6,001 matches
-
Îl va vinde! Atunci toți l-au Întrebat nu cumva sunt eu? Și atunci s-a descoperit trădătorul și i-a zis: Tu ești! Dar mai Înainte când a instituit Cina de Taină și la toți Le-a dat să guste și le-a zis: Să facă și ei așa, Întru pomenirea Sa! După aceea a plecat de la Cină, Iuda și L-a vândut la cei care doreau să-l omoare pe 30 de arginți. Exact cât a dat În piață
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
alții, preoți și popor! Apoi cântă toată lumea, preoți și popor, Hristos A Înviat! Clopotele vesteau bucuria Învierii. Ce frumoasă e Credința și trăirea ei! În Ortodoxie! Mereu te renaști, mereu te Întinerește, mereu ești altul. Dumnezeu ne reînnoiește pe toți! Gustați și vedeți că bun este Domnul! Vă spun cu sinceritate, am trăit-o din plin. Încercați că nu o să greșiți. Faceți un pas către Domnul, El face o mie de pași către noi. Dar vrea să vadă că noi vrem
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
diversificau viața economică a orașului. Sub licența „M. Ortony & comp.”, în anul 1893, s-au pus bazele unei turnătorii, ce beneficia de personal specializat. Produsele ei acopereau cererea din zona Iașilor. Peste numai un an, amatorii de băuturi fine puteau gusta primul coniac produs de firma Iacob Wechsler-Erben (devenită ulterior „A. F. Monferrato et compania”). Spre sfârșitul veacului dobândesc renume „Fabrica de bazalt - Ciurea” și manufactura lui Franz Rameder de „săpături în piatră, șlefuiri, cizelări”. Industria alimentară - grație resurselor locale - a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ca moștenire, și ca ei să vă blesteme, în loc să vă pomenească pentru că i-ați născut, apoi strigați și voi unire cu frații din Valahia și unirea aceasta vă va deschide și vouă o cale luminoasă și vă va face să gustați din roadele libertății, pe care voi încă poate nu le-ați gustat de mult”. „Strămoșii noștri - remarca cărturarul unionist - și-au vărsat sângele de multe ori, și-au pus sufletele pentru ca să ne păstreze nouă patria aceasta”. Disputa dintre forțele unioniste
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
i-ați născut, apoi strigați și voi unire cu frații din Valahia și unirea aceasta vă va deschide și vouă o cale luminoasă și vă va face să gustați din roadele libertății, pe care voi încă poate nu le-ați gustat de mult”. „Strămoșii noștri - remarca cărturarul unionist - și-au vărsat sângele de multe ori, și-au pus sufletele pentru ca să ne păstreze nouă patria aceasta”. Disputa dintre forțele unioniste și cele antiunioniste a căpătat intensitate. Pregătirile pentru alegeri în Adunarea ad-hoc
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și nu albaștri! De aceea, în Cuba nu venisem să caut "pricină". Doream să cunosc țara, despre care se spunea că este foarte frumoasă, să-i cunosc pe cubanezi, să admir mulatrele, despre care se spune că sunt splendide, să gust romul, să trag "o Havana" deși nu-s fumător, gânduri comune de turist oarecare și bineînțeles "să iau pulsul țării ca diplomat". Am bătut Havana Veche, care este o bijuterie, am fost la Pinar del Rio, la Trinidad, altă bijuterie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bine. Ike mi-a zis: - O iei prea repede. Lasă-mă să-ți prepar o poțiune. Îl auzeam În bucătărie fredonînd deasupra poțiunii: „Puțină scorțișoară În caz că-ncepe să vomite... puțină salvie pentru căcare... niște cuișoare să curețe sîngele...” Nu mai gustasem niciodată ceva atît de groaznic, dar amestecul mi-a adus starea de rău la un nivel suportabil și m-am simțit tot timpul ușor dus. Nu eram dus de la opiu; eram dus de la tonifierea care Însoțește sevrajul. Marfa e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
simțimintele ne uimeau pe noi, obișnuiți cu rezerva așa de mare a țăranului și, mai ales, a țărancei din Vechiul Regat. O bătrână a dat principesei Ileana trei ouă roșii păstrate de la Paște, un țăran a pus pe rege să guste must proaspăt stors din struguri conservați cu artă din toamna trecută; depunând paharul și sticla la picioarele lor, a zis: „Vă las și sticluța cu ce a mai rămas“. Simțeai deslușit că în acea clipă și-ar fi dat și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fără niciun rost, numai ca să treacă timpul. Ceilalți pictau de zor, Gusti începuse un tablou care era foarte apetisant aș putea spune ținând cont că punctul de interes al lucrării era un jambon, ce te făcea să vrei să-l guști. Doina urma aceeași temă ca și în primul, ciupercile, fiind parcă o garnitură la jambonul soțului. De, se cunoștea că erau o familie. Ken, era veșnic îndrăgostit de fata morarului, de Anita, ajutând-o să realizeze un vas cu flori
