11,105 matches
-
o voce joasă și egală, fără să mai suspine, ba chiar și clipitul din ochi se mai domolise, fără să se oprească măcar o dată pentru a-și căuta cuvintele, spunându-i cum găsiseră câinele zăcând În murdărie printre lăzile de gunoi. Un câine scârbos, cu spinarea cheală, cu răni și muște pe unul dintre picioarele din spate. Cândva fusese al prietenului lor Țlil Weintraub, dar de când familia lui Țlil plecase din țară, nu mai era al nimănui. Se hrănea cu resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cheală, cu răni și muște pe unul dintre picioarele din spate. Cândva fusese al prietenului lor Țlil Weintraub, dar de când familia lui Țlil plecase din țară, nu mai era al nimănui. Se hrănea cu resturi. Câinele zăcea În spatele lăzilor de gunoi și tușea tot timpul ca un om bătrân care fumează prea mult. I-au făcut un control medical și Yaniv le-a spus că va muri foarte curând, fiindcă avea un edem. Apoi i-au deschis botul cu forța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
familia lui sunt la fel de vinovați. De ce au părăsit câinele bolnav și au plecat din țară? Ar fi putut să-l ia cu ei. Ar fi putut să facă cel puțin niște aranjamente pentru el. De ce să-l arunce așa la gunoi? Indienii Cherokee au o lege care le interzice să arunce vreodată ceva. Până și oalele sparte le țin În cort. Nu trebuie să arunci niciodată un lucru pe care l-ai folosit. Poate are nevoie de tine. Au și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
17 Viață de noapte Întrucât șoferul folosise expresia „să-i omorâm cât sunt mici“, Fima Își aminti de moartea ciudată a lui Troțki. Intră În bucătărie să bea un pahar cu apă Înainte de culcare și verifică dulăpiorul cu găleata de gunoi de sub chiuvetă, ca să vadă dacă nu mai apăruseră și alte cadavre. Apoi, văzând strălucirea de aluminiu a ceainicului celui nou, se răzgândi și se hotărî să-și facă un ceai. Până să fiarbă apa, Înfulecă pe nerăsuflate trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
picioare, te uiți de parcă ai fi găsit un păianjen În salată. Dar dacă eu Îți spun că Îți miros ciorapii, Începi să miorlăi că am Încetat să te iubesc. În fiecare seară provoci discuții, al cui e rândul să ducă gunoiul și cine a spălat ieri vasele și dacă astăzi sunt mai multe vase de spălat decât ieri. Apoi te superi și te Întrebi de ce În casa asta se vorbește tot timpul despre gunoi și despre spălatul vaselor. Știu, Effy, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
discuții, al cui e rândul să ducă gunoiul și cine a spălat ieri vasele și dacă astăzi sunt mai multe vase de spălat decât ieri. Apoi te superi și te Întrebi de ce În casa asta se vorbește tot timpul despre gunoi și despre spălatul vaselor. Știu, Effy, că astea sunt lucruri mici. Le putem trece cu vederea. Le putem Îndrepta. Ne putem obișnui cu ele. Nu se desface o familie din cauza mirosului ciorapilor. Nu mă mai supără nici măcar obișnuitele tale ironii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fug. Apropo, am auzit că Uri se Întoarce la sfârșitul săptămânii. Poate aranjăm ceva pentru pentru sâmbătă seara. La revedere. Bineînțeles că nu suntem un popor, se Încăpățână Fima, surd și Înflăcărat de siguranța dreptății sale. Suntem un trib primitiv. Gunoi, asta suntem. Dar nemții ăștia, ba chiar și francezii și britanicii, n-au nici un drept să ne facă nouă morală. Față de ei suntem niște sfinți. Ca să nu mai vorbim de toți ceilalți. Ai văzut ziarul de azi-dimineață? Ce-a bălmăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de tine, Fima? Uită-te la tine cum arăți. Era adevărat că după ce plecase Annette, uitase să-și bage cămașa În pantaloni și marginea țesăturii Îngălbenite i se vedea de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și sertarele cu o cârpă muiată În detergent. Fima Își tăie Între timp câteva felii groase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un scâncet slab, la picioarele unui gard de piatră, Între tufișuri ude și gunoaie. Și ca prin somn șopti Între sânii ei cuvinte pe care ea nu le auzi: —Să ne Întoarcem Înapoi În Grecia, Yael. Acolo vom găsi iubire. Și compasiune. Când Își privi ceasul și văzu că era unsprezece și jumătate, Nina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a-l convinge pe Țvi că avem dreptul să ne eliberăm de responsabilitatea ororilor care se fac În numele nostru. Trebuie să ne Împăcăm cu ideea că suferința tuturor apasă pe umerii noștri. Opresiunea din Teritorii, ocara bătrânilor care caută prin gunoaie, orbul care Își caută drumul ciocănind cu bastonul noaptea prin Întuneric, suferința copiilor autiști În instituții neglijate, căsăpirea câinelui bolnav de edem, calvarul lui Dimi, umilința Annettei și a Ninei, singurătatea lui Teddy, hoinărelile permanente ale lui Uri, intervenția chirurgicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
