6,456 matches
-
Altmintrele nu-mi mulțumești. - Să șuier să-mi vie ficiorul, vântul de la răsărit. Ș-o șuerat ea odată ș-o venit un om - era statul lui de o palmă și barba lui era de un cot și călare pe-un iepure șchiop. Și-i zice pajăra: Statu-palmă Barbă cot Călare pe-un iepure șchiop Unde-i smăul ce-a luat pe fată, pe sora lui finul lui D-zău? - Nici n-am auzit, nici n-am văzut. Dacă n-o fi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răsărit. Ș-o șuerat ea odată ș-o venit un om - era statul lui de o palmă și barba lui era de un cot și călare pe-un iepure șchiop. Și-i zice pajăra: Statu-palmă Barbă cot Călare pe-un iepure șchiop Unde-i smăul ce-a luat pe fată, pe sora lui finul lui D-zău? - Nici n-am auzit, nici n-am văzut. Dacă n-o fi știind frate-meu, vântul de la miază-zi. Când o suflat odată, o venit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ce să fac eu? Începe el a se isbi ca să esă de acolo. Da câtă putere avea el nu putea ca să sparg-acela. Da el mai ave o bucățică din barba lui Statu-palmă - barba -cot. Aprinzând, începe a veni el cu iepurele cel șchiop pe fedeleș. - Scapă-mă. O-nceput a bate iepurele ș-o spart fedeleșul. (Că toată puterea vântului de la răsărit e-n iepure; iepurele de ce fuge așa tare? ). Scăpând el, îi zice Statu-palmă așa: - De-acu înc-odată dacă mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de acolo. Da câtă putere avea el nu putea ca să sparg-acela. Da el mai ave o bucățică din barba lui Statu-palmă - barba -cot. Aprinzând, începe a veni el cu iepurele cel șchiop pe fedeleș. - Scapă-mă. O-nceput a bate iepurele ș-o spart fedeleșul. (Că toată puterea vântului de la răsărit e-n iepure; iepurele de ce fuge așa tare? ). Scăpând el, îi zice Statu-palmă așa: - De-acu înc-odată dacă mi-i chema, apoi pe urmă nu-ți mai fac, că de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai ave o bucățică din barba lui Statu-palmă - barba -cot. Aprinzând, începe a veni el cu iepurele cel șchiop pe fedeleș. - Scapă-mă. O-nceput a bate iepurele ș-o spart fedeleșul. (Că toată puterea vântului de la răsărit e-n iepure; iepurele de ce fuge așa tare? ). Scăpând el, îi zice Statu-palmă așa: - De-acu înc-odată dacă mi-i chema, apoi pe urmă nu-ți mai fac, că de trei ori îi dată ca să-ți fac bine. Acu el bate din bici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ave o bucățică din barba lui Statu-palmă - barba -cot. Aprinzând, începe a veni el cu iepurele cel șchiop pe fedeleș. - Scapă-mă. O-nceput a bate iepurele ș-o spart fedeleșul. (Că toată puterea vântului de la răsărit e-n iepure; iepurele de ce fuge așa tare? ). Scăpând el, îi zice Statu-palmă așa: - De-acu înc-odată dacă mi-i chema, apoi pe urmă nu-ți mai fac, că de trei ori îi dată ca să-ți fac bine. Acu el bate din bici ș-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
3Ai găsit un sat făr-de câni și îmbli cu mînile-n șolduri. 4A intrat vulpea-n sac. 5Ai dat spuză ș-ai luat cenușă. 6A vorbit și nea Ion, că este și el om. 7A găsit sac de bucate. 8Aleargă după iepure cu carul. 9A lăsat-o în coarda de jos. 10Al meu scaun să-mi trăiască, alt picior în loc; al meu deget să-mi trăiască, alt inel în loc. 11Alta-n c... popei! 12Albina de viespe, cât cerul de pământ. 13Albă, neagră, asta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n Ialomiță. 77O vorbă ca o mie. 78Ochii văd, inima cere. 79Ochii se înveselesc și inima rabdă-n sec. 80Ochii, ce nu se văd, lesne se uită. 81Ochiul stăpânului îngrașă pe cal. 82Ochiul de cucuvaie nu-i ca cel de iepure. 83Olariul, unde voiește, acolo pune mănușa. 84Olăcar de cai șchiopi. 85Omenia omenie cere și cinstea cinste. 86O mie de miei pe un lup nu-l pot goni. 87Omul dacă-mbătrînește, pune-i paie și-l pârlește. 88O mână pe alta spală