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
știe, ar fi fost chiar cu putință să-i placă: o istorie din bălțile Brăilei, cu braconaj și uciderea involuntară a unui paznic de către un copil, o poveste tenebros-romantică pe care, îmi zic, nu ar fi fost exclus să o guste autorul de mai târziu al Cordovanilor. E o presupunere. Fapt este, spre a reveni la Sorin Titel, că Lăncrănjan i-a publicat acestuia primul text literar, pro ducându-i o imensă bucurie dătătoare de elan. Din nefericire, la scurtă vreme
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără cravată, dacă-l vizitai la vilă te conducea, când plecai, până la treptele de la intrare. Amănunte, știu, dar exprimau un stil. Moldovean de obârșie, epicureu, profesorul Vicol era și un om de spirit. Gusta vorba de duh, gluma subțire, cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două superbe tinere în căutarea cuiva care nu eram nici eu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe care l-a produs Maiorescu. Și domnia sa comentează acest proces astfel: În chip paradoxal, tocmai o astfel de ediție care ar fi putut reprezenta fidelitatea vocii poetice eminesciene (în care textul eminescian ar fi fost prezentat "așa cum l-au gustat contemporanii, cum era când a început să înrâurească pe Vlahuță și să entuziasmeze pe Delavrancea și... Mille, cum era când devenea vecinicul Eminescu", după expresia lui Bogdan-Duică), abia un astfel de gen de fidelitate, maximă, a primului Eminescu, am reținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
uita mai atent la tot ce s-a întâmplat în jurul acestei insolențe va constata cu mare ușurință cum se repetă istoria. Atunci, ca și acum, are dreptate Al. Dobrescu, au existat și există intelectuali care "împărtășind alte idealuri artistice" nu gustă poezia eminesciană. Firește, e deptul lor. Numai că, în virtutea acestui drept, nu e permisă, totuși, nesocotirea valorilor naționale, oricare ar fi ele. Scandalul de acum, din jurul naționalistului Eminescu, se dovedește că nici măcar nu e original, repetându-l aproape ad literam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bătrânii, dânșii face-vor mai bine, Iară eu închid azi cartea unde-odat-am gângurit Primul vers pe care dorul inimii l-a zămislit; Pun pecetea pe trecutu-mi și mă duc în astă-sară Să sărbătoresc a noastr-a douăzeci aniversară! Am să gust cu-ai mei prieteni vinul cel uitat în hrubă. Vai de-acela ce cu mine va voi să stea la prubă!... Îți făgăduiesc, amice, c-am să fiu de-un chef nebun, Căci o dată zice omul tinereței rămas bun! Iară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pus pieptul în vremi grele, și-ai pus umerii la jug, Astăzi când prețuim roada adunată de sub plug, Ție cu deosebire tot onorul se cuvine Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine Ce în vălmășagul vieții ne-a fost dat ca să gustăm! Ție, dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului unde, deodată, deschizându-se perdelele ce acopereau teatrul, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
butelci de asemenea pline, mă simțeam cuprins de un fel de voie bună, care îmi îndoia pofta de vorbă și pofta de mâncare. Eram la mii de poște departe de orice grijă, într-unul din acele momente, când din viață guști numai plăcerea, într-o stare de mulțămire sufletească, care îmi închipui că n-o poate simți cineva decât după o mare ispravă făcută; iar isprava cea mai mare cu care se poate lăuda un vânător e torba plină. Ah! Torba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mea; Domnița și robul. Deseori se organizau serate la Maiorescu și Nicu Burgheli, la care luau parte mulți din membrii "Junimei", afară de Pogor pentru care muzica era un vuiet supărător urechilor. Niciodată el n-a priceput o notă, n-a gustat un instrument. Era o natură cu totul refractară acestui gen de artă. Muzica, zicea el, e un mod confuz și barbar de a-și exprima cineva simțirile. Când ai la îndemână cuvintele, ce nevoie ai să alergi la sunete vagi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
