7,018 matches
-
încă de vis, incapabil să-mi dau seama dacă m-am trezit sau am pătruns 111 în altă încăpere a minții mele, am simțit căldura și moliciunea aștenuturilor și am perceput ceea ce, la început, am luat drept țipetele sfâșietoare ale fluturelui martir. Dar de ce oare străbătea prin ele atâta voluptate? Străpuns de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua mea. Implorare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
târziu a intrat și Savin pe ușă, a zis doar "Salut!" și s-a trântit pe pat, ca să frunzărească una din cărțile lui despre OZN-uri. Mi-a venit brusc în minte valea verde și înflorită, transparentizată de soare și fluturi, cu cele două corpuri goale în mijloc. Nu mă puteam însă concentra, pentru că mă bruiau imbecilii din dormitor, care dezbăteau cu neașteptată pasiune problema dacă tipa pe care-or s-o ia de nevastă se cuvenea să fie fată mare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
decât semnele declanșatorii ale femeii interioare, care, urlând ca un siamez rupt cu forța din carnea fratelui său, se chinuia să se nască din fiecare dintre ei. Zăceau pe paturi ca niște gravide, inconștienți ca pupele care se schimbă-n fluturi, zămislindu-și fiecare femeia lăuntrică, hipnotizați de masca ei, de atitudinea ei hieratică, de cruzimea din ochii ei. Ea nu avea nimic de-a face cu femeile reale, ci se-nfiripa din molozul de pe fundul neuronilor care se limpezeau la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pasta cenușie din țeastă. De ce trebuiau să cadă? De ce 125 măcar unele nu puteau rămâne mereu așa, naive, grațioase și senine? Căci numai ființa lor cunoștea minunea asta: corpul care se confundă perfect cu sufletul. De ce, pe când viermele hidos devine fluture, fetițele, fluturi gingași, trebuiau să se schimbe în larve păroase, procreatoare și rapace? Timpul și sexul triumfau mereu, aliați, împotriva corporalului și minții. Nubila, goală și cu părul de aur, era mereu înșfăcată de scheletul rânjit care-i strecura un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din țeastă. De ce trebuiau să cadă? De ce 125 măcar unele nu puteau rămâne mereu așa, naive, grațioase și senine? Căci numai ființa lor cunoștea minunea asta: corpul care se confundă perfect cu sufletul. De ce, pe când viermele hidos devine fluture, fetițele, fluturi gingași, trebuiau să se schimbe în larve păroase, procreatoare și rapace? Timpul și sexul triumfau mereu, aliați, împotriva corporalului și minții. Nubila, goală și cu părul de aur, era mereu înșfăcată de scheletul rânjit care-i strecura un genunchi osos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu plete roșcate și brusc se repezi înainte înfi-gîndu-și chelicerii în carnea ei. Și-i retrase la fel de brusc, pliindu-și-i sub cefalotorace. Mi s-a făcut greață, iarăși, de frumusețea caleidoscopică, nepământească, a culorilor lui. Niciodată o aripă de fluture, o pană de colibri, o halucinație cu mescalină n-ar fi amestecat atâtea nuanțe, atâta pâlpâire de culori trecând cu o dulceață nesfârșită una-ntr-alta, aprinzîndu-se și stingîndu-se, răvășind ființa celui care l-ar fi contemplat. Lulu, în schimb
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
piele și os. Niște turle fantastice, văzute de lângă creneluri, parcă de cineva aflat în zbor, apropiindu-și și depărtîndu-și ferestrele rotunde, arzând în soare, de pragul ușii, suspendat parcă în gol. O vale plină de flori, cu un râu de fluturi multicolori curgând prin aerul însorit, străvăzând în centru doi adolescenți goi, ținîn-du-se de mână și privindu-se-n ochi. O odaie de mansardă cu o masă, un scaun și-un pat, în care un cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau lilieci 159 , nici fluturi, nici păsări, ci himere fără spiță și nume. Cu materia purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil ca un pântec. Se lipeau de umărul meu stropii de roua-cerului, fiecare cât un cap de copil. îmi vedeam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