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trebuia să mănânce multă pâine și sare înainte de a ajunge la nivelul unui secretar ca acesta, capabil, cu cea mai mare lipsă de formalități din lume, să scoată un vot dintr-un telefon mobil așa cum un prestidigitator ar scoate un iepure dintr-o pălărie. Văzând că președintele, retras într-un colț, vorbea acasă de la mobilul său și că aproape toți ceilalți, folosindu-și propriile lor aparate, discret, în șoaptă, făceau același lucru, membrul comisiei cel cu ușa aprecie onestitatea colegilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bine. Medicul și soția sa se așezară pe o canapea și așteptară. Comisarul păstră tăcerea timp de câteva secunde, brusc îl năpădise îndoiala în legătură cu cea mai bună tactică pe care trebuia s-o urmeze. Că, pentru a nu stârni prematur iepurele, inspectorul și agentul se limitau, de acord cu instrucțiunile date, la a pune întrebări despre asasinarea orbului, era în regulă, dar el, comisarul, avea privirea ațintită asupra unui obiectiv mult mai ambițios, să cerceteze dacă femeia care se afla în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
credinței după ravagiile ateismului comunist -, ortodoxia oferă, prin pioșenia posturilor sale, și o soluție light pentru o viață socială light, în conformitate cu noul mod de viață din lumea nouă din care începem să facem parte după 1990. Se împușcă astfel doi iepuri dintr-un foc : atribuirea unui sens local și profund (credința ortodoxă) unui mod de viață mondializat (noua „religie a corpului”). într-un mod paradoxal, are loc sincronizarea prin ortodoxie la hedonismul rațional al noului consumerism ! Personal, rămîn credincios sarmalelor... Povești
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
istorie lungă, care nu se pierde însă în „negura istoriei”. Strămoșii noștri au trebuit să aștepte retragerea ultimei glaciațiuni, avansarea spre nord a pădurilor și trecerea la vînarea unor animale mai mici venite și ele cu pădurile, precum căprioare și iepuri, pentru a acoperi locurile lor de dormit cu blănuri și a încropi astfel un strămoș al patului. Se poate schimba acum și una dintre cele mai importante „tehnici ale corpului”, aceea a acuplării : față de desenele rupestre care arată totdeauna bărbatul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de păianjen al memoriei Henri Bergson - Teoria rîsului Cristian Tudor Popescu - Copiii fiarei Stendhal - Despre dragoste Vintilă Mihăilescu - Scutecele națiunii și hainele împăratului. Note de antropologie publică în pregătire: Alina Mungiu-Pippidi - De ce nu iau românii premiul Nobel Edmund de Waal - Iepurele cu ochi de chihlimbar. O misterioasă moștenire de familie Irfan Orga - Portretul unei familii turcești. O poveste din Istanbulul de altădată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
chipul „destul de frumos“ din portretul aflat deasupra sofalei, dar mai aprins la pielița obrazului decât era în ramă, domnișoara Iulia Margulis, îmbrăcată într o rochie de catifea verde, aducând două farfurii, două cuțitașe de argint și două mere bot de iepure. Doctorul le cerea copiilor să mănânce măcar un fruct în fiecare zi, iar pentru iarnă avea în pivniță un raft plin cu mere așezate la distanță de un deget unele de altele, ca să nu se transmită putreziciunea vreunuia la cele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
imoralității. Există și o răscumpărare prin umilință. Coroana și - a pus - o Napoleon I singur pe cap. Coarnele i le - a pus Iozefina. Cearta intelectualilor e cam cum a lăsat - o Socrate. Adică destul de încinsă. Motivele sinuciderii se înmulțesc ca iepurii. Doar lașitatea ne mai ține în viață. Distinsei doamne îi plăceau ca bărbații găsiți și câinii pierduți să - și pună capul pe umărul ei. Pe unele coordonate, relațiile interumane au ajuns la limita metastazei. Mă tem de oamenii care nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la bun sfârșit, chiar dacă nu o făceau pentru ei. Sâmbăta și duminica seara, soția lui Nea Frăsin, o gospodină în fața căreia merita să te închini, îi invita pe cei doi studenți, cu care lucra soțul ei, la o frigăruie de iepure, stropită cu nohan îmbuteliat în propria gospodărie din care serveau rar, numai la ocazii speciale, alături de un castron încărcat ca o baniță cu brânzoaice scoase direct din cuptor ce răspândeau un miros atât de plăcut, încât salivau până și orătăniile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nohan îmbuteliat în propria gospodărie din care serveau rar, numai la ocazii speciale, alături de un castron încărcat ca o baniță cu brânzoaice scoase direct din cuptor ce răspândeau un miros atât de plăcut, încât salivau până și orătăniile din curte. Iepurii, erau vânați direct de pe combină în timpul recoltatului, tot de ei. Prea tineri, șoldanii bezmetici alergau speriați și, de spaimă, se încurcau ca proștii în fața matahalei ce le distrugea patrimoniu. Era suficient un retevei mai gros, o cheie franceză sau un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
