7,197 matches
-
s-a pornit de la o reevaluare a concepției privind imaginarul care nu a mai fost privit doar din perspectiva unor dezvoltări ale imaginilor fantastice ale lumii. Ne-am asumat riscul științific de a asimila toate componentele de imagine în construcția imaginarului, lărgind definiția acestuia spre granițe greu acceptabile într-o perspectivă limitată încă de mecanicismul modernității. Imaginarul nu se rezumă la ceea ce se află în imaginația noastră (imaginarium), ci include totalitatea imaginilor și reprezentărilor pe care le avem despre lume, structurate
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
doar din perspectiva unor dezvoltări ale imaginilor fantastice ale lumii. Ne-am asumat riscul științific de a asimila toate componentele de imagine în construcția imaginarului, lărgind definiția acestuia spre granițe greu acceptabile într-o perspectivă limitată încă de mecanicismul modernității. Imaginarul nu se rezumă la ceea ce se află în imaginația noastră (imaginarium), ci include totalitatea imaginilor și reprezentărilor pe care le avem despre lume, structurate într-un ansamblu cognitiv complex. Lărgirea definiției prin introducerea de elemente noi modifică raportul imaginar-rațional dintr-
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și reprezentărilor pe care le avem despre lume, structurate într-un ansamblu cognitiv complex. Lărgirea definiției prin introducerea de elemente noi modifică raportul imaginar-rațional dintr-o contradicție punitivă într-o colaborare integrativă. Teoreticienii cunoscuți, care reprezintă de acum clasicismul teoriilor imaginarului, cum ar fi Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Lucian Boia, au descris imaginarul pornind de la perspective particulare, continuând jocul războinic de opoziție dintre imaginar și știință. Limitările teoretice amintite care chiar dacă reconsideră poziția imaginarului subliniind importanța
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
introducerea de elemente noi modifică raportul imaginar-rațional dintr-o contradicție punitivă într-o colaborare integrativă. Teoreticienii cunoscuți, care reprezintă de acum clasicismul teoriilor imaginarului, cum ar fi Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Lucian Boia, au descris imaginarul pornind de la perspective particulare, continuând jocul războinic de opoziție dintre imaginar și știință. Limitările teoretice amintite care chiar dacă reconsideră poziția imaginarului subliniind importanța acestuia în dezvoltarea epistemei, nu îi exploatează valențele de reprezentare a realității în ansamblul ei, ci doar
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
într-o colaborare integrativă. Teoreticienii cunoscuți, care reprezintă de acum clasicismul teoriilor imaginarului, cum ar fi Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Lucian Boia, au descris imaginarul pornind de la perspective particulare, continuând jocul războinic de opoziție dintre imaginar și știință. Limitările teoretice amintite care chiar dacă reconsideră poziția imaginarului subliniind importanța acestuia în dezvoltarea epistemei, nu îi exploatează valențele de reprezentare a realității în ansamblul ei, ci doar pe cele specifice perspectivelor mitico-magice sau pulsionale. În 2001 într-o
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
clasicismul teoriilor imaginarului, cum ar fi Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Lucian Boia, au descris imaginarul pornind de la perspective particulare, continuând jocul războinic de opoziție dintre imaginar și știință. Limitările teoretice amintite care chiar dacă reconsideră poziția imaginarului subliniind importanța acestuia în dezvoltarea epistemei, nu îi exploatează valențele de reprezentare a realității în ansamblul ei, ci doar pe cele specifice perspectivelor mitico-magice sau pulsionale. În 2001 într-o lucrare de sinteză, Philososphie des images 1, Jean Jacques Wunenburger
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în dezvoltarea epistemei, nu îi exploatează valențele de reprezentare a realității în ansamblul ei, ci doar pe cele specifice perspectivelor mitico-magice sau pulsionale. În 2001 într-o lucrare de sinteză, Philososphie des images 1, Jean Jacques Wunenburger corelează ideea de imaginar, imaginii surprinzând astfel majoritatea aspectelor în care imaginarul poate să se dezvolte. Totuși în cazul analizei realizate de filosoful francez trebuie să facem două precizări. Prima constă în faptul că Wunenburger ocolește cu intenție termenul de imaginar în lucrarea sa
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
reprezentare a realității în ansamblul ei, ci doar pe cele specifice perspectivelor mitico-magice sau pulsionale. În 2001 într-o lucrare de sinteză, Philososphie des images 1, Jean Jacques Wunenburger corelează ideea de imaginar, imaginii surprinzând astfel majoritatea aspectelor în care imaginarul poate să se dezvolte. Totuși în cazul analizei realizate de filosoful francez trebuie să facem două precizări. Prima constă în faptul că Wunenburger ocolește cu intenție termenul de imaginar în lucrarea sa, el nerealizând o identitate imaginar-imagine, lucru de altfel
