5,715 matches
-
anilor 1844 - 1845. A făcut o călătorie în Italia și la întoarcerea sa la Paris în anul 1846, a declarat că dorește o carieră în pictură. Ca urmare a studiat o scurtă perioadă cu Eugène Delacroix și mai apoi cu Henri Scheffer și Thomas Couture. Preferând să lucreze singur, Pierre Puvis și-a luat în apropiere de Gara din Lyon un atelier mare și a participat la cursurile de anatomie ținute de către Academia de Arte Frumoase din Paris. După doar câțiva
Pierre Puvis de Chavannes () [Corola-website/Science/336458_a_337787]
-
în care făceau parte mulți scriitori și artiști care veneau în casa tatălui ei, inclusiv Leconte de Lisle, Anna de Noailles, Paul Valéry, Pierre Louÿs și Anatole France. Viața ei personală a fost oarecum complicată. S-a căsătorit cu poetul Henri de Régnier, dar a avut o relație pe termen lung cu Pierre Louÿs, care a fost, probabil, tatăl fiului ei, Pierre de Régnier (1898-1943). Ea a avut, de asemenea, mai mulți alți iubiși printre care Edmond Versailles, Jean-Louis Vaudoyer, Gabriele
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
Pierre Louÿs, care a fost, probabil, tatăl fiului ei, Pierre de Régnier (1898-1943). Ea a avut, de asemenea, mai mulți alți iubiși printre care Edmond Versailles, Jean-Louis Vaudoyer, Gabriele D'Annunzio (în timpul exilului său de la Paris din 1910-1914) și dramaturgul Henri Bernstein. Asocierea ei cu colegele cunoscute ca lesbiene au dus, de asemenea, la zvonuri despre propria ei sexualitate. Deși, uneori, mai bine cunoscută pentru legăturile ei cu alți artiști, a fost o poetă și romancieră foarte apreciată, "considerată una dintre
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
de clădiri, precum și salonul central denumit „salonul regal” cu acoperiș de sticlă, au fost înscrise în lista de inventar a monumentelor istorice. La 1 martie 2001, el a obținut distincția « Patrimoine du XXe siècle ». Fondatorul acestui hotel a fost românul Henri Negresco, care a lucrat mulți ani că maître d’hôtel la cele mai cunoscute hoteluri de lux din Europa, fiind gazdă unei clientele bogate precum familia Rockefeller. La începutul anilor 1910, el avea ambiția de a construi propriul său hotel
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
Moulin Rouge, Casino de Paris sau braseria Mollard din Paris. Planul hotelului adoptat și corectat de Negresco amintește de cel al Grand Hôtel din Madrid construit de Niermans, ca și de cel al Hotelului Ritz din Paris. Legenda spune că Henri Negrescu a construit o cupola roz ce avea formă sânului amantei sale. Aranjamentul financiar delicat din timpul înființării SICA (Société immobilière Côte d'Azur) a amânat începerea lucrărilor. Hotelul de lux a avut parte de o inaugurare strălucitoare la 4
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
fost rechiziționat și transformat în spital militar. Instalațiile sale în totalitate noi au suferit de pe urma utilizării improprii. Hotelul a fost derechiziționat în septembrie 1918. Procedurile de compensare complicate pentru realizarea restaurării și lipsa clienților de pe Riviera l-au adus pe Henri Negresco la ruină. Presat de dificultățile financiare și de creditori, hotelul Negresco a fost vândut unei societăți hoteliere belgiene. Henri Negresco a murit în 1920 la Paris, la vârsta de numai 52 de ani. În 1957, hotelul a fost cumpărat
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
derechiziționat în septembrie 1918. Procedurile de compensare complicate pentru realizarea restaurării și lipsa clienților de pe Riviera l-au adus pe Henri Negresco la ruină. Presat de dificultățile financiare și de creditori, hotelul Negresco a fost vândut unei societăți hoteliere belgiene. Henri Negresco a murit în 1920 la Paris, la vârsta de numai 52 de ani. În 1957, hotelul a fost cumpărat de către Jean-Baptiste Mesnage, a cărui soție tocmai suferise o intervenție chirurgicală: ea se află într-un scaun cu rotile, iar
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
Charles Félix Henri Rabou (6 septembrie 1803 - 1 februarie 1871) a fost un jurnalist și romancier francez din secolul al XIX-lea. Fiu al unui subintendent militar, el a studiat la colegiul Henric al IV-lea înainte de a urma cursurile de drept ale
Charles Rabou () [Corola-website/Science/336535_a_337864]
-
Ernst Julius Cohen (n. 7 martie 1869 la Amsterdam - 5 martie 1944 la Auschwitz) a fost un chimist olandez de etnie ebraică, cunoscut pentru studiile sale în domeniul alotropiei metalelor. A studiat chimia cu profesori ca: Svante Arrhenius la Stockholm, Henri Moissan la Paris și Jacobus van't Hoff la Amsterdam. În 1893 a devenit asistentul lui van't Hoff, iar în 1902 a preluat catedra de Chimie fizică de la Universitatea din Utrecht, funcție pe care a deținut-o până la retragerea
