56,083 matches
-
cu regularitate, joia și duminica. Ne spuseserăm cam toate cuvintele și făcuserăm cam toate lucrurile pe care le fac doi adulți... În pat și În jurul patului. Sau aproape toate lucrurile. Nu mai avea niciun farmec (trebuie să recunosc - sunt și genul care se plictisește cam repede!). Nu mai prezenta nicio surpriză. Ne rutinasem. Mi am zis că e mai cinstit sa-i trimit un SMS. I-am trimis un mesaj simplu, În care Îi spuneam atât, cu o sinceritate indubitabilă: ”Linzi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la o prăjitură cu multă frișcă și fructe exotice. Acum, numai gândul de a avea în față o asemenea prăjitură o irita, mai ales că Marcel compara zilele petrecute împreună cu această prăjitură nesuferită! Va evita toată viața prăjiturile de acest gen, n-or s-o mai tenteze, se topesc prea repede, n-au consistență. Se dărâmase întreaga cetate a viselor ei, precum castelele clădite pe nisip, care nu rezistă nici timpului și nici intemperiilor naturii. A doua zi, trebuia să înceapă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ziua pare a fi noapte, când lumea, casa, totul din jurul tău îți apare în negru și nimic nu te mai mulțumește, nu e o dovadă că ești bolnav? O astfel de boală o cuprinsese pe Olga. Pentru suferințele de acest gen, nici un medic nu are la îndemână un remediu sau putința de a prescrie un medicament, fie măcar unul de calmare. Mama ei căuta să o liniștească. Stătea lângă ea tot timpul când nu era la serviciu și căuta să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
își îndeplinească chiar ei obligația de a trece printr-o procedură prealabilă care se referă la informarea obligatorie cu privire la medierea conflictului și avantajele acestei proceduri, comparativ cu acțiunea în instanța de judecată. Reiterăm că aceste conflicte cât și altele de genul celor care privesc relațiile dintre proprietari și asociațiile de proprietari, ca și cele dintre acestea dn urmă și furnizorii de utilități, se pot soluționa cu multă iușurință și într-un timp scurt în cadrul procedurii de mediere.Totul depinde de gradul
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
și nemulțumiri care au făcut obiectul multor întrebări și răspunsuri comentate pe internet de mediatori, specialiști sau alte persoane competente, care au oferit soluții de rezolvare, în limitele interpretării corecte a prevederilor legii. Astfel, printre altele sau pus întrebări de genul : 1. Cum se calculează pierderea de apă de la blocul în care s-au montat apometre în fiecare apartament : pe numărul de persoane sau pe apartamente? Răspunsul dat este că recuperarea contravalorii apei pierdute se poate raliza corect nu pe numărul
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Oricum, după cum am mai arătat în cuprinsul cărții, toate problemele conflictuale care se ridică în cadrul asociațiilor de proprietari, trebuie soluționate cu diplomație și înțelepciune, care se pot manifesta doar la masa medierii, la care recomandăm părțile să ajungă. Un alt gen de conflicte care se întâlnesc la bloc sunt cele specifice începutului de sezon rece și opusului acestuiasezonul de primăvară -când se lasă căldura din mediul de afară. Constatăm că ambele conflicte se manifestă relativ în același mod, întrucât și cauza
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
de însuși Eco, așa că puse creionul jos și încercă să găsească răspuns la propria întrebare, dacă era în stare să conceapă cartea pentru care se pregătise atâta. Aceasta ar fi trebuit să-l cucerească și pe omul de rând, de genul cititoarei-coafeză, și pe academicianul prea cult pentru un asemenea text. Era convins că imaginea lui Raman putea fi amenințată fie de un contur prea suav și imperceptibil, ceea ce ar duce la un text dulceag care nu ar explica nimic, fie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu toată gura. Dădea din cap în ritmul muzicii din căști, balansând din inerție cutia de carton în care toți bănuiau că se afla pizza. Nici unul nu încerca să-l privească pe celălalt, erau niște străini fără istorie sau identitate, genul de oameni cu care te întâlnești o dată în viață și atunci în locuri total neinteresante - pe scara rulantă sau în metrou -, când nu poți face nimic pentru a-ți etala calitățile tale de individ al acestui secol atât de modern
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nimic; ar fi fost în stare să vomite până și în tigaia în care sfârâia carnea pentru prânz. — Nu-mi spui nimic? — Ce-ai vrea să-ți spun? — Unde ai fost aseară, de ce ai venit atât de târziu, lucruri de genul ăsta. — Nu cred că te-ar interesa, nu s-a întâmplat nimic care să fie povestit; și în nici un caz înainte de masă. — Ești sigur? Mă duc să ascult muzică până e gata masa. — Ăsta e doar un pretext ca să stai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
