10,350 matches
-
vedere al rațiunilor semnificante: pe de o parte, prin stricta determinare psihologică (O făclie de Paște), ereditară (Păcat) și a iluziilor universului interior (În vreme de război), pe de alta, prin jocul neexplicat al întâmplării, (Mircea Tomuș). În povestirile de inspirație folclorică (La Hanul lui Mânjoală, Calul dracului, La conac, Kir Ianulea), scriitorul abordează problematica umană din perspectiva generalizatoare a unui fabulos. Nuvelele lui Caragiale se situează între tragic și grotesc, între comic și macabru. Acestea sunt de trei feluri: nuvele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fericire; după 1880, poetul devine sceptic, visul de iubire nu se împlinește, natura este tristă. În poeziile Luceafărul, Sara pe deal, Pe lângă plopii fără soț, poetul a exprimat cel mai bine aspirația geniului spre împlinirea iubirii absolute. b. poezia de inspirație folclorică (și mitologică) unele teme și motive poetice au fost preluate din folclor, din mituri populare și au fost îmbogățite cu idei filosofice: Călin (file din poveste), Ce te legeni, Somnoroase păsărele, La mijloc de codru, Revedere, Făt-Frumos din lacrimă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
evocat trecutul glorios al poporului în antiteză cu prezentul decăzut (Scrisoarea III), lupta împotriva inechității sociale (Împărat și proletar), vremelnicia civilizațiilor, evocarea ținutului fabulos al Daciei, cu multe elemente mitice și legende populare (Memento mori, Egipetul, Veneția). d. poezia de inspirație filosofică în multe poezii identificăm elemente care se înscriu în această temă: "dorul nemărginit", viața ca vis, voința oarbă de a trăi, identitatea indivizilor prin moarte, titanismul și revolta față de ordinea prestabilită, ataraxia, condiția nefericită a geniului într-o lume
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fie ca un râu" (Icoană și privaz), poetul ia atitudine față de societatea superficială, în care nu sunt apreciate valorile autentice: "E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus" (Criticilor mei) și recomandă existența umană ca izvor de inspirație și nu erudiția (În zadar în colbul școlii). În Epigonii (cea mai reprezentativă artă poetică eminesciană), poetul realizează o odă și o satiră, punând în opoziție operele scriitorilor pașoptiști cu cele ale contemporanilor (epigoni, lipsiți de valoare). Prima parte a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o notă de expresivitate portretului iubitei: "fruntea albă", "părul galben", "buze dulci". Tonalitatea amintește de măsura doinei populare (7-8 silabe), ritmul este trohaic. Revedere Meditație gravă asupra existenței umane, Revedere cuprinde o "filosofie" asupra condiției umane. Este o poezie de inspirație folclorică pe tema efemerității omului (fortuna labilis, fugit irreparabile tempus). M. Eminescu a preluat din creația populară teme, motive, simboluri, forme prozodice de limbaj poetic). Revedere este prima poezie în metru popular-trohaic și exprimă concepția generală a poetului despre univers
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sa, formele își creează fondul; susține schimbul de valori (sincronismul) și integrarea literaturii într-o formulă estetică viabilă depășirea "spiritului provincial", mutațiile esențiale în plan tematic și estetic, trecerea de la o literatură cu o tematică rurală, la o literatură de inspirație citadină, cultivarea prozei obiective, evoluția poeziei de la epic la liric, intelectualizarea creației literare, dezvoltarea romanului autentic, aplicarea criteriului estetic în judecarea operelor de artă, integrarea tradițiilor și a specificului național într-o formulă estetică europeană. Criticul de la Sburătorul a promovat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al mobilității culturale, s-a ridicat împotriva oricărui tip de "imobilism", "provincialism", "tradiționalism" și a urmărit o circumscriere a variațiilor sentimentului estetic. Înzestrat cu inteligență și talent, acesta avea incisivitate polemică și tărie morală, în sprijinul orientării "moderniste": "literatura de inspirație citadină", "poezia nouă", "proza obiectivă", "romanul psihologic". A fost ultimul nostru critic de direcție, a susținut o critică "autonomistă" (disocierea valorilor estetice de cele etnice și etice). El a scris Istoria civilizației române moderne pentru a avea o bază sociologică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Marin Curticeanu). Analizând și redimensionând unele judecăți critice consacrate, referitoare la Vlahuță, Brătescu-Voinești, G. Coșbuc, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Gala Galaction, a stârnit animozități. Interesul său se deplasa spre o poezie abstractizată, intelectualizată (I. Barbu, Camil Petrescu), o proză de inspirație citadină și analiză psihologică ( Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu), un teatru problematizant, de inspirație mitică (L. Blaga). E. Lovinescu sublinia că nu influența orientală este benefică pentru noi și că orice progres al culturii române e un produs