apucat între munți spre Martigni. Drumul pănă la Martigni ar fi de o mie de ori mai plăcut să-l faci în trăsură sau calare, căci într-un vagon închis cum l-am făcut noi n-ai putința de a gusta frumusețea priveliștei. Calea ferată șerpuiește de-a lungul Rhonului între două șiruri de munți mari, deasupra cărora în stânga se rădică La Dent de Morclés (2936 metri), adică aproape o mie de metri mai sus decât Ceahlăul, și la dreapta, La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
joase în partea de sus și prea înalte în partea de jos (franceză). 136 Nepriceput la jocurile de noroc. 137 Fără coadă. 138 Născocire, poznă, întâmplare ciudată. 139 Cavaler, tânăr necăsătorit. 140 Pătul din nuiele pentru păstrarea porumbului. 141 Au gustat. 142 Paznic de țarină. 143 Plini de praf. 144 Cum trebuie, ca lumea (adv.). 145 Gard de lemn. 146 Varză (moldovenism). 147 Ostaș, voluntar, fără soldă. 148 De culori diferite (despre ochi). 149 Să scape de cineva. 150 Farfurii. 151
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din această componentă a biocenozei; mai mult, ciuperca nu urmărește neapărat moartea cuiva, ci doar Îl avertizează, toxicul acționând la nivelul sistemului nervos, deci informațional. Dacă un animăluț oarecare, un viezure de pildă, nu prea “școlit” face imprudența de a gusta așa ceva, va voma; de fapt o reacție nervoasă. Dacă perseverează, va fi afectat nervos (de asta și li se mai spune ciuperci nebune); doar lăcomia duce la moartea animăluțului și, din păcate, și a omului necunoscător, dar mai ales lacom
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pedagogia copilului. Atunci cînd vasul ar fi readus pe uscat, oamenii n-ar mai construi școli; n-ar mai planta decît vii unde profesorii ar avea datoria să ridice strugurii pînă la buzele copiilor, în loc ca aceștia să trebuiască să guste, ca astăzi, un must mult mai diluat de civilizație" (8, p. 95). Teoriile pedagogice pe care Ellen Key ar vrea să le vadă salvate de "potop" sînt cele care au în vedere o "educație naturală", în sensul că țin seama
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
păcate acum fiind închisă. Îmi aduc aminte că am urcat pe vremea liceului la Cabana Podragu, într-o vară târzie, eram 5 persoane în grup, iar în rucsacuri aveam 5 sticle de vodcă, băutură foarte periculoasă pe munte. Eu am gustat din alcool doar puțin și am plecat înainte, ajungând la cabana Podragu pe la ora 17, apoi au ajuns alte două persoane pe la ora 19, iar când mi-am dat seama că ultimii 3 oameni din grupul nostru au întârziat nepermis
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
era seara la 8,30, dar s-a îmbrăcat și tocmai vroia să iasă din cabană, dar tocmai atunci am auzit niște chiote vesele de peste valea Podragului, erau ultimii 3 petrecăreți care se apropiau de cabană oarecum bine dispuși după ce gustaseră ceva mai mult din băutura cu „mărgele”. Acestea sunt episoade care nu trebuie să se întâmple pe munte, totuși nu pot uita niciodată ceaiul în care se turna puțintel rom, băut înainte de 1989 la orice cabană din munții Făgăraș, făcut
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
omului bucureștean Apariția și formația eroului În putredul sfârșit de veac XIX și prea temutul Început de veac XX. - „Ce naște din pisică...“ sau armorialul ciobănesc și haiducesc al memorialistului. - Totuși neamurile lui de țărani În cioareci și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care i-a adus succesul. În echipa noastră cu lavaliere la gât, am numărat, la un mo ment dat, și pe Urmuz, inventatorul genului suprarealist În literatura noastră (și poate un precursor al acestei tentative literare), diletant Într-ale scrisului, gustat printre cei dintâi și lansat de Tudor Arghezi, pe atunci nu prea larg cu Încurajarea tinerelor talente. Prietenul cel mai apropiat al lui Urmuz era Însă „Omul“, actorul Ciprian de mai târziu; amândoi ceva mai vârstnici decât noi ceilalți. (Este
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]