote ideologice care brăzdează lectura canonică (de manual, fie el și universitar) a acestei culturi scrise românești − de care se fac "vinovați", din perspectiva publicului, în egală măsură, mulți literați, dar și istorici, deopotrivă − au provocat o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scrise vechi la familia, de altfel, mult prea generoasă la ora actuală, a "literaturii". Tabăra care "apără coroana" se înverșunează în a demonstra, cu orice preț, "literaturitatea" scriiturii. Efortul a dus adesea la scrieri ale specialiștilor noștri în stilistică, retorică, filologie slavă, greacă, închinate căutării încrâncenate a stilului, a mărcilor literare etc. Un efort care a reușit să pună în lumină mai ales caracteristicile limbii scrise, și nu eforturi conștiente, deci cultivate, ale cărturarilor respectivi (cu rare excepții) de a încadra
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
, Leonid (1.III.1930, Talmaza, j. Tighina), istoric literar și folclorist. Este fiul Pelaghiei (n. Gonciarov) și al lui Ilie Curuci, țărani. Și-a făcut studiile superioare la Institutul de Învățători din Tiraspol (1949-1951) și la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1952- 1954), luîndu-și doctoratul în filologie în 1986. Din 1961 a fost colaborator științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Știință din Chișinău. C. a scris mai ales lucrări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
Este fiul Pelaghiei (n. Gonciarov) și al lui Ilie Curuci, țărani. Și-a făcut studiile superioare la Institutul de Învățători din Tiraspol (1949-1951) și la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1952- 1954), luîndu-și doctoratul în filologie în 1986. Din 1961 a fost colaborator științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Știință din Chișinău. C. a scris mai ales lucrări de teorie literară cu caracter aplicativ-didactic: Elemente de poetică (limbaj, versificație, specii) (1970), Busola
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
din Iași, pe care o va absolvi în 1949. Profesor la o școală din Horodiștea, se angajează din 1951 ca bibliotecar la Biblioteca Filialei Iași a Academiei Române, iar din 1954 se transferă, în calitate de cercetător științific, la Institutul de Istorie și Filologie din același oraș. Doctor în filologie din 1979, cu lucrarea Lucian Blaga și cultura populară românească, își desfășoară activitatea ca membru și, între 1964 și 1970, ca șef al Sectorului de istorie literară de la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
absolvi în 1949. Profesor la o școală din Horodiștea, se angajează din 1951 ca bibliotecar la Biblioteca Filialei Iași a Academiei Române, iar din 1954 se transferă, în calitate de cercetător științific, la Institutul de Istorie și Filologie din același oraș. Doctor în filologie din 1979, cu lucrarea Lucian Blaga și cultura populară românească, își desfășoară activitatea ca membru și, între 1964 și 1970, ca șef al Sectorului de istorie literară de la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor, transformat din 1990 în Institutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
1979, cu lucrarea Lucian Blaga și cultura populară românească, își desfășoară activitatea ca membru și, între 1964 și 1970, ca șef al Sectorului de istorie literară de la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor, transformat din 1990 în Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, instituție al cărei director a fost din 1970 până în 1975. Rezultatele cercetărilor sale, contribuții de istorie literară, de folcloristică sau de literatură comparată, au apărut în „Studii și cercetări științifice” (filologie), revistă în care a debutat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
transformat din 1990 în Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, instituție al cărei director a fost din 1970 până în 1975. Rezultatele cercetărilor sale, contribuții de istorie literară, de folcloristică sau de literatură comparată, au apărut în „Studii și cercetări științifice” (filologie), revistă în care a debutat în 1955, devenită în 1964 „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista arhivelor”, „Viața românească”, „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”. I s-a decernat, ex aequo, Premiul „Timotei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