oamenilor. Vom obiecta poate la faptul că o voință, chiar de factură negativă și perversă, poate la rândul ei să confere faptelor o anume universalitate, aplicându-și propria concepție, oricât de falsă ar fi ea, la toate cazurile de acest gen: În această privință s-ar putea ușor găsi exemple. Această obiecție dovedește și faptul că regula În sine necesită a fi interpretată, ca orice regulă, În spiritul, și nu În litera ei. Adevărul este că principiul etic comandă afirmarea, nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
iar existența sa, supusă unor condiții multiple, este pusă În mișcare de instincte, de nevoi și de dorințe adesea contradictorii. De aici, apar În practică probleme noi, nerezolvabile cu ajutorul simplei formule indicate mai Înainte (sau a altei formule de acest gen), formulă care este, În expresia sa abstractă, prea schematică și unilaterală pentru a fi suficientă. În același timp, maxima este valabilă, deoarece ea ne furnizează criteriul ierarhic necesar pentru a determina armonia despre care vorbeam. Dezvoltându-și facultățile și realizând
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea popoarelor și epocilor, Își afirmă și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și dreptul, care constituie morala obiectivă, determină o anumită corelație. După forma și funcția lor, acestea au În viața umană un rol aproape la fel de important ca și instinctele În viața subumană. Instinctele sunt „certitudini ale voinței perfecționate În cursul vieții genului și puse nemijlocit În individ prin ereditate” odată cu Înzestrarea lui psihofizică naturală și care „stimulează Îndeplinirea unor acțiuni În vederea menținerii vieții genului și a individului, fără ca să aibă loc o anticipare a succesului În gândirea subiectivă și, de asemenea, fără
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aproape la fel de important ca și instinctele În viața subumană. Instinctele sunt „certitudini ale voinței perfecționate În cursul vieții genului și puse nemijlocit În individ prin ereditate” odată cu Înzestrarea lui psihofizică naturală și care „stimulează Îndeplinirea unor acțiuni În vederea menținerii vieții genului și a individului, fără ca să aibă loc o anticipare a succesului În gândirea subiectivă și, de asemenea, fără cunoașterea generalității determinării voinței potrivit speciei” (Friedrich Paulsen). Obiceiul uman se deosebește de instinctele animalice - care, totuși, nu lipsesc din viața umană
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rațiunea obiectivă” În obiceiuri și În viață. 4. Individualizarea conștiinței juridice Pentru ființele la care voința naturală s-a ridicat până la nivelul voinței internaționale, conștiința este un organ indispensabil. Controlând acțiunea individului cu privire la ce este avantajos, sau nefavorabil potrivit experienței genului, depozitate În Drept și În Obiceiuri, ea apără, pe cât posibil, viața, evitând arbitrarul. Menține individul pe calea stabilită dintotdeauna, Îl Împiedică de la Încălcările și violările vieții ambianței și preîntâmpină astfel conflictele care ar descompune societatea, sau ar distruge viața. Ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
jus singularae, care privește o anumită categorie de persoane sau raporturi, și privilegia sau constitutiones personales (quae personam non egrediuntur), care privesc persoane, lucruri sau raporturi determinate În mod individual. Și În aceste cazuri, atât În timpul, cât și În celălalt gen, dacă Întâlnim o permisie, ea e Întotdeauna În raport cu un comandament sau cu o interzicere anterioară și mai generală; afirmarea permisiei nu e niciodată de sine stătătoare, ci are Înțeles din punct de vedere juridic numai atunci când limitează sau definește Într-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru apărătorii ei”. Mai aproape de noi, școlile filosofice - observa filosoful italian de secol XX - au considerat, pe nedrept, pozitivitatea drept un caracter esențial al dreptului și au negat „antiteza clasică dintre dreptul natural și dreptul pozitiv. Dar erorile de acest gen nu au slăbit această convingere care are profunde rădăcini În natura Însăși a spiritului uman”. Aceasta s-a văzut, cu toată claritatea, În perioadele critice ale vieții de Stat, cînd s-a resimțit necesitatea logică și etică de „a urca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