al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Gala Galaction, a stârnit animozități. Interesul său se deplasa spre o poezie abstractizată, intelectualizată (I. Barbu, Camil Petrescu), o proză de inspirație citadină și analiză psihologică ( Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu), un teatru problematizant, de inspirație mitică (L. Blaga). E. Lovinescu sublinia că nu influența orientală este benefică pentru noi și că orice progres al culturii române e un produs al contactului cu apusul. Sincronizarea a însemnat mai întâi o imitație care pornește de sus în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se relevă simbolic (Cristian Moraru), are loc asumarea unei ipostaze demiurgice, corpul devine un "substitut al cosmosului exterior", cuvintele zboară ca un roi de fluturi între material și imaterial (Paul Dugneanu). Tot în această primă etapă se reabilitează starea de inspirație, revelația, "starea de grație" (Leoaică tânără, iubirea, Cântec, Poveste sentimentală, Emoție de toamnă). Starea de exaltare este înlocuită uneori de revelația timpului care provoacă o criză de identitate. Se poate vorbi de o conștiință a rupturii "și a vidului pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
contracția mușchilor respiratori care trebuie să depună un efort suplimentar de a învinge această presiune superioară pentru a putea elimina aerul din plămâni. 16 - Necoordonarea mișcării brațelor cu executarea respirației, în funcție de procedeul folosit. Acest factor limitează posibilitățile schimburilor gazoase, astfel inspirația este de scurtă durată, iar expirația foarte activă. Absorbția de oxigen ajunge până la 2500ml. - Un alt factor îl reprezintă tempoul și frecvența mișcării brațelor executată în cursă. Cu cât viteza de deplasare este mai mare, cu atât timpul afectat respirației
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
se observă că sportivul nu păstrează același grad de plutire, ci se ridică și se afundă ciclic. Oscilațiile sunt date de tehnica brațelor și de procesul respirației. În expirație greutatea specifică a înotătorului crește și corpul se scufundă puțin, în inspirație scade, corpul revenind la suprafață. Greutatea specifică a unui corp se obține împărțind greutatea corpului la volumul său. Gr Greutatea specifică (Y) = Volum Greutatea specifică a corpului uman depinde și de structura sa. Se cunoaște că acei înotători cu țesut
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
greșită afirmația că un braț intra în apă în momentul în care celălalt braț iese din apă. 3.1.5. Coordonarea brațelor cu respirația. Prin răsucirea umerilor, fața este degajată în depresiunea produsă la înaintarea capului. Gura se întredeschide iar inspirația se realizează sub valul format. Ea continuă până când brațul aflat în drumul aerian are mâna, cotul și umărul în același plan. Se expiră după ce un braț pătrunde în apă și se inspiră odată cu începerea drumului aerian. Capul este scufundat, iar
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
coboară spre brațul care finalizează vâslirea. În acest moment, axa umerilor se răsucește în sens contrar, iar brațul își continuă drumul spre înainte - iar celălalt sfârșește tracțiunea. Fața se scufundă și ciclul se reia. Se recomandă respirație alternantă, care presupune inspirația aerului și pe o parte și pe cealaltă a corpului. Aceasta asigură echilibrul corpului, a vâslitului și revenirea brațelor cu cotul ridicat. Fiziologii consideră că, spre deosebire de respirația convențională, cea alternantă mărește capacitatea pulmonară de difuzie a oxigenului. Cantitatea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
după revenirea la suprafață, la start sau la întoarcere, deoarece scade mult viteza de înaintare. Greșeli: - capul se răsucește odată cu umerii - scade eficiența vâslirii. - capul se ridică - trenul inferior se scufundă. Expirația continuă la ieșirea capului din apă - scurtează durata inspirației, și apar senzațiile de sufocare și epuizare. 3.1.6. Coordonarea brațe - picioare Numărul bătăilor de picioare la un ciclu de brațe (două mișcări de brațe) este variat, 2,4,6,8, chiar și 10 bătăi de picioare. În general
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
pentru ambele procedee de înot, cel puțin pe distanțe de 200m sau mai puțin. 3.2.5. Coordonarea brațelor cu respirația Deși pentru a respira nu sunt probleme deosebite, gura fiind menținută peste nivelul apei, precizăm că momentul favorabil pentru inspirație este vâslirea unui braț, iar pentru expirație, vâslirea celuilalt braț. Se inspiră pe gură o cantitate medie de aer, iar expirația se execută pe gură și pe nas, concomitent. 3.2.6. Startul Startul. În poziția inițială, sportivul este cu
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
apei. După o scurtă alunecare, picioarele încep să bată pentru a înălța corpul la suprafața apei. Mișcarea picioarelor poate fi și ondulatorie, specifică procedeului fluture. Printr-o singură vâslire cu unul dintre brațe, se revine la suprafața apei executându-se inspirația și continuarea cursei prin mișcări ritmic coordonate. Greșeli: a) în poziția inițială: - dispunerea greșită a vârfurilor picioarelor pe perete - împingerea în perete este ineficientă și poate produce alunecarea picioarelor la start; - lipsa ridicării în brațe prin flexia coatelor pentru apropierea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