că nici nu-ți vei da seama că sunt și eu prin preajmă, de aceea nu îndrăznesc să te tulbur și să te fac atent la toată lumea asta măruntă a gâzelor și a florilor care se foiesc în jurul nostru, un fluture alb, poate chiar eu sunt fluturele acela care s-a oprit vreme de-o secundă pe umărul tău, dar nu-l simți și buzele tale strânse stăvilesc orice cuvânt ce și-ar găsi calea, acum nu mai suntem în biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seama că sunt și eu prin preajmă, de aceea nu îndrăznesc să te tulbur și să te fac atent la toată lumea asta măruntă a gâzelor și a florilor care se foiesc în jurul nostru, un fluture alb, poate chiar eu sunt fluturele acela care s-a oprit vreme de-o secundă pe umărul tău, dar nu-l simți și buzele tale strânse stăvilesc orice cuvânt ce și-ar găsi calea, acum nu mai suntem în biserică! Mă întorc la schițele tale, schematic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pare comparația prea, așa că voi spune gravitând în jurul ei ca pământul după soare, de însemnările lui n-a mai adus vorba, nu m-a mai chemat să-i citesc, nu mi-a cerut să-i scot nici pânza, ca un fluture zboară în jurul Corinei, el și copiii, Alex calm, nepăsător sub crusta pe care profesia de doctor a format-o neîncetat pe chipul lui, și tot Corina, îmbrăcată în portocaliu, Theo n-a mai încercat să-i ghicească parfumul, căutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în zadar își întoarce memoria pe toate părțile, Nu mai știu! Spune-mi, Corina! Nu-i nimic, Theo, încearcă ea să-l liniștească, am să-ți spun și tu îți vei aminti imediat, Am uitat! Nu-i nimic! Era un fluture de statura unui om, Da! continuă Theo, cu aripile desfăcute numai de jumătate, l-am pictat în portocaliu și albastru, iar pe umărul drept are incrustată o cruce de o lucrătură foarte fină, atât de decorată încât nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i spun tot ce-am auzit astăzi?! fără voie pașii mă poartă pe cărarea spre pădure, la poiana unde îl regăseam adeseori pe Theo pictând, aceeași poiană în care mi-a rămas între degete un mic clopoțel argintiu, acum doar fluturi, flori de câmp, margarete, o margaretă căzând din înaltul bolții, sunt tot murdar de vopsele, de ce ți-e frică? Nu voi sluji niciodată într-o astfel de biserică! nici o comisie din lumea ortodoxă, și ultimele raze de soare înainte de căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mea necoaptă, îl vedeam luptându-se de unul singur cu dușmani nevăzuți și încercam, fără sorți de izbândă, să-i înțeleg chinul, las caietul lui la o parte în iarbă și-ncerc să-mi amintesc de vremea aceea netihnită, un fluture alb-gălbui-verzui se așază lin pe vârful adidasului meu, își dă repede seama de grava confuzie, albastrul-mov din adidasul meu nu-i albastrul-mov din capul plecat al clopoțeilor, neguri grele se lasă pe mintea mea când mă străduiesc să evoc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
va percepe mișcarea mâinii mele și se va avânta cu acul amenințător spre mine, o las prudent să se îndepărteze de bună voie, acelui de ce din noaptea aceea nu i-am găsit nici astăzi răspunsul, soarele încă puternic de afară, fluturii albi, mirosul de iarbă, bâzâitul fermecat de culori al gâzelor și întrebarea fără răspuns a lui Daniel care a fost pusă în acea noapte, caietul lui Theo înfierbântat de soare pe genunchii mei, îl deschid cu febrilitate, poate totuși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
face bine această baie de căldură umană ce-o simt dogorind în interiorul acestei familii, fetițele se iau după mine în poiană, e soare și bine, ele râd din orice și sar de gâtul meu să mă sărute, abia le astâmpăr, fluturi, aleargă după fluturi, culeg flori pe care mi le aduc mie, eu încerc să le desenez în chip de îngeri, și când mă concentrez asupra buclelor blonde a celei mai mici, aplecată spre margarete, cealaltă îmi sare pe la spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
