12,993 matches
-
totul deșertată de poporația ei, după cucerirea romană. Se vede că Romanii înaintaseră foarte încet până aici, pe la jumătatea văii Bistrei, deoarece îi apucă iarna, și cavaleria dacă, voind să treacă peste un râu înghețat pentru a ataca pe Romani, gheața se rupe și ea cade în apă. Capul Dacilor, deși disperat de nenorocirea întâmplată, ordonă totuși restului trupei atacul Romanilor, care erau apărați de un lagăr întărit. Barbarii lovesc în oameni cu săgeți, în ziduri cu un berbece, dar după cât
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
întrebători. Gorgzidul își studie sora cu un zâmbet lejer. - Poți fi sigură, zise el cu severitate, că mareșalii Rour și Ugell au cumpănit bine faptele. - Firește, aprobă Rour. Ugell se mulțumi să o țintuiască cu ochii săi albaștri ca de gheață. - Doresc să aud propunerea lor, zise scurt Patricia, înainte de a-mi face o părere despre acest lucru. Enro zâmbea în continuare. Se amuza. - Parcă, îmi amintesc, zise, că sora mea s-a interesat deja în mod deosebit de sistemul care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că o clipă Lanark fu asurzit de zgomotul propriei respirații. Apoi îl auzi pe Gloopy spunînd: — Oamenii ar trebui să fie drăguți unul cu celălalt. De ce nu putem și noi doi... Cuvintele îi fură retezate de un curent ca de gheață care mătură dintr-odată podeaua, aducînd cu sine o putoare sărată de ierburi putrezinde. Lanark simți că se află pe buza unei prăpăstii cumplite. Ameți și se ghemui pe poadea, fiindu-i teamă să-și miște picioarele și înspăimîntat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umărul de mai multe ori, draperia doar tremură și bufni ca o tobă. Furios, era pe punctul de a-i da un picior, cînd observă peisajul de la fereastră. Privea în jos, la o stradă liniștită, acoperită cu o pojghiță de gheață și, în depărtare, se vedea o casă cu două etaje, placată cu gresie roșie. Ferestrele luceau de curățenie în lumina soarelui matinal; fumul de la cîteva coșuri se ridica palid spre cerul iernatic. Un băiat de șase-șapte ani, cu o pelerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pot recomanda vinul. Chimia sintetică are multe de învățat în această privință. Chelnerița așeză în fața lui Lanark o farfurie cu un cub de gelatină cenușie pe ea. Tăie o felie subțire dintr-o suprafață și descoperi că are gust de gheață elastică. înghiți rapid și, adînc în nări, simți un miros de cauciuc ars, dar fu surprins că constate o senzație de căldură prietenească. Se simțea relaxat, și totuși capabil de acțiuni în forță. Mai mîncă o felie și mirosul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îspunînd la sfîrșitul rugăciunilor „Dacă exiști“ în loc de „Amin“), nu credea deloc în Iad. Acum își dădea seama că Iadul era singurul adevăr și durerea singurul fapt care le anulau pe toate celălalte. O sănătate aproximativă era ca o pojghiță de gheață peste o mare infinită de durere. Iubirea, munca, arta, știința și legile erau jocuri periculoase pe gheață; toate casele și orașele se construiau pe această idee. Gheața era fragilă. O minusculă îngustare a canalelor bronhiilor îl putea trage la fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că Iadul era singurul adevăr și durerea singurul fapt care le anulau pe toate celălalte. O sănătate aproximativă era ca o pojghiță de gheață peste o mare infinită de durere. Iubirea, munca, arta, știința și legile erau jocuri periculoase pe gheață; toate casele și orașele se construiau pe această idee. Gheața era fragilă. O minusculă îngustare a canalelor bronhiilor îl putea trage la fund și un singur atom despicat putea îneca orașe. Toate religiile existau pentru a justifica Iadul și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le anulau pe toate celălalte. O sănătate aproximativă era ca o pojghiță de gheață peste o mare infinită de durere. Iubirea, munca, arta, știința și legile erau jocuri periculoase pe gheață; toate casele și orașele se construiau pe această idee. Gheața era fragilă. O minusculă îngustare a canalelor bronhiilor îl putea trage la fund și un singur atom despicat putea îneca orașe. Toate religiile existau pentru a justifica Iadul și toți oamenii bisericii îi erau agenți. Cum oare