12,418 matches
-
după care s-a lăsat de chestiile astea, a făcut o pauză și s-a îmbogățit fulgerător. Astăzi cine nu știe?! Sven Johansonn (singurul vündün de culoare) este în Top 5 al bogaților lumii. Averea și-a făcut-o prin galeriile celebre și niciodată dovedite de sub Gardul A Opta Minune a Lumii. Gardul destinul său fericit. Gardul destin, hotar istoric și, totodată, A Opta Minune a lumii. Nu trebuie să ne tot luăm după Schopenhauer! 132. Istoria DWO la ora actuală
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în cele zece luni petrecute la Netherlands Institute for Advanced Study (Wassenar), într-o atmosferă studioasă și foarte colegială, grație lui Helma Lutz, Barbara Waldis și Ezra Suleiman, care mi-au devenit de atunci prieteni. Între vizitele prin muzee și galerii de artă, am găsit timp să reflectez la suferință în fața copacilor din parc, în lungile luni ploioase din Olanda. Rectorul NIAS, Wim Blockmans, și întreg personalul Institutului au făcut tot ce le+a stat în putință pentru a-mi facilita
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
după care s-a lăsat de chestiile astea, a făcut o pauză și s-a îmbogățit fulgerător. Astăzi cine nu știe?! Sven Johansonn (singurul vündün de culoare) este în Top 5 al bogaților lumii. Averea și-a făcut-o prin galeriile celebre și niciodată dovedite de sub Gardul A Opta Minune a Lumii. Gardul destinul său fericit. Gardul destin, hotar istoric și, totodată, A Opta Minune a lumii. Nu trebuie să ne tot luăm după Schopenhauer! 132. Istoria DWO la ora actuală
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
reabilitate, reconvertite în muzee, hoteluri, centre culturale. Facilitățile portuare sunt reorganizate în vederea hoinărelii, a consumerismului și a altor plăceri urbane. Malurile fluviilor sunt redate pietonilor și metamorfozate în „plaje urbane”. Pretutindeni cafenele și restaurante, buticuri de modă, magazine de artizanat, galerii de artă, cinematografe multiplex transformă spațiul urban într-un oraș recreativ gata oricând pentru consumul de piață și cultural. E timpul orașului dedicat convivialității relaxante, divertismentului, shoppingului ca plăcere. După orașul-producție, orașul hedonist 6 ce reflectă facilitatea, abundența, negarea de-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
unui teatru al tenebrelor. Toposul nocturn al lunii, arborii întunecați clătinați de vânt, acesta este decorul nelipsit din piesele dramaturgului belgian 1. Maeterlinck proiectează de fiecare dată o lumină palidă, selenară, asupra castelelor cu înaltele lor bolți obscure, cu coridoarele, galeriile și subteranele lor. Castele cu uși secrete, ale căror chei fie că s-au pierdut, fie au ruginit. Castele în jurul cărora se întind parcuri și grădini unde pare să se mai audă încă, stins și îndepărtat, ecoul pădurii lui Shakespeare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
În Rosmersholm, spiritul răposatei Beate domină întreaga acțiune, fără a-și face vreodată apariția în mod efectiv, căci forțele care l-ar fi putut materializa rămân invizibile, insesizabile. Puterea amintirii, a trecutului obsedant e figurată în locuința familiei Rosmer prin galeria de portrete ale strămoșilor. Rosmer însuși este o chintesență a acestei îndelungate tradiții familiale și a superstițiilor oamenilor din partea locului, care cred că morții se pot întoarce printre cei vii, așa cum afirmă Rebekka: „Pe aici se spune că, atunci când morții
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
căci, de-acum înainte, „caii albi de la Rosmersholm vor sta prin preajmă zi și noapte”. Rebekka va fi, așadar, înfrântă de dubla povară apăsătoare a trecutului, va fi atrasă, împotriva voinței sale, pe de o parte, în lumea prăfuită a galeriei de portrete strămoșești, iar pe de altă parte, în universul superstițiilor, al credinței nestrămutate în simbolul calului alb, în întoarcerea morților, în puterea lor asupra celor vii. O înfrângere asumată, al cărei semn este șalul alb pe care îl tricotează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atât mai mult în domeniul filosofiei, unde carnea, permanență a blestemului sfântului Pavel, trece drept necuviința întruchipată. În lucrarea de față, nu mi-am propus să răspund direct la această întrebare spinozistă, ci să-mi aduc contribuția indirect cu această galerie de gânditori care pactizează cu trupul, nu fac din el un dușman care trebuie disprețuit, maltratat, doborât. Că trupul ar fi „marea rațiune” și că orice filosofie ar fi întotdeauna autobiografia și confesiunea (trupului) unui filosof, așa cum afirmă Nietzsche în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