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
corelează ideea de imaginar, imaginii surprinzând astfel majoritatea aspectelor în care imaginarul poate să se dezvolte. Totuși în cazul analizei realizate de filosoful francez trebuie să facem două precizări. Prima constă în faptul că Wunenburger ocolește cu intenție termenul de imaginar în lucrarea sa, el nerealizând o identitate imaginar-imagine, lucru de altfel de neconceput, ci doar reconsideră posibilitatea de cunoaștere a lumii prin imagine. Cea de-a doua este că lucrarea sa nu a aprofundat suficient valențele epistemice ale imaginii și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
consecințele acesteia pentru știință. Dar nu acesta a fost scopul lucrării. Ea integrează imaginea între celelalte posibilități de cunoaștere, oferind una dintre cele mai diverse și mai ample analize asupra acesteia. În fața unui paradox determinat de multitudinea de definiții date imaginarului care a determinat în loc de o clarificare a termenului o mai mare confuzie în ceea ce-l privește, nu avem o altă soluție decât să-l întărim prin introducerea unei noi definiții care, sperăm că este suficient de clară (bineînțeles că prin
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
prin introducerea unei noi definiții care, sperăm că este suficient de clară (bineînțeles că prin această speranță nu ne deosebim cu nimic de ceilalți autori, căci fiecare autor integru urmărește să emită o definiție clară universală și indubitabilă). Perspectiva privind imaginarul a fost sistematizată într-un Preambul al lucrării și care poate fi esențializat printr-o definiție concluzivă: Imaginarul reprezintă totalitatea imaginilor pe care le avem despre lume, indiferent de forma pe care o adoptă acestea, ordonate într-un complex cognitiv
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ne deosebim cu nimic de ceilalți autori, căci fiecare autor integru urmărește să emită o definiție clară universală și indubitabilă). Perspectiva privind imaginarul a fost sistematizată într-un Preambul al lucrării și care poate fi esențializat printr-o definiție concluzivă: Imaginarul reprezintă totalitatea imaginilor pe care le avem despre lume, indiferent de forma pe care o adoptă acestea, ordonate într-un complex cognitiv amplu, dinamic și interactiv. Aceste imagini se dezvoltă ca urmare a interacțiunilor eu lume și nu se rezumă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
auditivă, ci se construiesc pe baza unui întreg univers social, cultural, cognitiv, educațional. Din convergența imaginarelor individuale se dezvoltă un complex ontic cu "viață" proprie, independentă de voința individuală. Diada individ-societate se transformă în acest context în triada individ - societate - imaginar în care fiecare entitate se află în strânsă relație cu cealaltă (o simbioză), dar nici una dintre entități nu o poate determina pe cealaltă în mod radical. În această relație imaginarul este într-un proces de transformare cu momente de maxim
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
individ-societate se transformă în acest context în triada individ - societate - imaginar în care fiecare entitate se află în strânsă relație cu cealaltă (o simbioză), dar nici una dintre entități nu o poate determina pe cealaltă în mod radical. În această relație imaginarul este într-un proces de transformare cu momente de maxim și minim. Indiferent de gradul de dezvoltare al imaginarului acesta nu are existență decât în univers uman, în percepție individuală și corelare socială. Această definiție este holistică, eliminând opozițiile imaginar-știință
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
relație cu cealaltă (o simbioză), dar nici una dintre entități nu o poate determina pe cealaltă în mod radical. În această relație imaginarul este într-un proces de transformare cu momente de maxim și minim. Indiferent de gradul de dezvoltare al imaginarului acesta nu are existență decât în univers uman, în percepție individuală și corelare socială. Această definiție este holistică, eliminând opozițiile imaginar-știință, imaginar-rațional, integrând știința ca imagine rațională a lumii. Aceasta este ideea de imaginar pe care o dezvoltă și care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Indiferent de gradul de dezvoltare al imaginarului acesta nu are existență decât în univers uman, în percepție individuală și corelare socială. Această definiție este holistică, eliminând opozițiile imaginar-știință, imaginar-rațional, integrând știința ca imagine rațională a lumii. Aceasta este ideea de imaginar pe care o dezvoltă și care se regăsește în titlul lucrării. Corelarea imaginarului cu știința, chiar dacă poate fi urmărită ca o prelungire a curentului de gândire în care se regăsește și Amos Funkenstein 2 prin lucrarea sa Teologie și imaginație
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
