6,831 matches
-
pentru ca amintirile să se conserve, iar o gîndire colectivă nu doar să-și închipuie că nu se schimbă, ci să se plaseze cu adevărat în afara duratei.] Nici spațiul juridic nu este un mediu vid care doar să simbolizeze o posibilitate infinită de raporturi între oameni: cum ar putea o parte a sa să evoce o anumită relație mai degrabă decît pe alta? Să ne aplecăm asupra dreptului de proprietate care este, fără îndoială, la baza oricărei gîndiri juridice, pe modelul căruia
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
memoriei clare. Începînd din capitolul 2, ideea de clar-obscur, care stă la baza pluralității de abordări necesare pentru înțelegerea unui personaj sau a unei situații, îl va pregăti pe cititor pentru ideea progresului indefinit și, implicit, pentru cea a timpului infinit al memoriei. În ceea ce privește imaginea tatălui mort de curînd, Halbwachs dă niște indicații importante: se produce o per-manentă evoluție a imaginii tatălui pe care o avem din copilărie, pe măsură ce alți oameni ne vorbesc despre el din alte puncte de vedere, pe măsură ce
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
refuza nici un nume238. În acest context, este foarte greu de înlocuit nisipurile cu nisipul. Pluralul pare să anuleze orice valoare clasificatoare a substantivelor: este vorba de o întindere nedeterminată pe plan cantitativ. Absența delimitării cantitative determină interpretarea de tip "ușurință", "infinit", "imensitate". Ceea ce justifică apariția nisipurilor în enunțurile literare în care sunt preferate mai ales descrierile panoramice de peisaje, ideea de eternă căutare, de rătăcire și de povestire a impresiilor tulburătoare ale personajelor"239. În plus, efectul de imensitate vizează tocmai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tipare verbale precise, previzibile și economice. Desigur, când nu apar perturbații dinspre „câmpul magnetic“ al emoției, dinspre sufletul în stare de explozie, de care, de bună seamă, este responsabilă câmpia cu care se continuă satul, cu geometria ei iregulară și infinită. Minte disciplinată și suflet rebel, iată omul paradoxal, cum l-am numit în adolescență, din acel sat brăilean. E lesne de înțeles că principala distracție a copiilor era înotul într-unul din cele două râuri, dar și că, vară de
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
ar fi ca acesta să aibă "o doză mare de misticism"(Religia exoterică). Ce credeți? 15. Mă înșel dacă consider că această "doză de misticism" pe care Wurmbrand cu siguranță a avut-o e dublată în cazul său de aportul infinit mai important al iubirii creștine? 16. Cum comentați elogiul pe care Wurmbrand i-l face Maicii Domnului, respectiv predica Rugaciune pentru cei morți? 17. Ce i-ați răspunde celui ce l-ar acuza pe pastorul Wurmbrand de erezie? 18. Cum
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
circumstanțele trecutului. Nu se pune problema de a-l incrimina pe Herder în legătură cu aceasta, și mai puțin încă pe Fichte care în felul său se situează în linia filozofiei Luminilor și nici ceea ce unii numesc ideologie germană. Labirintul problemelor este infinit, contradictoriu, ca peste tot în Europa și se trage din timpuri îndepărtate. Louis Dumont a arătat că viziunea asupra Statului nu se reduce cîtuși de puțin, dincolo de Rhin, la avertismentele lui Herder sau la ura naziștilor împotriva aristocraticei puteri prusace
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cuptoare. Atunci începe operația cea mai grea și cea mai aventuroasă. Meșterul se substituie Mamei-Pământ pentru a accelera și desăvârși "creșterea". Cuptoarele sunt într-o anumită măsură o nouă matrice, artificială, în care minereul își desăvârșește gestația. De aici numărul infinit de precauții, tabuuri și rituale care însoțesc topirea 55. Metalurgul, ca și fierarul, și ca și, mai înainte, olarul, este un "stăpân al focului". El operează prin foc trecerea de la o stare la alta a materiei, în ce-1 privește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost clădite în piatră. Este evident că se dorea construirea unor monumente impunătoare și solide, capabile să învingă timpul. Se cunoaște complexitatea simbolismului litic și valențele religioase ale pietrelor și ale stâncilor 3. Stânca, lespedea, blocul de granit revelă durata infinită, permanența, incoruptibilitatea, în ultimă instanță un mod de a exista independent de devenirea timpului. Contemplând grandioasele monumente megalitice ale primilor agricultori ai Europei Occidentale, nu putem să nu ne amintim un mit indonezian: La început, când cerul era foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și la cea "materială"; și mai jos încă, Marel Sine (mahăn ătmă), Spiritul manifestat în materie, urmat pe planuri progresiv descendente de alte forme de conștiință, de organele de simț etc. După Svetăsvatăra Up. (V, 1), în nepieri torul și infinitul Brahman se află, ascunse, cunoașterea (care asigură nemurirea) și ignoranța asimilată morții. Acest nou sistem de omologii implică o reinterpretare a vechii analogii dintre macrocosm și microcosm. De astă dată se pune problema pentru rsi, să înțeleagă "situația sa existențială
