7,834 matches
-
înzestrat cu vocația lirismului și darul vocalizei și înarmat pentru orice eventualitate cu pâinea și sarea într-o mână și matraca forestieră în cealaltă. Toleranți, dar ușor suspicioși, străbunii îmbinau simțul ospitalității cu cel al nervozității locale, în numele căruia își pilduiau generos vecinii de graniță sau de epocă. Uneori, învățăturile luau forma unor ample demonstrații istorice, în care bolovanii, cazanele cu zmoală și țepele înlocuiau rapid și eficient sarmalele și vorbele de duh. În general, oamenii mă iritau. Nu suportam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
blocuri, apoi prin părculețul de pe Aviator Mărășoiu, până când râsetele, întunericul și greutatea ghiozdanelor ne obligau să ne-oprim. În părculeț, după o bancă, băieții își scoteau sexele mici și dureroase și începeau să le compare, căutând vesel defectele și lăudând generos calitățile: „A mea e mai mare!“; „Ba a mea e de două ori mai mare!“; „Ba a mea, de-un infinit de ori mai mare!“; „Ba a mea, de-un infinit de infinite, boule!“ și tot așa, într-o competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
voie să merg la baie?“ Urma ritualul pomădării. Puteam să stau liniștit, să citesc presa pe două zile. Baia se transforma într-un laborator secret, cu ușa închisă și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot românul, Maria își pierdea vremea cu un hobby. Visa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dă năvală; aș cânta cu sârg pasteluri, doine, hore și sonete, din puterea-i cotroceană i-aș deduce șansonete. Zi de zi, în versuri ample m-aș lărgi și eu nițel osanalele supreme le-aș rosti cu lux de zel; generos, în reportaje milenare l-aș reda, doar o voce să se-audă: „Să trăiești, Măria Ta!“ Și, dedesubt, o adresă ca o semnătură, pe care am recunoscut-o înainte s-o citesc: bidilov@globalmind.com Am închis fereastra. Amicul Bidileanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era nevoie, îți tăiau toată uzina termică, bucată cu bucată, cu cazane și valve, și ți-o cărau cu roaba. Te trezeai dimineața fără boiler, vas de colectare și cu țevile atârnând din pereți. Când îi întrebai, nu știau nimic; generoși, se-ofereau, pentru încă o sută de mii, să-ți măture și pe jos. Dacă le lăsai cheile mai mult de-o noapte, auzeai zgomote în pivniță și după ce se termina reparația: găureau o țeavă bună. Se întorceau a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fugindu-le de pe retină. Lumea bună le spunea „copywriteri“. Eu nu făceam parte din lumea bună; le spuneam „oligofreni“. „Mai e un pasaj.“, m-a anunțat Mihnea. „Mai poți?“ „Cred că da...“, am mințit, cu ochii roșii. Corpul Adinei e generos. Proprietatea privată a pielii devine un bun comun pe retina și-n mâinile amanților. Degete străine împart centimetri pe care-i credeam descoperiți numai de mine, palme ieșind din manșete albe se-ntind pe marile spații topografice ale pulpelor, brățări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ținută cu un pumn ferm la spate. Ne-am scotocit cu toții prin buzunare și-am plătit pe rând: care cu monede, care-n bancnote, cât șterpelise cu-o seară înainte de la părinți. Mulțumit, Doru a numărat banii, apoi a desfăcut generos revista, fără s-o lase din mână: „Doar aici, la mijloc.“ Ne-am aplecat peste pagini, holbându-ne la secțiunea indicată. Ce pot să spun? Impresia generală a fost plăcută, ca atunci când mergi cu bunicii la măcelărie și te nimerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oraș, pe care le cesiona cu acte de mână. Blocul Scala, catedrala Sfântu Iosif, grădinile Cișmigiului și partea de mijloc a Căii Victoriei (unii îi mai spuneau încă Podul Mogoșoaiei), cu tot cu pivnițele cu vin ale regelui Carol I, fuseseră cedate generos, recuperate și-apoi pierdute din nou la o mână târzie în strada Vitejescu. Bunicu’ punea dezinvolt la bătaie tot ce n-avea: castele, biserici, monumente, bulevarde, pădurea Băneasa. Pe listă apăreau mai ales grădinile, se vedea că acolo se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de spaimă și poate și de recunoștință, șuvoaie fierbinți de urină, direct pe cărămida solidă a cunoașterii. Bălțile musteau, alimentate de nevoile oamenilor, într-un du-te-vino calm și perpetuu: petele nu apucau să se usuce, că apăreau altele noi, stropite generos de vizitatori. Arsura se întindea pe coloane și arcade, pârjolind liniștit arhitectura neoromană. Grupuri de Nero și Caligula în zdrențe sau la costum, cu diplomatul odihnit între picioare, lichefiau zidurile, ca niște pompieri cu jetul de flăcări îndreptat spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