univers uman, în percepție individuală și corelare socială. Această definiție este holistică, eliminând opozițiile imaginar-știință, imaginar-rațional, integrând știința ca imagine rațională a lumii. Aceasta este ideea de imaginar pe care o dezvoltă și care se regăsește în titlul lucrării. Corelarea imaginarului cu știința, chiar dacă poate fi urmărită ca o prelungire a curentului de gândire în care se regăsește și Amos Funkenstein 2 prin lucrarea sa Teologie și imaginație științifică, sensul în care folosim acest termen este diferit. El se referă la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și imaginație științifică, sensul în care folosim acest termen este diferit. El se referă la totalitate imaginilor raționale despre lume, imagini prin care încercăm să descriem i-mediatul3 și, în mod special, natura. Astfel știința este una dintre componentele culturale ale imaginarului, devenind imaginea dominantă din perioada modernă. Pe lângă ideea de imaginar științific mai trebuie prezentată ideea de cenzură a imaginarului, care, în acest context teoretic, are conotații specifice. În evoluția sa imaginarul variază, ca modalitate de prezentare, de la forme simple, pure
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
diferit. El se referă la totalitate imaginilor raționale despre lume, imagini prin care încercăm să descriem i-mediatul3 și, în mod special, natura. Astfel știința este una dintre componentele culturale ale imaginarului, devenind imaginea dominantă din perioada modernă. Pe lângă ideea de imaginar științific mai trebuie prezentată ideea de cenzură a imaginarului, care, în acest context teoretic, are conotații specifice. În evoluția sa imaginarul variază, ca modalitate de prezentare, de la forme simple, pure în care imaginea are o încărcătură simbolică redusă și reprezintă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lume, imagini prin care încercăm să descriem i-mediatul3 și, în mod special, natura. Astfel știința este una dintre componentele culturale ale imaginarului, devenind imaginea dominantă din perioada modernă. Pe lângă ideea de imaginar științific mai trebuie prezentată ideea de cenzură a imaginarului, care, în acest context teoretic, are conotații specifice. În evoluția sa imaginarul variază, ca modalitate de prezentare, de la forme simple, pure în care imaginea are o încărcătură simbolică redusă și reprezintă i-mediatul într-o formă apropiată de acesta, la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
natura. Astfel știința este una dintre componentele culturale ale imaginarului, devenind imaginea dominantă din perioada modernă. Pe lângă ideea de imaginar științific mai trebuie prezentată ideea de cenzură a imaginarului, care, în acest context teoretic, are conotații specifice. În evoluția sa imaginarul variază, ca modalitate de prezentare, de la forme simple, pure în care imaginea are o încărcătură simbolică redusă și reprezintă i-mediatul într-o formă apropiată de acesta, la imagini care se multiplică prin interpretare și construcții conotative simbolice, devenind confuze
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care se multiplică prin interpretare și construcții conotative simbolice, devenind confuze și pierd legătura cu i-mediatul. Această variație determină apariția unei încărcături de imagini ce implică o suprasaturație a cărei necesitate intrinsecă constă într-o acțiune de cenzură a imaginarului existent. Transformările la nivelul imaginarului ne pot ajuta să identificăm anumite linii culturale evolutive, ciclice, care se întretaie pentru a crește unele din altele. În istoria culturii un astfel de moment de final și început de ciclu este cel de la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și construcții conotative simbolice, devenind confuze și pierd legătura cu i-mediatul. Această variație determină apariția unei încărcături de imagini ce implică o suprasaturație a cărei necesitate intrinsecă constă într-o acțiune de cenzură a imaginarului existent. Transformările la nivelul imaginarului ne pot ajuta să identificăm anumite linii culturale evolutive, ciclice, care se întretaie pentru a crește unele din altele. În istoria culturii un astfel de moment de final și început de ciclu este cel de la începutul secolului al XVII-lea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pot ajuta să identificăm anumite linii culturale evolutive, ciclice, care se întretaie pentru a crește unele din altele. În istoria culturii un astfel de moment de final și început de ciclu este cel de la începutul secolului al XVII-lea când imaginarul renascentist este cenzurat pentru a permite un nou început. Atunci începe ciclul epocii moderne, epocă ce va fi dominată de raționalitatea științifică. În acest context putem vorbi despre o cenzură a imaginarului științific la începutul modernității axată pe secolul al
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cel de la începutul secolului al XVII-lea când imaginarul renascentist este cenzurat pentru a permite un nou început. Atunci începe ciclul epocii moderne, epocă ce va fi dominată de raționalitatea științifică. În acest context putem vorbi despre o cenzură a imaginarului științific la începutul modernității axată pe secolul al XVII-lea, cenzură ce surprinde toate aspectele imaginarului. Inițial putem să identificăm o cenzură religioasă reprezentată de reformă, o cenzură metodică pe care o realizează Francis Bacon, René Descartes și nu numai
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]