, Valentina (17.IX.1939, Târgu Mureș), critic și istoric literar. Este fiica Olimpiei Marin (n. Nicola), funcționară, și a lui Toma Marin, ofițer. Urmează școala primară și liceul la Turda, absolvind în 1955, și se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, specialitatea limba și literatura română, luându-și licența în 1959. Devine asistentă la Universitatea din Cluj (1964-1971), iar în 1972 se transferă la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București. În 1980 își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, specialitatea limba și literatura română, luându-și licența în 1959. Devine asistentă la Universitatea din Cluj (1964-1971), iar în 1972 se transferă la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București. În 1980 își ia doctoratul în filologie, cu teza Geneza conștiinței critice, a ideilor, conceptelor și a terminologiei literare în cultura românească. Debutează în „Buletinul cercurilor științifice studențești” (Cluj, 1958), cu un studiu dedicat lui V. Alecsandri, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
Cluj, specialitatea limba și literatura română, luându-și licența în 1959. Devine asistentă la Universitatea din Cluj (1964-1971), iar în 1972 se transferă la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București. În 1980 își ia doctoratul în filologie, cu teza Geneza conștiinței critice, a ideilor, conceptelor și a terminologiei literare în cultura românească. Debutează în „Buletinul cercurilor științifice studențești” (Cluj, 1958), cu un studiu dedicat lui V. Alecsandri, iar editorial, cu volumul Permanență și modernitate (1977). Colaborează la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
, Eugen (18.III.1942, Târgu Jiu), poet, prozator și eseist. Este fiul Alexandrei (n. Dorcescu) și al lui Eugenie Berca, învățători. A absolvit liceul la Craiova, în 1961, și Facultatea de Filologie din Timișoara (1961-1966). Și-a luat doctoratul în filologie în 1975, cu teza Metafora poetică. Debutează în „Luceafărul” (1970) și editorial, cu volumul de versuri Pax magna (1972). A fost cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
Eugen (18.III.1942, Târgu Jiu), poet, prozator și eseist. Este fiul Alexandrei (n. Dorcescu) și al lui Eugenie Berca, învățători. A absolvit liceul la Craiova, în 1961, și Facultatea de Filologie din Timișoara (1961-1966). Și-a luat doctoratul în filologie în 1975, cu teza Metafora poetică. Debutează în „Luceafărul” (1970) și editorial, cu volumul de versuri Pax magna (1972). A fost cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timișoara (1966-1985), redactor, redactor-șef și director la Editura Facla
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
îi trădează originea. Probabil asta se datorează interesului și dragostei sale pentru Limba și Literatura Română. După cum observați, a început prezentarea membrilor familiei.Sora mea, în vârstă de 16 ani, este elevă la Liceul Cuza-Vodă în clasa a X-a Filologie și este ambițioasă, cochetă și ca să vorbesc despre ea mi-ar trebui ceva timp, hârtie și cerneală multă; de aceea închei prin a spune că dorește să ajungă un avocat și un manechin celebru și că eu o iubesc foarte
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
1951, Zăicești, j. Botoșani), istoric literar și editor. Este fiul Mariei (n. Zăiceanu) și al lui Dumitru Durnea, miner. A făcut clasele primare la Vulcan (județul Hunedoara), unde a absolvit și liceul. Între 1970 și 1974, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Repartizat în învățământul gimnazial, predă la o școală generală din orașul studenției sale până în 1980, când devine cercetător la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Studios și tenace, cu o putere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
absolvit și liceul. Între 1970 și 1974, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Repartizat în învățământul gimnazial, predă la o școală generală din orașul studenției sale până în 1980, când devine cercetător la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Studios și tenace, cu o putere de muncă deosebită, D. își consolidează pregătirea în cele câteva stagii de perfecționare efectuate în Germania Federală și Franța. În 1999, și-a susținut doctoratul cu teza Idei estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