Ernst Cohen () [Corola-website/Science/333458_a_334787]
-
de "St.Andrew" 96 (Red 13); ea a fost avariată sever și forțată la un moment dat să iasă din linie; "Perle" 52 (White 7) a fost străpunsă de ghiulele prin toate părțile și pierdu peste o treime din echipaj. "Henri" 64 (White 2) și "Fort" 60 (White 1) au fost avariate serios încercând să mențină linia între Escadrele Albă și Albastră și cea Albă, pentru a împiedica apariția unei găuri; "Henri" a fost bombardată până când nu a mai putut lupta
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
toate părțile și pierdu peste o treime din echipaj. "Henri" 64 (White 2) și "Fort" 60 (White 1) au fost avariate serios încercând să mențină linia între Escadrele Albă și Albastră și cea Albă, pentru a împiedica apariția unei găuri; "Henri" a fost bombardată până când nu a mai putut lupta și a scăpat fără să fie capturată când Villette a trimis șalupe pentru a o tracta în siguranță; echipajul de pe "Fort" a fost obligat să folosească vâslele pentru a scoate nava
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Irina Soreanu, pe care o cunoscuse din studenție, și care a dezvoltat o carieră internațională în domeniul artei textile. În 1958, a vizitat mari colecții de artă modernă în Uniunea Sovietică, unde a avut posibilitatea să vadă lucrări ale lui Henri Matisse. În primii ani după studenție, Ion Nicodim a realizat un număr de opere monumentale, tapiserii, mozaicuri, ceramici, consacrându-se îndeosebi picturii. Laureat al "Premiului „Frederic și Cecilia Cuțescu-Storck”", Ion Nicodim s-a instalat la Roma, în 1965, la Accademia
Ion Nicodim () [Corola-website/Science/331116_a_332445]
-
Thibaut Donck et Michel Weber, publié avec le concours du Centre național de Recherches de Logique (CNRL/NCNL), Louvain-la-Neuve, Leș Éditions chromatika, 2007. (ISBN 978-2-930517-01-8) 2. John B. Cobb, Jr., "Lexique whiteheadien. Leș catégories de Procès et réalité", traduction de Henri Vaillant, relue par Emeline Deroo, éditée et préfacée par Michel Weber, Louvain-la-Neuve, Leș Éditions Chromatika, 2010 (ISBN 978-2-930517-06-3). Coordonare colecții științifice Chromatiques whiteheadiennes I.Weber, "La Dialectique de l'intuition", 2005 ÎI. Beets et al., "De l'Algèbre universelle à
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
XVI. Weber et al., "Chromatikon VII", 2011 (ISBN 978-2-930517-30-8). XVII. Fr. Bisson, "Comment batir un monde. Le Gai Savoir de Gustav Mahler", 2011 (ISBN 978-2-930517-32-2). XVIII. A. N. Whitehead, "Le Principe de relativité et șes applications en physique". Traduction de Henri Vaillant relue par Sylviane Schwer, 2012 (ISBN 978-2-930517-34-6). Contribuții la un dicționar sau o enciclopedie « Alfred North Whitehead (1861-1947) », în Mander, W. J. and Sell, A. P. F. (Senior Editors), Dictionary of Nineteenth-Century British Philosophers, Bristol, Thoemmes Press, 2002, Vol. ÎI
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
picturii de șevalet din România: Anton Chladek, Niccolò Livaditti, C. D. Rosenthal, Ion Negulici, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Dărăscu, Vasile Popescu, Dimitrie Ghiață, Henri Catargi, Nicu Enea. În spațiul destinat picturii contemporane întâlnim autori ca: Horia Bernea, Vasile Grigore, I. Boca. În expoziția permanentă a Secției de artă pot fi admirate și 210 lucrări de sculptură. Clădirea muzeului este o construcție nouă, ridicată în
Muzeul de Artă din Bacău () [Corola-website/Science/331319_a_332648]
-
de știință care a încercat să perfecționeze o mașină de transport a materiei, dar care a fuzionat cu o muscă atunci când una dintre cele mai mici creaturi a ajuns în transportorul acestuia. Cei trei urmași ai săi sunt: un fiu, Henri Delambre (Brian Donlevy) și doi nepoți. Fiul dorește să continue munca tatălui său și să perfecționeze mașina în timp ce cei doi fii ai săi doresc să iasă din acest mediu științific și să trăiască o viață mai „normală”. Fiul cel mai
Curse of the Fly () [Corola-website/Science/331392_a_332721]
-
a fost fondată la 15 iunie 1954 la Basel, Elveția după discuții între Federația Franceză de Fotbal, Federația Italiană de Fotbal și Federația Belgiană de Fotbal. Sediul a fost stabilit la Paris, până în 1959 când a fost mutat la Berna. Henri Delaunay a fost primul secretar general iar Ebbe Schwartz președinte. Centrul său administrativ este începând cu 1995 în orașul Nyon, Elveția. Inițial alcătuită din 25 de asociații naționale, astăzi are 53 de membri. Cupa Campionilor Europeni a fost înființată în