toată prudența și modestia tehnică posibile. Înainte de a cumpăra turnul și de a se instala acolo, adunase ani În șir documentație, vizitase muzee, studiase execuția unui gen care nici măcar nu-l interesase În perioada studiilor și Înclinațiilor de tinerețe. De la galeriile cu bătălii din El Escorial și Versailles până la unele fresce de Rivera ori Orozco, de la vasele grecești la moara familiei Frailes, de la cărțile specializate la operele expuse În muzeele Europei și Americii, Faulques parcursese, cu privirea specială pe care și-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
neuronilor, pliurilor și vaselor de sânge din care Îi era alcătuit creierul, care avea să se stingă Înlăuntrul său În ceasul morții sale. El și Olvido Ferrara vorbiseră pentru Întâia oară despre pictura de război cu ani În urmă, În galeria palatului Alberti, la Prato, În fața tabloului lui Giuseppe Pinacci, intitulat După bătălie: o pictură istorică spectaculoasă, cu o compoziție perfectă, echilibrată și ireală, pe care nici un artist lucid n-ar Îndrăzni vreodată s-o pună În discuție, În pofida tuturor preaînțeleptelor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
frumoasă, că părea ireală. Faulques observase acest lucru În muzeu, privind-o fără patimă; dar, până n-au pășit pe sub frescele lui Rivera din Palatul Național și n-a privit-o rezemată de balustradă, fotografiind efectele luminii și umbrei În galerie, printre niște copii de școală care treceau ținându-se de mână, nu observase că era de o frumusețe unică, zveltă, mlădie, de căprioară cu mișcări subtile, a cărei privire, pe de altă parte, nega inocența. Fiindcă ea avea un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
hotărâse să treacă În spatele camerei foto. Lucra pentru reviste de artă, arhitectură și decorațiuni. Reviste ridicol de scumpe, adăugase cu un zâmbet ce răpea comentariului orice pretenție. Douăzeci și șapte de ani, tată italian (un negustor de artă cunoscut, cu galerii importante la Florența și Roma), mamă spaniolă. De familie bună din ambele părți, legată de lumea picturii de trei generații, inclusiv o bunică maternă octogenară, pe care Faulques avea s-o cunoască: pictorița Lola Zegrí, studentă la Bauhaus În ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la memoria și cultura ei, ori de-ar fi trăit suficient cât să-și ajungă din urmă umbra pe care o urmărea cu pași mari, Olvido ar fi strălucit ca istoric de artă, ca profesor universitar ori În fruntea unei galerii de artă, urmând tradiția familiei. Talentul ei se manifesta mai ales În Înțelegerea foarte lucidă a artei, privirea deosebită cu care o recepta În toate manifestările, capacitatea intensă de a o analiza, gustul, ponderat și depurat totodată, de a distinge
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
întunericului, văd fără să fie văzuți tot ceea ce ce petrece în spațiul închis care, spune Marivaux, „formează un edificiu atât de bizar” și unde cele două perechi sunt libere să acționeze nestingherite, fără teama de a fi pedepsite. „Iată o galerie care se întinde de-a lungul întregii clădiri, de unde vom putea să-i vedem și să-i auzim, indiferent pe ce latură vor ieși din încăperile lor”, spune prințul, făcând elogiul construcției spațiale savant elaborate. Aici, supravegherea se apropie mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dos, carnavalesc, deturnat, ci și la un dispozitiv carceral conceput pentru a salva ordinea și a aplica sancțiunile indispensabile, grație omniprezenței supravegherii. Doamna Irma ocupă poziția centrală, ca stăpână a casei ce controlează ansamblul camerelor în care clienții reprezentativi, veritabilă galerie simbolică a societății, se dedau unor perverse practici sexuale, fără să le treacă prin cap vreodată că nimeni nu se poate sustrage supravegherii ochiului unic, neobosit și omniprezent, al patroanei. Prin această „panoptizare”, Genet operează o veritabilă metamorfoză carnavalescă: libertățile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
este plasat între teatru și închisoare. Iar supravegherea le unește. Să supraveghezi înseamnă adesea să vezi pieziș, iar oglinda permite acest lucru. Genet l-a înțeles și, datorită sistemului de oglinzi elaborat de Doamna Irma - tot un rapel, carnavalesc, al Galeriei Oglinzilor de la Versailles -, bordelul este un loc dublu, de expunere și de spionaj. Al actului și al rolului. Al greșelii și al pedepsei. Figurile, în bordelul planetar imaginat de către Genet, se situează la intersecția dintre sala de teatru cu lojile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
multicolori. Pădureanca purtând pe mâneci podoabă masivă, compactă și cu mărgele, care dau ritm și linie șoldului. Te izbește costumul țărăncii de la Pitești, strigător ca un răsărit de soare, nu mai puțin și aproape antipodic al lugojanului în negru solemn. [...] Galeria acestor contemporani și strămoși e vastă cât țara (Ibidem, p. 271). Același duh al pitorescului îl vede Blaga în aspectul casei românești, la care concură „un remarcabil număr de elemente inutil estetice și de asemenea un pitoresc sui generis” (Blaga