câteva exigențe raționale, cum ar fi: − Adeziunea la asociațiile sindicale trebuie să fie liberă; nimeni nu poate fi constrâns să participe la ea; fiecare putând să exercite liber o profesiune, o artă sau o meserie, fără o adeziune de acest gen; − mai multe asociații sindicale de o aceeași specie sau categorie pot să se constituie legitim pe picior de egalitate; − viața și activitatea asociațiilor sindicale, toate fiind autonome, trebuie să se dezvolte Într-o relație armonioasă cu viața și activitatea statului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
italian, apar adesea contradicții de neîmpăcat: Între tendințele particulare (cu pretenții arbitrare sau extra-legale) și regulile coerente ale Statului. În scara evoluției juridice, există grade extrem de diverse ale unor astfel de contradicții firești, „naturale”. Toate Însă, trebuie să recunoaștem, aparțin „genului logicii dreptului”. Filosoful Dreptului face observația profundă asupra „necesității În care se găsește Statul, de a Îndeplini continuu acest efort de a atrage În puterea sa organismele inferioare, care, insidios, pun existența sa În pericol”. Aceasta este, În fond, trama
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
concede filosoful Dreptului, poate să fie, ca posibilă, și o societas sceleris (scelus eris = crimă, nelegiuire, ticăloșie!!!), adică o „societate de nebuni”, dar și aceasta „constituie o formă categoric necesară și etic inviolabilă de societate”. Este, la urma urmei, „societatea genului uman și mai ales societatea Statelor”. Pe același adevăr rațional - apreciază Giorgio del vecchio - se Întemeiază, de asemenea, și validitatea acordurilor Încheiate Între State, chiar și asupra chestiunilor particulare și cu caracter ocazional; „Întotdeauna el Însă desemnează limitele condițiilor subiective
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Cuvânt înainte Dicționarul Explicativ al Limbii Române (Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, ediția a II a) ne oferă următoarea definiție pentru hachițe: a avea toane, capricii, istericale. Cuvântul intră în structuri de genul: ,,a avea hachițe”; ,,a-l apuca, pe cineva) hachițele’’. Interesant este că termenul hachițe are etimologie necunoscută; altfel spus, nu i se cunoaște originea. Am făcut această introducere savantă pentru a evidenția un detaliu foarte simplu: Constantin Slavic, prozatorul de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
narativă, unii scriitori și-au propus să consacre efortul lor inventării unei literaturi beletristice în proză. Se petrece un fenomen curios, de negăsit în literaturile europene, de exemplu, unde poezia și proza se dezvoltă paralel, și anume: proza apare, ca gen, printr-o reacție aproape naturală la poezia persană. La începutul secolului al XX-lea apar câteva romane (ați ghicit, istorice!), care, din cauza lipsei unei tradiții și lipsei de exercițiu epic, sunt stângaci construite, având o retorică pompoasă, rebarbativă. Noutatea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un zâmbet sceptic și disprețuitor. Pentru că omul n-a găsit încă un remediu acestui flagel, iar singurul leac e uitarea pe care o dau vinul și somnul artificial, provocat de opiu și de stupefiante. Dar ce păcat că efectul acestui gen de medicamente e trecător și, în locul ușurării, după un timp, durerea crește violent! Oare va pătrunde cineva, într-o zi, secretele acestor accidente metafizice, acestor reflexe ale umbrei sufletului, perceptibile numai în năucirea care separă somnul de starea de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
oare umbra ei pe peretele umed al băii? Senzuală și plină de promisiuni, fără doar și poate. Într-un cuvânt, alegerea târfei nu-mi plăcu de astă dată: bătrânul negustor de mărunțișuri nu era o haimana vulgară și insipidă de genul amatorilor de femei desfrânate și proaste. Suferințele și nenorocirile sedimentate în straturi pe fața sa, dezgustul pe care-l inspira persoana sa îi confereau, fără să fie poate conștient de asta, aparența unui fel de semizeu. Cu marfa sa nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai bună, se îngrășase și prinsese forțe noi. Purta o mantilă purpurie; avea sprâncenele epilate, o aluniță artificială pe obraz, ochii și fața fardate. Într-un cuvânt, intră în cameră trasă la patru ace. Se ghicea că era satisfăcută de genul de viață pe care o ducea. Automat, duse la gură degetul arătător de la mâna stângă. Se afla oare aici fetița grațioasă, vaporoasă, îmbrăcată într-o rochie neagră, uzată, cu care mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]