puteau să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de rîvnă pentru a-și acoperi stoicele ajustări care se produceau în gîndurile lui. Ajunseră la poarta unui gard viu solid și Marjory îi șopti că n-o să întîrzie mult, și-l lăsă afară. Seara era friguroasă și fîșii de gheață apăreau pe trotuoar sub felinare. Auzi cum se deschide o ușă și apoi murmurul vocii lui Marjory urmat de tonurile mai joase ale altcuiva. în cele din urmă, ușa se închise iar Marjory veni lîngă el cu o cută verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fie deosebit de curioasă și încîntătoare. O să sugereze c-ar fi cazul să bem o cafea. O, mă dorește. Puțin. Uneori. Poate că-i frigidă. Bineînțeles că-i frigidă. Și eu sînt. Dar nu toți rămînem așa, și chiar blocurile de gheață se topesc dacă se freacă suficient de mult. Poate că nu-i frigidă. Poate că-i îndrăgostită de altcineva. — E onestă, Duncan... mă îndoiesc să fie altcineva la mijloc. — Chiar așa? M-aș îndoi, dar... e atît de drăgălașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inspirat. Ia-mă de braț. Dincolo de pod, drumul se bifurca și aici se ridica un monument dedicat lui Carlyle. Era un stîlp aproape necioplit de granit, cu vîrful dăltuit înfățișa bustul profetului. Razele lunii se așterneau ca o pojghiță de gheață pe fruntea, barba și umerii lui, lăsînd în întuneric obrajii supți și concavitățile ochilor. Thaw își eliberă mîna și strigă: — Du-te acasă, spionule! Du-te acasă, trădător al democrației!... Mă urmărește pretutindeni, îi explică el lui Marjory și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult. Thaw fu cam șocat. — Chiar atît de mult?... Nu am decît nouă lire și zece penny. Trebuie să mai plătesc și taxiul. Cred că-i de ajuns. — O să-ți fie greu să mă-ncălzești, zise el ezitînd. Sînt rece gheață. Ea îl bătu pe genunchi. — O, o să te-ncălzesc, sînt bună la asta. Taxiul se opri în fața porticului alb al unei biserici. Plăti taxiul și veni lîngă femeie zicînd: — Ne căsătorim? — Locuiesc după colț. Intrară într-un gang din strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl făcea să plîngă. — Rima, se lamentă el. Rima, îmi cer scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima, te-am dus spre un lac înghețat. — Nu-mi pasă. Lanark se ridică; dinții îi clănțăneau, și se uită în jur: — Unde-i lumina? Nu știu. N-o văd... n-o văd nicăieri. Trebuie să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rece: — Să știi că nu mă sperii. Urlă din nou și auzi o voce la depărtare: — Vin! Vin! Se ridică în picioare, trăgîndu-și cu greu sufletul și simțindu-și genunchii și mîinile înghețate. O lumină se îndrepta spre ei, peste gheață, și auziră o voce spunînd: — îmi cer scuze pentru întîrziere. Pe măsură ce lumina se apropia de ei, observară că era purtată de o siluetă întunecată cu o bandă albă care-i separa capul de umeri. în cele din urmă, în fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebui să facă așa cum dorește. Clericul își mișcă picioarele și zise: — E cam frig aici. Oare nu-i cazul să scoatem nasul la suprafață? Lanark o ajută pe Rima să se ridice în picioare, și îl urmară pe Ritchie-Smollet pe gheața neagră. Era dificil să vezi ceva din peșteră, în afară de tavanul cu doi-trei centimetri deasupra capetelor lor. — Ce energie formidabilă mai aveau și victorienii ăștia, zise Ritchie-Smollet. Au golit locul pentru o criptă, cînd cimitirul de deasupra se umpluse. Peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i important, nu-i așa? Hristos, Buddha, Amon-Ra și Confucius aveau multe lucruri în comun. De fapt, sînt presbiterian, dar lucrez cu credincioșii de pe toate continentele și de orice culoare. Lanark era prea obosit să vorbească. Nu mai mergeau pe gheață, acum urcau pe o pasarelă pietruită sub un acoperiș arcuit. — Rețineți, zise Ritchie-Smollet, mă opun sacrificiului uman, în afară de cazul în care este voluntar, cum a fost cazul lui Hristos. Ați călătorit bine? — Nu. — N-are importanță. Sînteți încă bine sănătoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privință sînt hotărît. Lui Monboddo îi e teamă de mine - e de înțeles. La naiba cu luările de poziție, treapta de sus o apuci! Toate pariurile sînt aranjate, previziunile