5,667 matches
-
prin afixe și/sau verbe auxiliare. Modul este asociat cu alte categorii ale verbului, timpul și aspectul. În gramaticile tradiționale ale limbii române, modurile sunt împărțite în două categorii: moduri personale (și totodată predicative) și moduri nepersonale (și nepredicative). În gramaticile unor limbi, acestea din urmă nu sunt considerate moduri, ci forme nominale ale verbului. Modurile personale se caracterizează morfologic prin faptul că verbului la aceste moduri îi sunt specifice categoriile gramaticale de persoană și număr, exprimate în general prin morfeme
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
unele cazuri, scurtarea melodiilor prin eliminarea unor formule prea dificile sau depășite), prin diortosirea textelor și prin tipărirea acestor cântări pe ambele notații muzicale suprapuse (psaltică-orientală și liniară-occidentală). Au fost tipărite până acum șase cărți, una conținând teoria muzicii plastice ("Gramatica muzicii psaltice" -studiu comparativ), iar patru cuprinzând cântările necesare strănii ("Vecernierul", "Utrenierul", "Penticostarul", "Cântările Sfintei Liturghii") și preoților ("Cântări la Taine și Ierurgii"), urmând să fie tipărite alte două tot atât de necesare ("Triodul" și "Idiomelarul"). Aceste cărți sunt destinate în primul
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
susține cercetătorul timișorean Ion Iliescu într-una din cărțile sale dedicate istoriei culturale a Banatului în raport cu cultura română. Alte manuale au fost: "Noțiuni de stilistică și poetică și carte de citire pentru scoale normale și clase inferioare secundare", "Manualul de gramatică și cetire pentru preparandii, școale medii și civile", "Elemente de istoria literaturii pentru școlile normale și cele minoritare". A editat "Mic dicționar (către cititori)", cu scopul de a contribui, după cum însuși folcloristul mărturisește, „"la înfăptuirea unității naționale culturale și la
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
limbă română și prietenia cu Eminescu, care l-a îndrumat în studierea folclorului, regionalismelor, lexicografiei, literaturii și istoriei române (Tiktin: discursul cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani - "Festrede zum 80...") i-au dat posibilitatea să publice în 1883 "Gramatica română" (reeditată în 1945 de editura Tempo). În 1884, după ce și-a luat la universitatea din Leipzig doctoratul în filosofie (lingvistică) cu teza "Studiu de filologie română", a revenit la Iași, unde a fost primit cu apreciere și prietenie de către
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
numeroase conferințe pe teme de filologie română și germană. În perioada 1884-1890 a scris studiul "Viața cuvântului" despre evoluția limbii. În 1889 a fost numit redactor lingvist al publicației " Arhiva" din Iași. În pofida activității fructuoase, inclusiv cea de profesor de gramatică, filologie și limbă germană, latină și elină la o serie de licee din Iași (Școala comercială, liceul Alexandru cel Bun, liceul Național), situația materială i-a rămas precară, iar restricțiile de ordin etnic îi blocau accesul la un post corespunzător
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
retragere duhovnicească, organizată de Sandu Tudor la Mănăstirea Govora, care va dura aproape o lună. Între 1950-1956 este închis din nou, iar după eliberare, este primit la Mănăstirea Lainici. Aici starețul Calinic Cărăvan în însărcinează cu instruirea monahilor în literatură, gramatică, limbi străine și istorie. În 1958, este din nou arestat și condamnat la 20 (douăzeci) ani muncă silnică și 10 (zece) ani degradare civică. Este eliberat în 1964 la amnistierea deținuților politici. A petrecut peste 12 ani în temnițele comuniste
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
Segur, Paris, 1858; „Cronicele României” sau “Letopisețele Moldaviei și Vlahiei” de Mihail Kogălniceanu, București, 1872; „Elemente de matematică” de G. A. Asachi, Iași, 1837; „Gramateca Limbei Române” de Timotei Cipariu, București, 1877; „Grammaire allemande - practique” par J. Merklin, Metz, 1846; „Gramatica practica româno-franțuzească” de Gheorghe Vida, 1833; „Operele complete” ale lui Voltaire, „Scrisorile d-nei Sevigne”, 1863, „Operele complete” ale lui J. J. Rousseau, Saint-Beauve cu Causeries de lundi (15 volume) ș.a. Practic, în fondul documentar există lucrări care acoperă toate domeniile
Colegiul Național „Unirea” din Focșani () [Corola-website/Science/325950_a_327279]
-
primei lucrări românești de geografie. - De obște gheografia - (Un exempar se află la Bibliotecă Centrală Universitară, Iași, iar altul la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității Al. I. Cuza din Iași). A tradus și adaptat învățământului teologic din Moldova, - Gramatică teologhiceasca - spre folosul preoților și a tuturor de obște pravoslavnici creștini, fiind folosită și la Academia din Kiev. O altă lucrare, intitulată - Elemente aritmetice arătate firești - tocmita după Aritmatica italianului Alessandro Conți, cu menționarea unităților de măsură folosite în Moldova