în plan orizontal se realizează în principal prin pivotare. Atacul peretelui constă în oprirea vâslirilor cu brațele și poziționarea brațului de atac în interior peste linia mediană a corpului, cu cotul în ușoară flexie. Întoarcerea propriu-zisă este precedată de o inspirație profundă, după care brațul de atac atinge peretele sub nivelul apei, iar sportivul se întoarce în plan orizontal. Brațul de sprijin este poziționat lângă coapsă. Simultan se execută extensia gâtului prin ducerea bărbiei în piept, urmată de scufundarea capului și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
lățimii umerilor, realizează flexia genunchilor simultan cu o ușoară flexie a șoldurilor, pentru a nu scoate călcâiele afară din apă, în momentul în care sunt apropiate de șezută. Flexia șoldurilor când bazinul coboară și trunchiul se ridică pentru a efectua inspirația. Astfel, coapsele prezintă o suprafață progresiv înclinată, iar moleculele de apă alunecă lent în jurul lor, determinând formarea de curenți turbionari mici. În momentul maxim al flexiei gambelor pe coapse, picioarele sunt în eversie (mișcare complexă - flexie, pronație, abducție); Pentru o
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
nivelul apei; - mișcări scurte, cu frecvență mare și amplitudine mică; - acțiuni inițiate din genunchi - eficiență scăzută care duce la frânarea alunecării; 3.3.3. Mișcarea brațelor Prin traiectoria descrisă, brațele asigură faza de tracțiune (propulsivă), precum și înălțarea corpului pentru executarea inspirației și diminuarea rezistenței frontale. Mișcarea cu brațele se realizează simultan - simetric, pe sub nivelul apei, pe durata a două faze: Tracțiunea - prin flexia articulațiilor mâinilor se realizează prinderea apei. Apa este împinsă spre exterior, în afara lățimii umerilor, pe o traiectorie - oblic
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înaintarea înotătorului. Mișcarea se poate executa pe sub nivelul apei, dar și cu palmele pe deasupra apei, la o distanță foarte mică de suprafața acesteia. Pe sfârșitul fazei de tracțiune, când brațele încep să se apropie, umerii se ridică din apă, pentru inspirație și pentru a permite flexia minimă a șoldurilor. Accelerația maximă se înregistrează în momentul „strângerii coatelor”. Greșeli: a) la tracțiune: - vâslirea apei cu brațele puțin depărtate, cu executarea presiunii mai mult spre înapoi - propulsia este dominată de rezistență - vâslire largă
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
este mult prelungit - duce la o importantă pierdere de viteză. 3.3.5. Coordonarea brațelor cu respirația În coordonarea vâslirii se realizează o respirație la un ciclu de brațe. În momentul grupării brațelor la piept, odată cu ridicarea umerilor se realizează inspirația; odată cu revenirea brațelor și pe prima parte a tracțiunii se realizează expirația. Înotătorii de performanță, mai ales în ultimul timp, execută inspirația la începutul executării vâslirii cu brațele. 3.3.6. Startul Primele faze ale startului se realizează asemănător celor
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
o respirație la un ciclu de brațe. În momentul grupării brațelor la piept, odată cu ridicarea umerilor se realizează inspirația; odată cu revenirea brațelor și pe prima parte a tracțiunii se realizează expirația. Înotătorii de performanță, mai ales în ultimul timp, execută inspirația la începutul executării vâslirii cu brațele. 3.3.6. Startul Primele faze ale startului se realizează asemănător celor descrise la startul de craul (poziția pe blocstart, elanul și drumul aeriană. Singura diferență apare la, intrarea în apă, lucrul sub apă
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
la o adâncime prea mică - se revine la suprafață mult prea devreme, fără a se putea efectua corect lucrul le sub apă; - pătrunderea la o adâncime prea mare - nu se revine la timp la suprafață apei, pentru a se executa inspirația și apare senzația de sufocare; b) la lucrul sub apă: - nu se efectuează lucrul sub apă cum trebuie, nu se apucă apă corespunzător unei tracțiuni eficiente - se pierde din alunecarea înotătorului pe sub apă; - tracțiunea cu brațele este executată incomplet; - ducerea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Coordonarea brațelor cu respirația La procedeul fluture, respirația se realizează astfel: În momentul în care brațele execută mișcarea de apucare a apei, capul se ridică peste nivelul apei. Prin extinderea coloanei cervicale, fața este degajată din apă și se execută inspirația pe finalul împingerii și în prima parte a drumului aerian. Când mâinile efectuează vâslirea și ajung în dreptul umerilor, capul se scufundă înaintea brațelor și se expiră. Inspirația se poate efectua la unu, două, sau chiar trei cicluri de brațe
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]