POPESCU, Magdalena (1.III.1943, București), critic și istoric literar, editoare și traducătoare. Este fiica Silviei (n. Baicu) și a lui Octavian Popescu, preot. Învață la București, unde urmează Liceul „Gheorghe Lazăr” (1949-1960) și Facultatea de Filologie (1960-1965). Până în 1966 P. (căsătorită Bedrosian) funcționează ca redactor la Radiodifuziunea Română, apoi ca preparator și asistent la Catedra de limbi străine a Institutului de Petrol și Gaze din București. Din 1968 este redactor la „România literară”, unde publică aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
literară”, „Roza”, „Gândirea”, în al cărei ultim număr, din iulie 1944, G. încheie, cu Balada omului însingurat, prima etapă a creației sale literare. În perioada preelectorală din 1946 semnează în „Dreptatea”, cu pseudonimul Zadig, poezii satirice. Licențiat în filosofie și filologie modernă al Universității din București (1948), urmează, o vreme, cursurile Institutului Teologic din capitală și activează în organizația ortodoxă Oastea Domnului, care urmărea, în condițiile noului regim, să mențină spiritul religios al românilor. Organizația fiind desființată oficial în 1949, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Facultății de Filosofie Iași 1974 • Doctor în științe umaniste Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași 2004; cu teza de doctorat : "Teatrul absurdului între revelație filosofică și necesitate estetică" • Profesor universitar doctor arta actorului Universitatea de Arte "George Enescu" Iași • Doctor în filologie Universitatea "Al.I. Cuza", Iași, autor al tezei " Teatrul absurdului între revelație filosofică și necesitate artistică ", Editura Junimea, Iași, 2005 • Actor: 19621963 Teatrul "G.Bacovia" Bacău 19631965 Teatrul de stat Reșița 1965-2000 Teatrul Național "V. Alecsandri" Iași • Societar de onoare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sigur... Că doar n-o să stai o viață-ntreagă pe bacșișul ăla de erou la revoluție... Octav: (sincer) Ai dreptate, mama... (revenind la paradă) Dar eu, cum să-ți spun, vreau un serviciu mai important... Marieta: Cu trei ani de filologie?! Ce post important?! Octav: Păi... măcar șef de un partid acolo... Marieta: Tu pe mine să nu mă iei așa...! Auzi! Octav: Stai, nu te enerva, că de postul ăsta îmi fac rost singur... Înființez un partid și gata! Să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
e... cum spune părintele... (tăcerea continuă) Groparul: ...Așa e... cum spune dascălul... că spune părintele... Preotul: (simțind el că pe undeva plutește oleacă de bătaie de joc) Măi, Ionică, da de cînd te ocupi tu de chestii de-astea de filologie... hai! Groparul: (cu toate menajamentele de care-i în stare) Păi..., părinte, să mă iertați... da... chestiile astea... nu prea au de-a face cu filologia... și, așa cum spuneți dumneavoastră că toate de la Domnul Dumnezeu vin..., au de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
joc) Măi, Ionică, da de cînd te ocupi tu de chestii de-astea de filologie... hai! Groparul: (cu toate menajamentele de care-i în stare) Păi..., părinte, să mă iertați... da... chestiile astea... nu prea au de-a face cu filologia... și, așa cum spuneți dumneavoastră că toate de la Domnul Dumnezeu vin..., au de-a face mai mult cu... teologia... Preotul: Așa?! Da tu parcă făceai gropi...! Groparul: Da, părinte, fac gropi. Preotul: ...Și-n timp ce sapi gropi, faci filosofie... Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
1911, partea I-II; Slavisch-rumänisches Psalterbruchstück, îngr. Constantin Gălușca, Halle, 1913. Repere bibliografice: N. Iorga, „Psaltirea Scheiană” (1482). Tomul I. Textul, „Arhiva”, 1889-1890, 759-761; Aron Densușianu, Tradițiunea literară din „Psaltirea Scheiană”, „Revista critică literară”, 1897, 4; Ovid Densusianu, Studii de filologie română, București, 1898, 17-43; Gh. Ghibănescu, Glosarul „Psaltirei Scheiane”, Iași, 1902; I.-A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, I, București, 1916; Giorge Păscu, Istoria literaturii și limbii române din secolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
se veșteji', open 'a se deschide') și de tip "achievements" (fall 'a cădea', drown 'a se îneca', blush 'a roși', arrive 'a sosi', break 'a se rupe'). Reinhart (1996: 10) comentează și o altă abordare în termeni aspectuali, influențată de filologia descriptivă și studiul discursului − Smith (1970)84, Tenny (1992, 1994), Verkuyl (1972). Noțiunile utilizate (punct final, delimitare, măsura evenimentului) nu sunt definibile și denotă proprietăți ale situațiilor din lume, și nu ale predicatelor, propozițiilor, intervalelor. Reinhart (1996: 13) formulează observația
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]