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cazan; căldură; chema; la Chișinău; cineva; cîștig; coarne; cronometru; în curînd; la curs; dar; de departe; din depărtare; devotament; doi; dor; în drum; dublu; duce; el; emoție; entuziasm; euforie; fantomă; fantome; a fi gata; ființă; final; finalitate; finisa; finiș; în galerie; gata; gemene; gemeni; iarbă; identic; imediat; inginer; invitat; irita; ivi; izbîndă; împlinire; împlinit; începe; a începe; început; încîntare; îndemnare; îngrijorare; întîmpinare; întîrzia; întoarce; întoarcere; jos; mașina; maxi; a meni; minune; moment; momentul; Moș Crăciun; Moșul; munte; nasol; neam; necunoscut; nepăsare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Vinci. Acest icon este ales nu numai datorită standardului de frumusețe atribuit, ci și faptului că este considerat un autoportret feminin al artistului. În același timp, operația este transmisă prin satelit și Internet la Centrul Georges Pompidou din Paris, la Galeria Sandra Gering din New York, la Centrul Multimedia din Banff și la Centrul McLuhan din Toronto. Astfel, artista dialoghează cu spectatorii și este teleprezentă („omniprezentă”Ă în spațiul virtual al transmisiilor. Ideologic, Orlan vrea să denunțe ideea de fumusețe feminină naturală
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
transgenică, artă în care ingineria genetică este utilizată pentru crearea unor ființe, în special a unor animale. Pe de o parte, utilizează potențialul teleroboticii în instalații artistice, oferind posibilitatea utilizatorilor Internetului să facă acțiuni care au rezonanță fizică într-o galerie situată la distanță. În cadrul acestora, pasivitatea și contemplarea estetice cedează locul interactivității și teleprezenței, proximitatea și distanța, absența și prezența devenind concepte interșanjabile și fluide. Pe de altă parte, evidențiază interacțiunea dialogică dintre diferite specii, reconsiderând noțiuni ale identității umane
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și Internet, devine obiectul/subiectul din „Genesis” (1999Ă, de la Center for Contemporary Art din Linz, Austria. Urmărind să chestioneze supremația omului asupra naturii și a celorlalte viețuitoare (așa cum se regăsește aceasta în pasajele genezei din Biblieă, „Genesis” constă într-o galerie de artă care expune gena cu același nume, încorporată în bacterii. Această genă este obținută de artist prin translarea unei propoziții din Biblie în tehnologia comunicării de tipul codului Morse și prin convertirea acestuia în perechi ADN. Lucrarea hibridează lumea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
translarea unei propoziții din Biblie în tehnologia comunicării de tipul codului Morse și prin convertirea acestuia în perechi ADN. Lucrarea hibridează lumea organică a bacteriilor cu proiecția artei video și cu mediul interactiv și global al Internetului. Nu doar participanții galeriei, ci și vizitatorii Web-ului pot să aprindă lumina ultravioletă care cauzează mutații biologice reale în bacterii, mulțumită teleprezenței, și intervenții în structura ADN a acestora. Biologia și tehnologia informațională a Internetului, arta și etica, toate acestea se întrepătrund pentru
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana Mărgineanu (Vera) completează strict și eficace galeria umană a piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică posibilă la mentalitatea cuplului principal. Replică pe care Mina și Ilie nu au puterea (dorința?) să o mai asculte. Este rezultatul dramatic al abstragerii din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și reptile: "Iată că vin oamenii cu gura plină de dinți asemenea limbilor/ după straie le cunoaște munca și rostul trebilor/ plină de pământul galben pe picioare/ se vede pieptul cu pielea șarpelui de casă,/ acum că fac diguri și galerii și tot felul de ziduri la izvoare/ pre chipul și asemănarea castorilor cei cu coada solzoasă" ("Descântec"). Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
simbolizând regiunea rece, propice realizării marilor idei: "Ca să știm până unde putem ajunge/ Ca să pricepem totul de la început ni s-a dat iarna." "Gemenii" este un poem al creației. În poemele din ciclul "Asediul condiției umane", Adrian Păunescu expune o galerie de portrete. ("chipul uman", cum le numește), în care transfigurează, mai ales, elementele de relație și de mișcare: tălpile, ochii, buzele, mai ales, buzele. Astfel, chipul uman devine expresiv și viril. Elementele naturii sunt alegorii ale spiritului și, ca romanticii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]