baie de căldură umană ce-o simt dogorind în interiorul acestei familii, fetițele se iau după mine în poiană, e soare și bine, ele râd din orice și sar de gâtul meu să mă sărute, abia le astâmpăr, fluturi, aleargă după fluturi, culeg flori pe care mi le aduc mie, eu încerc să le desenez în chip de îngeri, și când mă concentrez asupra buclelor blonde a celei mai mici, aplecată spre margarete, cealaltă îmi sare pe la spate și se agață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și viața, Veniți de luați lumină! chemarea dulce și glas de clopote risipind întunericul, în plină noapte pe pământ e ziuă, Cristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor, oamenii grăbiți să ia lumina vieții, ca fluturii de noapte la lumină înghesuindu-se, doar eu, cu sufletul neîmpăcat și tulbure la această sărbătoare a luminii, și ochiul preocupat al Americii, deasupra noastră n-am văzut lumina, 2 mai, pe drumul spre mănăstire de la școală împreună cu Daniel, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nerăbdare să arate carnetul părintelui Ioan, eu cu gândul la apropiata nuntă a Corinei, va fi sâmbătă, sunt cavalerul ei de onoare, fratele ei, copacii în floare în grădini, prunii înfloriți bezmetic și albinele îmbătate de mirosul tare al florilor, fluturi înaintea noastră pe cărare, de peste grădini un zvon de cântec, un glas de fată, încă nu disting cuvintele, dar melodia vine ritmată spre mine, învăluindu-mă ca mireasma dulce a florilor de pruni, ne tot apropiem fără să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
într-o tehnică realistă, am deja în minte tabloul, Cu cât mai mult te apropii de lucruri cu atât devin mai misterioase, badea-i om de omenie, supradimensionarea detaliului până la adevărata lui viziune, o privire de albină, o privire de fluture, îmi schimb ochii cu cei ai altor viețuitoare și lumea văzută de ochiul meu omenesc nu e cu nimic mai reală decât cea văzută de fluturele galben ce sare gardul de nuiele, lumea e aceeași! doar dimensiunile se schimbă în funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
omenie, supradimensionarea detaliului până la adevărata lui viziune, o privire de albină, o privire de fluture, îmi schimb ochii cu cei ai altor viețuitoare și lumea văzută de ochiul meu omenesc nu e cu nimic mai reală decât cea văzută de fluturele galben ce sare gardul de nuiele, lumea e aceeași! doar dimensiunile se schimbă în funcție de privirea care se îndreaptă spre ea, asta face de un secol încoace pictura, dă spectatorului ochiul pictorului dar numai atât, nimic mai mult, să dăm privitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încoace pictura, dă spectatorului ochiul pictorului dar numai atât, nimic mai mult, să dăm privitorului ochiul altor viețuitoare și pictura cubistă și cea abstractă sfârșesc în redundanță de forme goale de semnificații, e timpul să vedem lumea prin ochi de fluturi, un fluture știe mult mai multe taine despre culoare decât orice pictor, nu se înșală niciodată asupra florilor, fascinantă privirea albinelor, oare ce vede această albină care tocmai s-a așezat pe foaia mea albă din desenul meu cu Așternuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dă spectatorului ochiul pictorului dar numai atât, nimic mai mult, să dăm privitorului ochiul altor viețuitoare și pictura cubistă și cea abstractă sfârșesc în redundanță de forme goale de semnificații, e timpul să vedem lumea prin ochi de fluturi, un fluture știe mult mai multe taine despre culoare decât orice pictor, nu se înșală niciodată asupra florilor, fascinantă privirea albinelor, oare ce vede această albină care tocmai s-a așezat pe foaia mea albă din desenul meu cu Așternuturi în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din haine. Un miros în care era doar el. Familiaritatea lui îi făcea ochii să lăcrimeze. Cu o delicatețe de nesuportat, a sărutat-o ușor în colțul gurii. De parcă ar fi fost prima dată. Apoi un alt sărut ca un fluture. Și altul. Înaintând încet către interior, simțeau o plăcere aproape imposibil de deosebit de durere. Fără să se miște, abia respirând, ea îl lăsa să o sărute. Sexul cu Oliver era singurul moment din viața Lisei când ea era pasivă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
galbene și arămii ce cădeau alene și formau covoare foșnitoare. Era ziua de 15 septembrie, când toamna deschide porțile școlilor, iar eu deveneam școlar. De emoție și nerăbdare nu am dormit toată noaptea, iar când m-am trezit am simțit fluturi la stomac. În drumul spre școală îi tot întrebam pe părinți cum o să fie și dacă cunosc vreun coleg. Când am pășit pe poarta școlii am fost impresionat să văd marea de copii mici și mari, care de care mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]