învățătură. Cineva (municipalitatea, conducerea Facultății sau poate doar un trecător cu inițiativă) avusese ideea să atenueze proporțiile dezastrului, așa că trotuarul de la Litere fusese spoit cu clor și var stins. Acum, toată clădirea părea atinsă de icter: brațele de var, aruncate generos cu găleata, se-amestecau cu petele de urină, într-o hartă neagră-gălbui pe care pășeai cu grijă, căutând ieșirea ca dintr-un sanatoriu. Puțea tare, ca-n closetele liceelor unde ne sărutam pe vremea lui Ceaușescu. Nu știai dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parcurs cineva: nimeni n-ar fi îndrăznit să mi-o spună-n față. Apoi, nu-mi aminteam de Adina Gheorghe sau Cyrile Collard. Dacă de Sommerville auzisem (un new-waver optzecist, cu voce și-aspect de fetiță), numele celorlalți doi, pomeniți generos în scrisoare, mi-erau complet necunoscute. Poate memoria refula niște întâmplări, poate ceva se ștersese din rolele ei istorice și afective, dar beculețul curiozității nu se-aprindea: nu pâlpâia nici un indiciu, nu stabileam nici o legătură. Cât despre stilul epistolei, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și ceva invidie. Comentatorul își exprima nemulțumirea, ar fi vrut mai mult de la omul lui. Ce-i drept, nu se înțelegea foarte clar cine trebuia „urmărit“, stilul sau individul, dar intențiile se-aflau acolo, demne și lăudabile. Anonimul Filologesc părea generos, își încuraja de la distanță victima să scrie mai departe, să „furnizeze material“. Semnătura criticului era și ea indescifrabilă, „obscuritatea“ se extinsese la nivelul identității evaluatorului, ca într-un dosar clasificat. M-am împins mai bine în fotoliul decanului și, întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
proptit cu ochii în televizor. Atârna sus, pe-o tavă de metal, ca o navetă ciocnită de tavan. Pe colțul din stânga al ecranului clipea o siglă dolofană, rotindu-se în relief, sub care cineva scrisese: „Gândește liber!“ Îndemnul părea corect, generos, doar dacă stăteai câteva clipe, îți dădeai seama de enormitate. Regizorul ne încuraja (sau poate chiar ne forța puțin) să gândim liber, fără ajutor, în termenii propuși de el. Cezar începuse să moțăie. Tocmai rula o emisiune pasionantă, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neutru, în mare parte o descriere a ceea ce s-a produs, însă evaluează prin intermediul titlurilor intermediare. Textele sunt mai argumentate, dar utilizează limbajul metaforic și figuri retorice. 3. spațiul acordat (număr articole, număr și suprafață pagini): Spațiul acordat este unul generos, atât din punct de vedere al suprafeței, cât și al calității expunerii. Astfel, o prezentare apare pe prima pagină, de maximă expunere, pe o suprafață echivalentă cu cea a unei foi A4. Celălalt articol, de pe pagina 2, are o suprafață
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
greu să îl caracterizăm pe Nicolae Titulescu în doar câteva cuvinte, cel mai reușit portret îi aparține, probabil, lui Savel Rădulescu, un colaborator apropiat. Acesta scria: „Titulescu a fost o excepțională bogăție de daruri, o mare strălucire intelectuală, o risipă generoasă de însușiri care doar la intervale mari ale istoriei unei țări se întrunesc asupra unui om“1. În cele ce urmează vom încerca să analizăm unele dintre principalele idei și acțiuni diplomatice titulesciene. Unirea Transilvaniei cu România reprezintă o primă
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
cifrat la 7,1 procente din totalul cheltuielilor realizate de statul român. Apoi, pe măsură ce economia planificată s-a gripat, afundându-se tot mai adânc într-o criză sistemică, nivelul investițiilor în învățământ au scăzut progresiv, în ciuda alocării unor fonduri din ce în ce mai generoase acțiunilor social-culturale. Investițiile majore făcute de regim în educație s-au reflectat și pe planul cantitativ al bazei materiale și pe cel al populației școlarizate. Tabelul de mai jos prezintă evoluția generală a situației învățământului românesc, ilustrând progresele cantitative reușite
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu orientarea analitică a acestei cărți, limitată la examinarea, în durată istorică lungă, a dimensiunii textuale a memoriei naționale românești. Apoi, spre deosebire de metaforele construcției și arhivei a căror putere sugestivă rezidă tocmai în caracterul lor generic și în semantica lor generoasă palimpsestul propune o metaforă cu o semantică mult mai precisă. Virtutea ei sugestivă derivă din capacitatea de a hibrida alte două reprezentări metaforice tributare imaginației livrești în care a fost depictată memoria colectivă. Este vorba despre metafora memoriei ca tabula
