9,375 matches
-
de aur, să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut și toată strălucirea/ și-orice bețivan mă-njură/ în porturi, prin tavernele Athenei;/ ce mai contează acest zombi,/ Sufletul meu e-nmormântat acolo/ în Glorie: frumos efeb mort,/ singur înfruntând întreagă/ o oștire de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului Cezar Ivănescu nu pare, din fericire, a fi suferit o metamorfoză similară. Sfâșietoarea voluptate cu care își cântă, fără preget, sfârșitul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
personaje pitorești Leonardo, Rembrandt, Vermeer, "pictorul curții, Arcimboldo", Rousseau "vameșul", Van Gogh cel "divizat", gravorii Redon și Dürer, "elenistul" Matisse, "bețivii cromatici" precum Hiller și încă mulți, mulți alții, într-un incitant proces deschis nu atât artiștilor, acoperiți simultan de glorie și ridicol, de emfază și maiestate, cât artei și raporturilor sale tensionate cu viața. Ancorajul realist sau cel autobiografic al acestor secvențe metatextuale în genere ironice, uneori chiar sarcastice, nu lipsește însă cu totul. Pe nesimțite, cititorul trece de la analiza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stele/ te mursec la mese bogate înfigându-mi colții/ în cărnurile tale mustind de sânge/ te beau te absorb cu porii fixați ca niște ventuze// cu tine frumoaso nu e loc de tandrețe/ ești toată ritmul sălbatic al coitului/ ești gloria spermatozoidului învingător/ ești țipătul ascuțit al nou-născutului/ ești unduire vorace de viermi/ viață pură viață atotputernică viață de neoprit/ urlet sfâșietor al singurătății". Dacă Adio adio dragi poezii pare a marca dorința eliberării totale a autorului de Literatură ("dansul bufonului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Norul de marmură (Editura Cartea Românească, București, 1981). Alte volume de versuri: Alergarea copacului roșu, Editura Junimea, Iași, 1985; Semnele și înfățișarea, Editura Cartea Românească, București, 1989; Aproape un cerc, Editura Alfa, Iași, 2002; Vestirea (Antologie ), Editura Alfa, Iași, 2004; Glorie anonimă, Editura Timpul, Iași, 2007 ; Purpură și iarnă (Antologie), Editura Dacia XXI, Cluj, 2011. Colaborează cu versuri la "Convorbiri literare", "Cronica", "România literară", "Luceafărul", "Steaua", "Opinia studențească", "Transilvania", "Viața românească". Este membru fondator al Studioului de Poezie ieșean (1983-1987). Membru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie și amurg). Ultimul volum de poeme al lui Nicolae Panaite, Glorie anonimă (Editura Timpul, Iași, 2007) pare a se construi aproape exclusiv ca o anexă la polemicile textualiste de răsunet acum vreo două decenii, valorificând în special posibilitatea lumii de a deveni cuvânt scris, deci text. Deși există și o priză
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îngenuncherii; propriul trup se lasă brutalizat, supunându-se conștient unor siluiri repetate, executate mai mult sau mai puțin savant de verbe care-l transformă, nu o dată, într-o simplă funcție a creației. Metafora centrală în multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
versuri de Dante// realitatea parcă-i Dalila/ ce-și întinde zilnic dresuri pe-un gard/ prin care cineva mă trage-n răsfrângeri/ să cad în surpări să mă-ntorc și să ard" (Călătoria). Pentru poetul ce visează la o anonimă glorie, scrisul este, cu siguranță, arca salvatoare din diluviul neființei. Sau, în termenii poetului, "un început de respirare", deci viața însăși. Referințe critice (selectiv): Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Mircea A. Diaconu, în "Luceafărul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
conțin practic, într-o formă densă, toate liniile directoare ale unui program poetic atent scenografiat de autointitulatul magistru de Țicău: "de aceea îți spun, toată baza mea (știi prea bine/ că-s mai vanitos decât Lucifer însuși),/ este Nimicul.// O glorie fără cusur și inalterabilă/ îmi construiesc în secret, folosind ca unelte/ disimulația (aplicată îndeosebi mie însumi),/ mistificarea și infamia. Prin ele/ voi ajunge stăpân absolut al imperiului/ fabulos, fără margini în timp sau în spațiu,/ nelegat de hazardul nu mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în strană, ea-n amvon./ Prin tălmaci de la fanar,/ îmi plâng soartă și amar:/ sunt un păcătos morar/ într-un crin lângă eden/ și-al fantasmelor polen/ macin, doamnă, din amor/ pentru-ocnașii din Alcor/ și-n cățuie iau uium/ numai gloria de fum" (Paianjenița). Îndrăgostitul orf(e)ic este mai puțin îndrăgostit de obiectul propriei cântări și mai mult de cântarea însăși. De altfel, ca în baladele lui Radu Stanca, iubita se arată mai degrabă ca un produs himeric decât ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest eroism cunoaște niște transformări. El reușește să combată vechea schemă de interpretare, prin care se consideră că lumea modernă este pradă declinului și decăderii. Eroismul modern a dezertat din domeniile care îi erau familiare și în care el personifica gloria și grandoarea, pentru a se refugia în locuri în care nimeni nu se așteaptă să-l întâlnească. Artistul modern este în căutarea idealului nu atât dintr-o ambiție legitimă, ci din necesitate: sufletul modern are un fond secret de josnicie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