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
chiar ranchiună. Dar aceste slăbiciuni își vor pierde repede caracterul lor antropomorf și vor sfârși prin a revela una din multiplele dimensiuni ale divinității, așa cum a fost ea înțeleasă de către greci. Cel care, după Zeus, ilustrează cel mai radical distanța infinită care separă pe om de zei, a cunoscut soarta ultimului dintre muritori: i s-a refuzat chiar dreptul de a se naște, însărcinată cu sămânța lui Zeus, titana Leto căuta zadarnic un loc ca să poată naște. Nici un ținut nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
interpolare. răspunsul lui Iahve dezamăgește prin caracterul său impersonal. Dumnezeu vorbește "din sânul vijeliei" (38: 1), într-o veritabilă teofanie, dar el ignoră întrebările lui Iov. Iahve se mulțumește să-i reamintească atotputerea sa, opera sa cosmică, complexitatea Universului, varietatea infinită a manifestărilor vieții. După ce a evocat marile structuri cosmice și legile care guvernează Cerurile și Pământul, Iahve îi vorbește despre lei, țapi și alte făpturi cărora el le asigură viața și înmulțirea după ce i-a modelat fiecăreia forma sa particulară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Nonnos. Acest lucru este suficient ca să-1 deosebim pe Dionysos de Zalmoxis, cu care e comparat, și câteodată confundat, de la Rohde încoace; căci zeul geților îi "nemurea" pe inițiații în misterele sale. Dar grecii nu îndrăzneau încă să depășească distanța infinită, care, în ochii lor, despărțea divinitatea de condiția umană. 125. Când grecii redescoperă prezența Zeului. Caracterul inițiatic și secret al tyasiilor particulare pare sigur (vezi, mai sus, Bacchantele, 470-^474)18, deși cel puțin o parte din ceremonii (de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la modalitatea de creație, întreg textul presupune metamorfozarea materialului poetic, refacerea universului din fragmente disparate ca într-un ciudat puzzle. Se privilegiază enumerația și poate și mai important repetiția, reluarea uneori în cascadă astfel încât poemul însuși dă impresia unei curgeri infinite. Aglomerarea aceasta de elemente, refuzul de a oferi toate amănuntele și inserarea lor treptat în text reușesc să dea impresia că textul și odată cu el referentul acestuia se creează sau se re-creează cu fiecare vers: "Copacii mureau - nu mureau,/ se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la o adică - îi avertizează el -, să știți, chiar pot deveni violent: „Și-n lumea voastră-abia încap. Dar am să dau curînd la cap”. Teoria violenței proletare era în vogă. Intărîtat, el îi întoarce „burghezului” porecla: „O, dormi în noaptea infinită,/ Burghez cu aer triumfal,/ Dar preistoric animal/ în rațiunea aurită”. Conflictul dintre ei e un conflict între mentalități, între nepăsare și nemulțumire. Satisfăcut de sine, mediocru intelectual („rațiunea aurită” nu-i altceva decît o traducere liberă, accentuat peiorativă, a formulei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de pămînt-/ să lunece pe imensitate/ doar aripa de vînt-/ o punte/ pe eternitate”. Ce vrea de fapt autorul? Să provoace un „ciclon de răzvrătiri”3). Inevitabil, într-un asemenea discurs, „eternitate” e mașinal, rece. „Imensitate, veșnicie” Un sinonim pentru „infinit”, „imensitate” e uneori un cuvînt mai expresiv decît el. în fața lui conștiința dezarmează: „Imensitate, veșnicie, -/ Tu, haos, care toate-aduni.../ în golul tău e nebunie, -/ Și tu ne faci pe toți nebuni.// în fața ta sînt cel mai laș./ Imensitate, veșnicie,/ Iubesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nebun cînd le-nțelegi!/ Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea!”3). Limitarea infinitului „în infinit pămîntul se simte tresăltînd”1). E oarecum surprinzător să constați că Bacovia întrebuințează de mai multe ori decît Eminescu cuvîntul „infinit”. Surpriza se atenuează, ba chiar dispare, cînd observi că același cuvînt e și mai frecvent la Ion Minulescu: „Iar eu -/ Pornit în căutarea/ Frumosului din suflet/ Și din rime -/ Un vagabond pe care marea/ M-a scos de păr, din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nou în infinit...”2). Și: „Da.../ Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-n infinit”3). Și: „Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -/Portret unic și veșnic, expus în infinit”4) etc. Dar, cum ușor se poate remarca, în aceste exemple „infinit” nu mai are puterea evocatoare, „vastele atribute” pe care le avea la un Lamartine („Ode au Malheur”), la un Hasdeu 5) sau la autorul „Scrisorii I”, unde era atotputernic, profund și grav: „De-atunci și pînă astăzi colonii de lumi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încape într-o senzație de plăcere, dilatată: „Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel”, cum se întîmplă undeva la același Minulescu 7). în folosirea acestui cuvînt, Bacovia e mai aproape de contemporanul său decît de Eminescu. La el „infinit” duce cu gîndul o singură dată la o mișcare prin aer, ascensională: -Hai;/ -în infinit.../-în infinit;/ - Cîntă...”8). Nu e deprins să privească pe verticală, ci doar pe orizontală. „Infinitul” înseamnă, prin urmare, lărgime, ca în acest frumos vers
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cum se întîmplă undeva la același Minulescu 7). în folosirea acestui cuvînt, Bacovia e mai aproape de contemporanul său decît de Eminescu. La el „infinit” duce cu gîndul o singură dată la o mișcare prin aer, ascensională: -Hai;/ -în infinit.../-în infinit;/ - Cîntă...”8). Nu e deprins să privească pe verticală, ci doar pe orizontală. „Infinitul” înseamnă, prin urmare, lărgime, ca în acest frumos vers din „Alb” („Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă”)9) sau depărtare, adîncime, ca în versul pus la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-o mai bine cu nimeni altcineva. Răbdătoare și respectuoasă, ea i-a înțeles „patima”, l-a „monitorizat” și l-a susținut moral. A vegheat, cum am zis și-n altă parte, asupra sănătății și intereselor lui. A avut o încredere infinită în talentul lui. Bacovia nu i-a adus bogăție, ci numai o reputație oscilantă, adică un articol de care multe alte femei s-ar fi dispensat. Conștient de puținul pe care i l-a oferit, avea dreptate să se mire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
inestetice. O cicatrice asemănătoare pe traiectul unui vas sau a unui nerv, în substanță cerebrală sau în rețină, pot avea o semnificație patologica majoră. În fapt, complicațiile cronice diabetice reprezintă imaginea proceselor de reajustare metabolica, care au paletă de expresie infinită. Această explică de ce uneori complicațiile cronice pot lipsi aproape în totalitate sau dimpotrivă, pot îmbracă cele mai severe forme care stau la baza stadiilor finale ale complicațiilor diabetice cronice precum: orbirea, insuficientă renală, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, amputația sau
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
is “beyond” would be evil and greater than God. Gregoy is conscious that he is arguing în spațial/temporal terms, for he goes on to say that God`s “place” is not spatially extended, though we creatures experience it aș infinite motion - but a motion which is also stasis. The infinity of God, în other words, is extended when it is related to uș, and our extension is conversely “frozen” when it is related to God. To see God`s is
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
lui Dumnezeu; acum, idealul și materialul trebuie considerate împreună și sunt amândouă localizate în tărâmul realității create. Această diferență se deschide în distanță dintre cele două căi de a fi infinit; divinul este infinit prin natura să, în timp ce creatură este infinită datorită posibilității sale infinite de schimbare 2. Astfel, întinderea sau intervalul (δiάστημα) dintre Dumnezeu și creație pe care această diferență ontologica o creează este infinită numai din perspectiva creaturii; pentru că Logosul divin a traversat deja distanță, 1 Asist. Univ. Dr.
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
și materialul trebuie considerate împreună și sunt amândouă localizate în tărâmul realității create. Această diferență se deschide în distanță dintre cele două căi de a fi infinit; divinul este infinit prin natura să, în timp ce creatură este infinită datorită posibilității sale infinite de schimbare 2. Astfel, întinderea sau intervalul (δiάστημα) dintre Dumnezeu și creație pe care această diferență ontologica o creează este infinită numai din perspectiva creaturii; pentru că Logosul divin a traversat deja distanță, 1 Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
două căi de a fi infinit; divinul este infinit prin natura să, în timp ce creatură este infinită datorită posibilității sale infinite de schimbare 2. Astfel, întinderea sau intervalul (δiάστημα) dintre Dumnezeu și creație pe care această diferență ontologica o creează este infinită numai din perspectiva creaturii; pentru că Logosul divin a traversat deja distanță, 1 Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa”, în Revistă Teologica, Anul X (82), 2000, Nr.
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]