Echipele românești de fotbal în cupele europene () [Corola-website/Science/334149_a_335478]
-
cele mai multe nu mai sunt în curent cu știința din timpul nostru. Nu toți apoi sunt pregătiți pentru romanele prea științifice ale lui Wells. În sfârșit, am găsit o scriere care are nenumărate merite: 1) E opera unui scriitor român, d. Henri Stahl, ba a unui scriitor contimporan care știe să scrie, ceea ce trebuie să mărturisim că e rar. 2) E o descriere amuzantă și în același timp cu totul instructivă. 3) Ilustrațiile sunt: parte reproduceri fotografice, parte admirabile desenuri datorite distinșilor
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Romanul conține o critică socială virulentă, scriitorul manifestându-și cu pesimism, în numeroase rânduri, disprețul la adresa vieții social-politice din România antebelică plină de oameni lacomi, parveniți și depravați, precum și de agenți electorali vulgari, măcinați de invidie și de ambiții criminale. Henri Stahl era un bun cunoscător al moravurilor politice ale vremii sale, lăsând moștenire un volum de înțepătoare "Schițe parlamentare". Talentul său polemic apare și în "Un român în Lună", în care autorul critică sistemul politic corupt și demagogic al României
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
descriptiv „Une vue de Touraine” în revista "La Silhouette". Revista satirică ilustrată "La Caricature" a publicat la 25 noiembrie 1830 în rubrica „Fantaisies” fragmentul „La Dernière Revue de Napoléon”, sub pseudonimul „le Comte Alex de B...”, și o ilustrație semnată „Henri B ...”, provenind dintr-un proiect literar intitulat „Deux amis” și rămas nefinalizat. Acest fragment va forma începutul primei părți a viitorului roman. Aceste câteva pagini vor fi incluse un an mai târziu într-o nuvelă intitulată „Le Rendez-vous”, ce va
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
sale. A avut parte de un mare succes la Salonul din 1827 datorită picturii "Supplice de Mazeppa", a fost premiat cu o medalie cu ocazia unui salon special pentru noua școală, unde au fost prezentate, de asemenea, "La Naissance d'Henri IV" de Eugène Devéria și "La Mort de Sardanapale" de Eugène Delacroix. Cu toate acestea, cariera tânărului pictor nu a mai avut parte de succes în perioada următoare. El a pictat portretele unor personalități ale epocii, inclusiv cel mai celebru
Louis Boulanger () [Corola-website/Science/335311_a_336640]
-
1,25 kHz. Aceste diferențe sunt percepute ca un sunet mai strălucitor și mai puternic al frecvențelor joase ale unei viori Stradivari comparativ cu sunetul mai întunecat al del Gesùs. În vara anului 2010 fosta vioară del Gesù a lui Henri Vieuxtemps, confecționata în 1741 de Bartolomeo Giuseppe Guarneri, a fost vândută la licitație cu prețul de pornire 18 milioane de dolari, cel mai mare preț cerut vreodată pe un instrument muzical. Vioară a fost vândută pe o sumă secretă iar
Guarneri () [Corola-website/Science/331543_a_332872]
-
Papillon este un film american produs în anul 1973, sub regia lui Franklin J. Schaffner. El este transpunerea pe ecran a romanului omonim scris de Henri Charrière. Filmul începe cu prezentarea unei deportări din anii 1930 a circa 100 deținuți în colonia din Guyana franceză. Chiar după ispășirea pedepsei ei trebuie să rămână mai departe în Guyana în exil forțat. Printre deținuți se află Henri Charrière
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
de Henri Charrière. Filmul începe cu prezentarea unei deportări din anii 1930 a circa 100 deținuți în colonia din Guyana franceză. Chiar după ispășirea pedepsei ei trebuie să rămână mai departe în Guyana în exil forțat. Printre deținuți se află Henri Charrière, care datorită tatuajului său de pe piept este poreclit Papillon. El este acuzat de a fi omorât un proxenet, lucru care a fost de el negat toată viață. În timpul transportului pe mare al deținuților, Papillon se împrietenește cu falsificatorul de
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
Charles de Bourbon, Duce de Vendôme și Françoise of Alençon. A avut trei frați, Francisc II de Cleves, al 2-lea Duce de Nevers, Conte de Rethel, Jacques de Cleves, al 3-lea Duce de Nevers, Conte de Rethel, și Henri de Cleves, care a murit în copilărie. De asemenea, a avut două surori, Catherine de Cleves și Marie de Cleves. În 1564, după ce fratele ei Jacques a murit fără să aibe moștenitori, Henriette a devenit "suo jure" a 4-a
Henriette de Cleves () [Corola-website/Science/331622_a_332951]