anulate, oricine are mingea! Totu-i aranjat, se merge ca pe gheață... ce se întîmplă cu vocabularul meu? Trabucul ăsta m-amețește. Bine c-am observat: la naiba, stinge-l, fii calm, bea-ți paharul... Știu de ce se numește curcubeu alb. E limpede ca apa, și pe limbă, totuși, simți toată culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu pot decât să sugerez o următoare vizită la psihiatru, domnule Gosseyn. Fără nici o îndoială, locul dumneavoastră nu este aici. Un minut mai târziu, Gosseyn era pe coridor. Un gând, un singur gând îi apăsa creierul ca un bloc de gheață. Ajunse în camera sa și ceru un număr de videofon. Îi trebuiră două minute pentru a căpăta legătura cu Cress Village. Chipul unei necunoscute îi apăru pe ecran. Trăsăturile erau mai degrabă severe, dar tinerești și inteligente. ― Sunt miss Treechers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era povestită viața primilor oameni pe planetă, către sfârșitul secolului al XX-lea, și se relata cum a fost temperat, încă din primul sfert al veacului al XXI-lea, infernul arzător al atmosferei venusiene. Fuseseră aduși de pe Jupiter meteoriți de gheață, ulterior amplasați pe orbite circumvenusiene, ceea ce avusese drept rezultat declanșarea unor ploi ce au durat mii de zile și nopți. Talia acestor meteoriți varia între 10 și 100 de kilometri-cubi. Odată topiți, enorma masă de apă rezultată mai întâi îmbibase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
făcu curaj. N-avea altceva de făcut decât să încerce să scape cât de cât cu bine de ghinionul acesta nemaipomenit. În subconștientul său luase în considerare, ipotetic, și o întâlnire de genul acesta. Dar își simți inima ca de gheață când rosti cuvintele pregătite pentru această eventualitate: ― Am o întâlnire cu Crang. ― Ia te uită?! Tocmai m-am despărțit de el. Nu mi-a spus c-o să te întâlnească. Gosseyn își aminti că Prescott nu știa că Crang ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Ce faci, domnule Sima ?“, l-am întrebat, „dacă nu pleci, intră măcar înapoi, vreau să închid“. „Aștept puțin, să-mi înghețe lacrimile“, mi-a răspuns el. După un timp, când peste ochi i s-a format iar crusta aceea de gheață, a plecat bâjbâind prin zăpadă, ca marii orbi; mi s-a părut că apucă o direcție cu totul greșită dar n-aveam de ce să mă amestec și am închis bine ușa în urma lui. 11. Au trecut, după aceea, zile și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu Zenobia în beznă, mențineam dragostea pe lume, de afară se auzea viscolul, n-am să-l descriu, apoi lupii începură să ne dea târcoale, scheunau jalnic, era, poate, îngrozitor de frig, peste groapa cu apă se așternuse o pânză de gheață, trebuia să o spargem când ne încerca setea; rodeam, câteodată, ierburi, era o stare de dincolo de gânduri, cotropitoarea, disperata dragoste a lumii se ghemuise acolo, în cârpele noastre deschise, desfăcute până la soarele care probabil că mai exista și până dincolo de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făcea valuri albastre, câteva fete frumoase înotau, câțiva băieți de bronz făceau gesturi largi, cuvintele lor se adunau într-un zumzet învăluitor, alții stăteau la mese albe, pe scaune albe, aveau în față pahare înalte, sclipeau în ele cuburi de gheață, „E fain“, îmi ziceam, aș fi putut jura că mă răcoream eu însumi în apa bazinului. După un timp portarul mi-a zis : „Acum întinde-o, te-am lăsat destul“. I-am mulțumit: „E frumos pe la voi, am să mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
câteva clipe, când încheiam fraza de mai sus și mă întrebam de ce oi fi scriind despre cadavre, m-a întrerupt Mica, femeia care îmi aduce în fiecare dimineață lapte, ca să-mi comunice că fetița înecată astă iarnă și pierdută sub gheața râului a fost regăsită astăzi, 5 mai, prinsă de crengile copacului scufundat în dreptul locului denumit „la Dărâmătură“. De aceea nu mai continui cu al doilea cadavru, căruia nu i-am văzut decât piciorul, galben ca lămâia, ieșind de după un paravan
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dată cădea ca un butuc. Dar într-o noapte cu lună rotundă și imensă ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-a mai izbutit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]