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
unităților de măsură folosite în Moldova.( Un singur exemplar se mai păstrează la Academia Roamana, Filiala Iași, are 15/20 cm. și 168 de pagini tipărite cu alfabet chirilic). Toate cele trei lucrări au apărut la Iași, în anul 1795. - Gramatică fizicii - lucrare de științele naturii, nu a mai putut fi publicată în timpul vieții autorului, raminind în manuscris. (se află la Academie Române, Filiala Iași, ms. 1627, editata în 1990). Amfilohie Hotiniul a fost călugărit la mănăstirea Secu și a urmat
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
autorizată să se adreseze Academiei limbii cu întrebări și cereri de lămurire în subiecte de limbă și poate primi un răspuns oficial din partea Academiei. Academia se întrunește de cinci ori pe an. Există trei comitete permanente și centrale: cel pentru gramatică, cel pentru terminologia științifică și tehnică și comitetul pentru cuvinte de uz general. De asemenea există comitete profesionale pentru diferite domenii. Toate propunerile sunt aduse spre aprobare adunării generale a membrilor. Academia posedă și un personal de cercetători ai ebraicei
Academia limbii ebraice () [Corola-website/Science/326998_a_328327]
-
1657 când a fost reprimită la curte. În ciuda exilului ea și-a vizitat tatăl la Blois. În timp ce era la Saint-Fargeau, ea a cochetat cu scrisul și a scris o mică biografie sub titlul de "Madame de Fouquerolles" în ciuda slabei ei gramaticii. Finanțele ei au fost administrate de tatăl ei până cînd Mademoiselle a devenit majoră în 1652. Atunci ea a descoperit că tatăl ei nu a fost în întregime sincer cu administrarea finanțelor sale și acesta a fost motivul pentru datoriile
Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier () [Corola-website/Science/323018_a_324347]
-
nici copia (sec. VII-VIII) nu au titlu. Denumirea de "Appendix Probi" este dată de cercetătorii moderni. În traducere, acest titlu înseamnă „Adaosul lui Probus”. Formă "Probii" este genitivul de la "Probus", pentru că această listă este un adaos la o lucrare de gramatică. Lucrarea respectivă, "Instituta Artium" (titlu modern) a fost alcătuită în sec. III-IV d.Hr. și a fost atribuită, greșit, gramaticianului Valerius Probus (= cinstitul), care, în realitate, a trăit în sec. I-II d.Hr. Cercetătorul englez C.A. Robson (de la
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
Neutrala" și . Spokilul a fost creația unui medic francez născut în La Bourboule, Adolphe Charles Antoine Mărie Nicolas (1833-?). Fostul susținător al Volapukului, a început să construiască spokilul în 1890. În 1904 a publicat o carte intitulată: "Spokil, limba internațională. Gramatică, exerciții, cei doi dicționarele". La conferința de Paris de la iunie 1907 și convocată de Couturat, Nicolas a fost permis să-și apere limba lui, printre celelalte limbile despre care s-a discutat la conferință, erau limba Parla, limba Bolak, limba
Spokil () [Corola-website/Science/326540_a_327869]
-
sumeriană a sfârșit prin a rămâne patrimoniul unui grup restrâns de preoți și literați. În mileniul al II-lea î.Hr., în timpul babilonienilor, scrierea cuneiformă a atins forma sa clasică, așa cum apare în "Codul lui Hammurabi". Babilonienii au inventat dicționare și gramatici și au practicat studiul limbiilor străine. Numeroase tăblițe ale bibliotecii regale au fost scoase la lumină prin săpături la Ninive, capitala imperiului asirian. Un sfert din aceste tăblițe sunt dicționare și gramatici ale limbilor sumeriană, babiloniană și asiriană. Asirienii au
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Codul lui Hammurabi". Babilonienii au inventat dicționare și gramatici și au practicat studiul limbiilor străine. Numeroase tăblițe ale bibliotecii regale au fost scoase la lumină prin săpături la Ninive, capitala imperiului asirian. Un sfert din aceste tăblițe sunt dicționare și gramatici ale limbilor sumeriană, babiloniană și asiriană. Asirienii au folosit scrierea ca element de integrare a reprezentărilor din marile lor opere monumentale, creând o formă de comunicare compusă din imagine și limbaj. Cuneiforma a fost scrierea de circulație a Orientului pentru
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
cunoscut de asemenea sub numele de Hrabanus sau Rhabanus, a fost un călugăr benedictin și un teolog, arhiepiscop de Mainz, Germania. El a fost autorul enciclopediei De Rerum naturis (în natură lucrurilor). A scris, de asemenea, tratate în domeniul educației, gramaticii precum și comentarii din Biblie. El a fost unul dintre cei mai proeminenți profesorii și scriitori ai epocii carolingiene fiind denumit "Praeceptor Germaniae" sau "profesorul Germaniei". În calendarul român (Martyrologium Romanum), el este sărbătorit la 4 februarie drept "Sanctus", sfânt, desi
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