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
capilaro-interstițial. Procesele patologice integrale se manifestă prin dishomeostazii (metabolice, hidrice, electrolitice, acido-bazice), stres oxidativ, hipoxie, insuficiența organelor vitale. În materialul care urmează ne vom referi la patologia inflamatorie, dismetabolică (diabetul zaharat) și degenerativă (ateroscleroza), deși tema abordată este mult mai generoasă. PATOLOGIA INFLAMATORIE ACUTĂ Inflamația este un proces patologic complex care include, pe de o parte, fenomene alterative (distructive) și, pe de altă parte, fenomene reacționale vasculoexudative, proliferative, precum și fenomene reparatorii. Inflamația reprezintă, așadar, un mecanism nespecific de răspuns-apărare a organismului
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
banii tăi“, zice moșul. „Dacă-i așa, zic eu, stimabile, fii bun și depune suta asta de ruble la spitalul din oraș, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și a hranei.“ „Asta, domnule, zice el, e altceva, e o faptă bună, generoasă și plăcută lui Dumnezeu; am să-i depun întru sănătatea dumitale.“ Și, știți dumneavoastră, mi-a plăcut acest rus bătrân, acest, ca să zic așa, rusnac neaoș, de la vraie souche*. Încântat de norocul avut, fac imediat cale întoarsă; m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să vă răzbunați cumva. Însă n-aveați cum ști; eu, poate, m-am decis să-i satisfac lui Burdovski pretenția. Declar acum de-a dreptul, de față cu toată lumea, că îi voi satisface... — Iată, în sfârșit, o vorbă inteligentă și generoasă, rostită de un om inteligent și generos! proclamă boxerul. — Doamne! lăsă să-i scape Lizaveta Prokofievna. — E insuportabil! mormăi generalul. — Dați-mi voie, domnilor, dați-mi voie, voi relata faptele, îi imploră prințul. Domnule Burdovski, acum cinci săptămâni, în Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum ști; eu, poate, m-am decis să-i satisfac lui Burdovski pretenția. Declar acum de-a dreptul, de față cu toată lumea, că îi voi satisface... — Iată, în sfârșit, o vorbă inteligentă și generoasă, rostită de un om inteligent și generos! proclamă boxerul. — Doamne! lăsă să-i scape Lizaveta Prokofievna. — E insuportabil! mormăi generalul. — Dați-mi voie, domnilor, dați-mi voie, voi relata faptele, îi imploră prințul. Domnule Burdovski, acum cinci săptămâni, în Z., a venit la mine Cebarov, mandatarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îmbolnăvit și, în sfârșit, a murit timpuriu, în cel de-al optulea an de căsătorie cu mama dumneavoastră. Apoi, după propria mărturie a mamei dumneavoastră, dumneaei a rămas în sărăcie și ar fi pierit cu desăvârșire fără ajutorul permanent și generos al lui Pavlișcev, care-i dădea până în șapte sute de ruble pe an ca subsidie. Apoi există nenumărate dovezi că el v-a îndrăgit foarte mult încă din copilărie. Conform acestor mărturii și, iarăși, după cum afirmă mama dumneavoastră, el v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spovedania dumitale? — De la dumneavoastră? La ce m-am așteptat? În primul rând, e o plăcere să vă cunoască omul naivitatea; e o plăcere să stea și să discute cu dumneavoastră; cel puțin știu că în fața mea e persoana cea mai generoasă cu putință, iar în al doilea rând... în al doilea rând... Se încurcă. Nu cumva ai vrut să-mi ceri niște bani cu împrumut? îi sugeră prințul cu foarte multă seriozitate și simplitate, chiar parcă întrucâtva sfios. Keller chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei, pentru cine știe care plus și minus, exact așa cum zi de zi e necesar să fie jertfite o mulțime de ființe, fără moartea cărora restul lumii nu poate rezista (deși trebuie să remarc că, în sine, această idee nu este prea generoasă). Dar fie! Admit că astfel, adică fără devorarea neîntreruptă și reciprocă a ființelor, lumea nu a putut fi nicidecum concepută; sunt chiar de acord să admit că nu pricep nimic din această rânduială a lucrurilor; în schimb, iată ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e „capul familiei“, se împăca cu soția, plângea sincer. O respecta, aproape că o diviniza pe Nina Alexandrovna, pentru că îi ierta atâtea în tăcere și îl iubea chiar dacă ajunsese s-o facă pe bufonul și să se înjosească. Însă lupta generoasă cu dezordinea de obicei nu dura prea mult; și generalul era un om prea „impetuos“, chiar dacă în felul său; de regulă, nu putea suporta să trăiască pocăit și trândav în sânul familiei și sfârșea prin a se răzvrăti; se înflăcăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]