desene scrise fără să-și dea seama versul care Îi venise mai devreme În minte: „Cocorii se rotesc și zboară“. Sub el notă: „Se rotesc mașini și se Învârtesc“. Apoi tăie totul. Mototoli foaia și o aruncă În coșul de gunoi. Dar nu nimeri. După aceea se gândi să profite de timpul liber și să compună două scrisori, una publică și deschisă, o replică adresată lui Günter Grass despre vină și responsabilitate, și una personală, un răspuns tardiv la scrisoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lucru se refereau Karla și mama lui când Îl Îndemnau să treacă În partea ariană? La colțul străzii Smolenskin, aproape de reședința oficială a prim-ministrului Șamir, văzu deodată o fetiță mică, culcată pe o grămadă de pături, lângă lăzile de gunoi. Făcea greva foamei? Leșinase? Fusese ucisă? Vreo mamă Îndoliată din Betleem depusese acolo trupul fiicei sale, care fusese asasinată? Se sperie și se repezi la fetiță, care se dovedi a fi o grămadă udă de morcovi vârâtă Într-un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toate asigurările, chitanțele, garanțiile și prevederile inerente, pentru o pace ca asta le-aș da toate Teritoriile, În afară de Zidul Plângerii, și aș mai spune și mulțumesc că mi-au luat Ramallahul și Gaza de pe umeri. De când a căzut peste noi gunoiul ăsta În ’67, pierdem țara. Ăștia au Încurcat lucrurile pe-aici. Ei, ce zici de asta? Te enervez? Ai de gând să Începi acum să-mi torni versete biblice? Fima reuși cu mare greutate să-și stăpânească sentimentele: — Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
electricitate cade, universitățile dau faliment, fabricile se Închid una după alta, educația și cultura coboară la nivelul Indiei, serviciile publice se prăbușesc, totul din cauza nebuniei Teritoriilor care ne distruge. Cum a spus șoferul de taxi? De când a căzut asupra noastră gunoiul ăsta În ’67, ne pierdem țara. Fima zgâlțâi telefonul, Îl lovi de masă, Îl scutură, Îl trânti, Îl Înjură și Îl imploră, dar nu-i folosi la nimic. Până Îi veni ideea că vina era de fapt numai și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
patru probleme la care se gândise tot drumul, ca să nu uite. Prima: să scoată bani lichizi. Îi ajungea cât se Învârtise fără un ban În buzunar. A doua: să-și plătească toate facturile - la telefon, la apă, la petrol lampant, gunoi, gaz și electricitate. A treia: să verifice În sfârșit care era situația contului său. Dar când ajunse la papetăria din colțul străzii uitase deja care era a patra problemă. Oricât Își chinuia mintea, nu reușea să-și amintească. Observă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu buzele. Orice evreu, chiar și unul păcătos, a fost prezent cu sufletul pe Muntele Sinai. E un lucru știut. De aceea sufletul fiecărui evreu strălucește precum lumina cerească. Dar uneori, spre regretul nostru, se Întâmplă ca din pricina necazurilor, din pricina gunoaielor pe care viața În lumea asta de jos le aruncă permanent asupra noastră, să se depună, cum ar veni, murdăria peste strălucirea cerească din suflet. Ce face un om când motorul mașinii sale se umple de murdărie? Îl curăță. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aer, deși nu erau Încă decât orele după-amiezii. Asfaltul crăpat, porțile de fier forjat dintre care multe aveau gravate pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cinci ani casa era zugrăvită. De unde venea totuși mirosul? De când se mutase de-aici, după terminarea serviciului militar, mirosul acesta Îl deranja ori de câte ori venea să-l viziteze pe bătrân. Un fel de iz, oarecum estompat de alte mirosuri. Era oare gunoiul pe care uitaseră să-l arunce? Sau rufele care așteptaseră prea mult să fie spălate? Sau ceva defect la sistemul de canalizare? Naftalina din dulapuri? Aromele vagi de mâncăruri est-europene prea grele și prea dulci? Fructele putrezite din fructieră? Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cioburi luminoase peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mi-ai cerut s-o fac și am mai și sărit. Acum nu mai am nimic. —Tu ești tânăr, la tine asta nu e o problemă. Dar la vârsta mea lucrurile stau altfel... Dar mai avem încă mașinile de strâns gunoiul. Cred că ai dreptate. Astea pot fi o afacere rentabilă pe viitor. O să se adune tot mai multe deșeuri, primăriile vor trebui să le cumpere, că doar n-o să ne pierdem reputația de cea mai curată țară din Europa. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Sunt prea bătrân, rămân la utilajele de construcții. Și cu astea se poate face avere în ziua de azi. Ca să-l liniștească pe fratele meu, care se înfuriase și se simțea înșelat, mama admise că prototipul acelei mașini de strâns gunoiul pentru a cărei dezvoltare tata își investise tot restul averii rămase de pe urma morții bunicului fusese amanetat, iar inginerul căruia tata îi încredințase banii dispăruse. Acum era dat în urmărire. Hackler ședea în birou în fața lui „Oha“, acolo unde șezuse exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar încă nu reușesc să țin minte diferența dintre bulinele roșii și cele albastre. Restul mă depășește complet, mă tem. Și pe mine, am remarcat mohorâtă. Tally era în fața ușii când am ajuns, punea niște sticle într-un sac de gunoi. Alfie se aplecă în față ca s-o vadă mai bine. Nu e femeia cu degetul? —Vezi, începi să înțelegi, spuse Lisa plină de admirație. Alfie dădu din cap. — Eu cred că voi toate ar trebui să stați acasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu el, iar fidelitatea lui îmi apăru acum dintr-odată ca insuportabil de puternică. Când l-am auzit că a ajuns la etajul doi, Tally s-a întors spre mine. — Doar pentru că tu ești dispusă să-ți arunci căsnicia la gunoi, nu-ți dă dreptul s-o distrugi pe a mea! —O faci singură, i-am șuierat eu înapoi. Nu-mi vine să cred ce-ai putut să faci. Credeam că suntem prietene. Nu știu de ce te plângi, șopti Tally uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
uneori de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap. Avea un fel liniștit de a se umfla în pene, cu vădită intenție să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]