Palatul său din Gotha a fost reconstruit iar colecțiile palatului își datorează originea lui Ernest; biblioteca a devenit una dintre cele mai mari din Germania. S-au construit biserici iar prin "Schulmethodus" introdus în 1642 Ernest a devenit părintele actualei gramatici școlare. Era o vorbă populară care spunea că țăranii lui erau mai bine instruiți decât orășenii și nobilii din alte părți iar la moartea sa, s-a spus, nimeni din țara sa nu era în imposibilitatea de a citi și
Ernest I, Duce de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/326251_a_327580]
-
sale, a fost primul european care a ajuns prin acele locuri. Între 1827-1834 a fost bursier al guvernului britanic la Ladakh, călătorind încă de două ori în Tibet. Din 1831 a locuit la Calcutta, India. În 1834 a publicat prima gramatică a limbii tibetane, "A Grammar of the Tibetan Language" (publicată la Calcutta), iar un an mai târziu un dicționar tibatano-englez, "Essay towards a dictionary Tibetan and English" (Calcutta). Tot în 1835 a publicat "Analysis of the Kandjur", o descriere a
Sándor Kőrösi Csoma () [Corola-website/Science/322711_a_324040]
-
cultura chineză, și în special pe confucianism. Izolaționismul, mai mult sau mai puțin strict, care a caracterizat Japonia practic până la începutul erei Meiji, a dat naștere așa-numitei teorii "Nihonjinron", caracterizată, printre altele, de ideea că cultura japoneză este unică.. Gramatica limbii japoneze este în mare măsură dependentă de context. Statutul social propriu, al partenerului de discuție sau al persoanei despre care se vorbește este exprimat prin diferite mijloace lingvistice. O conversație are de obicei loc în mod politicos și în
Comportamentul social în Japonia () [Corola-website/Science/328035_a_329364]
-
(Tamilă: பதஞ்ஜலி, Sanskrită: पतञ्जलि) a fost compilatorul tratatului "Yoga Sutra", o colecție importantă de aforisme referitoare la practica Yoga. El a fost recunoscut și ca autor al comentariului referitor la gramatica sanscrită a lui Panini, numit "Mahabhashya", și al unei lucrări cu conținut medical. Deși nu se știe mai nimic despre viața lui, locul nașterii lui este considerat a fi Gonarda (templul Koneswaram), el însuși descriindu-se ca "Gonardiya" de-a
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
înscriși 67 de tineri din județele Arad, Timiș, Torontal și Caraș-Severin, iar cursurile erau ținute de către patru profesori: Dimitrie Țichindeal, care a fost și primul director al școlii, Iosif Iorgovici, profesor de aritmetică și geografie, Constantin Diaconovici Loga, profesor de gramatică și stilistică românească, și Ioan Mihuț, profesor de pedagogie și istorie. Pe lângă dascăli, aici au fost pregătiți și preoți până în anul 1822 când a fost înființat "Institutul Teologic din Arad". Casa unde se țineau cursurile se afla în proprietatea lui
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
Karmapa și alți lama de rang înalt. Numele Avalokiteśvara este compus din următoarele părți : prefixul verbal "ava", care înseamnă "jos" ; lokita un participiu trecut al verbului lok (a observa, iată, observă) aici utilizat cu sens activ (o iregularitate ocazionala a gramaticii sanscrite) și īśvara ("domn" "conducător" "suveran" sau "maestru"). În concordanță cu sandhi (regulă sanscrita de combinare a sunetelor) a+iśvara devine eśvara. Combinate, cele două părți devin "domnul care se uită în jos (la lume)". Cuvântul "loka" (lume) lipsește din
Avalokiteśvara () [Corola-website/Science/327682_a_329011]
-
După apariția tiparului în Europa (secolul al XV-lea) și mai ales odată cu răspândirea sa în timpul Renașterii (secolul al XVI-lea în Franța), se face tot mai mult simțită necesitatea de a norma limba în general și, implicit, scrierea, prin gramatici și alte lucrări, pentru a o face unitară, mai ales că, prin ordonanța de la Villers-Cotterêts din 1539, dată de regele Francisc I, franceza devine limba justiției și a administrației în locul latinei. Cărturarii își afirmă orientarea în ortografie prin lucrările lor
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd ("adduction" „aducție”), ll ("illisible" „de necitit”), mm ("grammaire" „gramatică”) și nn ("inné" „înnăscut”). Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la sfârșitul unor cuvinte care se leagă de cuvântul următor, dacă acesta începe cu o vocală (inclusiv cu h mut în grafie). Despre
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
regăseau șapte spanioli, cinci brazilieni, cinci olandezi, patru germani și doi americani. Astăzi, efectivul studenților este compus din aproximativ 100 de naționalități diferite. Predarea limbilor străine a fost un element principal al primului program de studiu care a inclus, pe lângă gramatica limbii franceze, și cursuri de limba engleză, germană și spaniolă. Începând cu 1825, la ESCP Europe s-au predat zece limbi străine, iar studenții trebuiau să studieze cel puțin trei dintre acestea. În 1873 s-a înființat asociația absolvenților ESCP
ESCP Europe () [Corola-website/Science/330132_a_331461]