uitat de sărmăluțe! "Ce să uit?" se întrebă bietul de el, în viața lui nu a mâncat și nici nu a auzit de așa ceva. A mâncat carne de ren, carne proaspătă de focă sau îngropată în gheață numită igunak; de iepure polar, pește prins la copcă... De trei-patru ori pe an se duce la târg de unde se aprovizionează cu chersin, chibrituri, zahăr, ulei, pește uscat, uneori chiar halva, dar cu sărmăluțe niciodată. Deși era lihnit de foame și simțea că stomacul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în blănuri, ca niște momâi, se gândeau mai mult la chefurile care-i așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât la fiare, la căpriori și la iepuri pe care, totuși, în haite, le scoteau hăitașii din codrii bătrâni și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
minune... Doamne!“, și bătrânul își făcu cruce, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Movila Roșie - Măi Toma... mă simt un împătimit de vânătoare până în măduvă! zise moșierul Șipoteanu, cu un tremur în glas. Iarnă, vară, toamnă... oricând și oriunde, la șes după iepuri și dropii, la deal după lupi și vulpi... Să nu uităm, că vânătoarea a adus o îmbelșugată creație artistică pe lume. Să ne gândim la bogăția desenelor preistorice cu scene de vânătoare... Să ne amintim de poemele nemuritoare ale lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la lupi, între niște mustăți vânjoase, arse de soare și de tabac. - Hm?!.. făcu bătrânul, ridicând cu nevinovăție privirile lungi către Anton. El însemna unde să așeze capcanele pentru lupi și le rânduia pentru a doua oară, în zori, pentru iepuri. Moș‟ Chifu trăia din braconaj... Punea capcane, și la o zi, două, trecea pe acolo pe la ele. Anton a găsit o căprioară cu piciorul rupt în capcană. A dus-o acasă, a îngrijit-o Anuca și bătrânul Toma și au
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care o mai auzise cândva... Se avântă în pădure fără zgomot. În inima codrului înainta tiptil ca o pisică, ca o umbră trecătoare care apărea și dispărea printre alte umbre. Reușea să se târască precum șarpele, în stare să surprindă iepurele în somn... și să înhațe din zbor veverița care se avântă în copaci, la adapost, să se ascundă. Principala trăsătură a pădurii, care este o altă lume... este teama... teama, de la cele mai mici vietăți până la lup-stăpânul... Somnul lor neliniștit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul lui, și curând ai fi zis că a adormit cu adevărat. ...Noaptea își toarce caierul mai departe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-l sperie. În ultima vreme, vizitele lupilor s-au mai rărit. Rareori mai venea câte unul pe la stânile din vale. ...Noaptea e cufundată în muțenie, sub un văl de ceață palid. E trecut de miezul nopții și doar un iepure s-a mișcat. Așa, așteptând, ceva îl îndemnă, să se uite spre dreapta, sus... Simți o încordare în el, o anume așteptare, acel sentiment sigur al vânătorului că nu mai e sigur chiar dacă simțurile lui încă nu au perceput nicio
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
determinat pe lup, la așteptarea asta... amintirea, că îi pregătea mereu, el, locul nadei, ajutându-l să treacă iarna mai ușor!.. Poate ! Se leagă în mintea lui, oare, imaginea persoanei lui, de hrană, așa cum orice animal își recunoaște îngrijitorul?! Căpriorii, iepurii, chiar și mistreții, învață repede să cunoască omul care le îngrijește, locul hranei și își pierd sfiala față de el. Dar, lupul?!... Această făptură neînfrânată, sălbatică, veșnic hărțuită!?... Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe Anton, îl
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]