burgheze dominante. Spre deosebire de ocupațiile masculine, măi dinamice (război, revoluții, dueluri, curse de cai, jocuri de pierzanie etc), cele feminine sunt statice și, de aceea, destul de monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților, care urmăresc alte scopuri: banii, puterea, gloria, ambiția, jocul, știința, orgiile, cafenelele, vânătoarea. Dacă o femeie riscă să afișeze alte ambiții decât cele ce țin de familie și dragoste, ele sunt dezaprobate și judecate de întreaga societate. Orice expresie a voinței feminine autonome este considerată o amenințare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
secolului intra în viață că pe un câmp de luptă (în tradiția eroilor masculini la Stendhal și Balzac), cu un curaj nebunesc, ca într-o înfruntare pe viață și pe moarte. Doamnele din înaltă societate a Parisului, setoase de putere, glorie și bani, sunt mânuitoare abile ale jocului de culise. Puținele victorii ale femeilor pariziene asupra ordinii prestabilite se obțin prin intrigi, geniale sau mediocre, care marchează destinul lor, dar și al altora. Studiul urmărește Pariziana ca personaj artistic, în stare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
logic de acțiune, de pasiune sau de spiritualitate, scopurile urmărite de el permițând distingerea celor trei căi de realizare metafizica, si anume acțiunea, dragostea și cunoașterea. Sub aspectul lor istoric aceste modalități pot lua chipul unui erou în căutarea bogăției, gloriei sau a sfințeniei" [Benoist, p.120, subl.n.]. Pariziana este cea care știe și ea să incite la căutare, corespunzând idealului viril și amoros al căutării perpetue, căutărilor și așteptărilor timpului. 64 Astfel, mitul lui Don Juan, după Jean Rousset
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
continuat în literatura mai recentă de Alfieri și Foscolo. Într-un eseu din volumul Literatura noii Italii, Benedetto Croce enumeră o serie de sentimente și idealuri ce animaseră poezia din perioada 1865-1885, anterioară primului centenar leopardian (1898): eroismul, patria, iubirea, gloria, moartea, trecutul, melancolia virila.37 În acel moment, cănd nume precum Giosuè Carducci sau Giovanni Pascoli țineau capul de afiș, idealurile enumerate reprezentau moștenirea primei jumătăți de veac, în care fuseseră scrise toate Canturile leopardiene, inclusiv cele patriotice: Italiei și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
zilei de sărbătoare, semn că ecourile tematice ale versurilor străvechi se regăsesc și în creația originală a romanticului. Afirmația este confirmată de partea finală a cantului Italiei ce conține o variantă extinsă a fragmentului păstrat din poemul lui Simonide, dedicat gloriei eroilor căzuți la Termopile: Căci mai degrabă sfârâi-vor stele / căzând adânc în mari, decât din minte / a voastră amintire / să piară-ori să pălească. / Altar va sunt mormintele; pe ele / veni-vor mume-a voastre urme sfinte / copiilor vădind. În
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
natală, înregistrează la antecesor 3 prezente cu forma de singular masculin: una, substantivizata, apare în titlul fragmentului Din greacă lui Simonide iar o a doua în La nunta surorii Paolina, v. 70: precum spartanii, care, / aminte cu trecutul, / trăiau spre gloria patriei eline. Aici Leopardi subliniază virtuțile educației grecești pe care o prezintă drept model pentru lumea modernă. Următoarea ocurenta se află în cantul Unui câștigător în jocul cu mingea, în cuprinsul unei exhortațio intru regasirea idealurilor antice: spadă și-a-nfipt și-nsemnul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sorride, / a tutto îl mondo ignoti, / moriam per quella gente che t'uccide. (vv. 150-154) Ad Angelo Mai quando ebbe trovato i libri di Cicerone della Repubblica: (...) e rotto di natură ogni contrasto, / ignota immensa terra al tuo viaggio / fu gloria, e del ritorno / ai rischi. (vv. 84-87) Noștri sogni leggiadri ove son giti / dell'ignoto ricetto / d'ignoti abitatori, o del diurno / degli aștri albergo, e del rimoto letto / della giovane Aurora, e del notturno / occulto sonno del maggior pianeta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cerco nel tempo / una donna d'amore. 7. antico în Canturile lui Giacomo Leopardi All'Italia: O patria mia, vedo le mura e gli archi / e le colonne e i simulacri e l'erme / torri degli avi noștri, / mă la gloria non vedo, / non vedo îl lauro e îl ferro ond'eran carchi / i noștri padri antichi. (vv. 1-6) Chi di te parla o scrive, / che, rimembrando îl tuo passato vanto, / non dică: già fu grande, or non è quella? / Perché
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
e con le frodi, / la destinată sua vită consumă. (vv. 94-99) E se del vero / ragionando talor, fieno alle genți / o mal grati i miei detti o non înțesi, / non mi dorrò, che già del tutto îl vago / desio di gloria antico în me fia spento: / vâna Diva non pur, mă di fortuna / e del fâțo e d'amor, Diva più cieca. (vv. 152-158) Îl Risorgimento: Pur di quel pianto origine / era l'antico affetto: / nell'intimo del petto / ancor viveva
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sorte / E la tomba un'ara. Ad essi memoria / E non lamenti; ed elogio îl compianto. / Non îl muschio, né îl tempo che devasta / Ogni cosa potrà șu questa morte. / Con gli eroi, sotto la stessa pietra, / abita oră la gloria della Grecia. (Per i morți alle Termopili, trad. Salvatore Quasimodo). 479 În cantul pe care i l-a dedicat Leopardi, Brutus este surprins în momentul înfrângerii, la sfârșitul iluziilor pe care și le făurise despre reconstruirea vechilor idealuri ale Romei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai bine de 30 de ani, publicînd mai multe cărți și articole pe acest subiect. Este membru al Academiei de Afaceri Internaționale și acordă consultanță mai multor companii, guverne și organizații internaționale. Shenkar ne prezintă modul cum China își reface gloria imperială, dezvoltîndu-se într-un mod total diferit de predecesori cum ar fi Japonia și producînd o restructurare a întregu-lui sistem internațional. Lucrarea reflectă într-un mod foarte realist cauzele, complexitatea și contextul ce stau la originea formidabilei ascensiuni a Chinei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sufletești, indivizi aparținători civilizației consacrate, care să-l accepte și să-l prețuiască în dimensiunea lui umană, nu militară. Europa rămîne pentru acest egiptean dislocat un interval ostil și străin, unde percepția sa subsidiară, creionată din-colo de strălucirea superficială a gloriei sociale și politice, este aceea de barbar. "Partenerii sufletești", martorii recunoașterii și acceptării lui ca individ în Veneția, sînt, pe rînd, Desdemona (prin dragostea ei sinceră) și Iago (prin prietenia sa falsă, dar derutantă emoțional pentru naivul Othello). Generalul se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu-și găsește sensul în societatea americană postbelică, în ciuda optimismului lui funciar. La fel, romanul următor, din 1922, The Beautiful and the Damned/Cei frumoși și blestemați, explorează relația alienantă din cuplu, pe fondul aceluiași univers instabil (soții Anthony și Gloria Patch sugerează, în opinia criticilor, mariajul devorator pe care autorul l-a avut cu scriitoarea alcoolică și schizofrenică Zelda Fitzgerald!). Nu altele sînt conotațiile de profunzime ale capodoperei The Great Gatsby/Marele Gatsby, din 1925, unde Nick Carraway (tot un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
necruțătoare) a filmului american l-a transformat într-un exponent tipic al "generației pierdute". Cu toate că, în epoca filmului mut, cîștigase o anume notorietate prin colaborările importante obținute cu diverși producători și regizori, a doua jumătate a anilor treizeci, perioada de glorie a filmului vorbit, îl margina lizează pe Hobby, determinîndu-l să se refugieze (aidoma altor personaje create de Fitzgerald) în alcool. Nu mai are colaborări semnificative, oamenii l-au uitat, iar situația sa financiară a devenit critică. Eroul pare astfel captiv
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
New York (în ciuda faptului că, la origine, este o intelectuală serioasă, cu excelente cunoș tințe de literatură clasică și greacă veche, dobîndite la Bloomington), pierde un inel prețios (în realitate, bijuteria i-a fost sustrasă) și odată cu el -, are senzația, toată gloria profesională (ziaristică) și fericirea personală (ilustrată de legătura afectivă cu Ithiel, legătură distrusă subit), acumulate în ultimii ani. Furtul ajunge, în fond, mobilul unei insolite introspecții, criza psihologică prin care trece eroina avînd, se pare, rădăcini mult mai adînci. O
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]