10,921 matches
-
al XVIII-lea (loc al izolării, al meditației, al lecturii, dar și al fantasmelor sexuale) intimul se vede exilat dintr-un spațiu definibil Într-o realitate mai degrabă teoretică: pagina de hârtie. „Vibrație materială”, cum o numește Philippe Starck 17, intimul e transferul imaginar al spațiului protector, al casei, Într-o Ithacă interioară, spre care scriitorul se Îndreaptă tânjind și ezitând În același timp. Totodată, ar fi o greșeală echivalarea intimității cu o simplă formulă spațială - după cum reducerea la aspectul mental
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Încetul, dacă nu scopul, În orice caz natura inevitabilă a intimității. „Jurnalul numai pentru mine” al lui Tolstoi e un exemplu aproape tautologic al unei serii comportamentale mult mai ample. Diversele titulaturi care, prin exhibare excesivă mai degrabă escamotează cuvântul intim, punându-l Între niște paranteze pline de sensuri și subtexte, vorbesc, la modul psihanalitic, despre raporturile inconștiente ale scriitorului cu textul său și, mai ales, cu acea componentă indefinibilă numită confesiune. Jurnalul unui cobai al lui Miron Radu Paraschivescu 18
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
căutarea lui Dumnezeu al lui Arșavir Acterian sunt exemple tipice ale deturnării titlului dinspre o intimitate neasumată Înspre Încercarea de a Înnobila jurnalul, conferindu-i sensuri mai Înalte. Cum aceste lucrări sunt - prin structură și prin funcții poetice - pure jurnale intime, va trebui să recunoaștem că nu există o realitate imediat identificabilă numită intim. Intimitatea nu este, așa cum anticipam, o realitate spațială, ci doar un timp al intimității și un timp În care aceasta poate fi abolită. Plutind Într-o echilibristică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dinspre o intimitate neasumată Înspre Încercarea de a Înnobila jurnalul, conferindu-i sensuri mai Înalte. Cum aceste lucrări sunt - prin structură și prin funcții poetice - pure jurnale intime, va trebui să recunoaștem că nu există o realitate imediat identificabilă numită intim. Intimitatea nu este, așa cum anticipam, o realitate spațială, ci doar un timp al intimității și un timp În care aceasta poate fi abolită. Plutind Într-o echilibristică primejdioasă, fără să fie capabil să numească și să identifice cu certitudine Împrejurările
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și, poate, al (auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare Pavese, ea cade În tentațiile lui maso, găsind o imensă plăcere În descrierea și exhibarea rănii și, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o prea atentă cruțare 22. Aceste considerații ridică un văl de pe răspândita prejudecată că jurnalul nu e decât o copie mecanică a realității, un fel de viață trasă la indigo. Or, ca simulacru, ca specie de sub zodia lui ca și cum, intimitatea, intimul obligă jurnalul să-și depășească palida condiție de oglindă servilă așezată În fața realității. Așadar, jurnalul intim nu vorbește despre relația individ societate, ci despre strategiile prin care cel dintâi se sustrage presiunii constrângătoare a celei din urmă. „Spectacolul simbolic” desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e decât o copie mecanică a realității, un fel de viață trasă la indigo. Or, ca simulacru, ca specie de sub zodia lui ca și cum, intimitatea, intimul obligă jurnalul să-și depășească palida condiție de oglindă servilă așezată În fața realității. Așadar, jurnalul intim nu vorbește despre relația individ societate, ci despre strategiile prin care cel dintâi se sustrage presiunii constrângătoare a celei din urmă. „Spectacolul simbolic” desfășurat În și de către jurnalul intim vizează desprinderea confesiunii zilnice de balastul cuvintelor care contabilizează realul, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
depășească palida condiție de oglindă servilă așezată În fața realității. Așadar, jurnalul intim nu vorbește despre relația individ societate, ci despre strategiile prin care cel dintâi se sustrage presiunii constrângătoare a celei din urmă. „Spectacolul simbolic” desfășurat În și de către jurnalul intim vizează desprinderea confesiunii zilnice de balastul cuvintelor care contabilizează realul, pentru a le stârni și a le metamorfoza Într-o realitate de grad secund, adică Într-o entitate literară. Fără a intra În detaliile presupuse de evoluția istorică a termenului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
entitate literară. Fără a intra În detaliile presupuse de evoluția istorică a termenului intimitate, e de observat, totuși, o deplasare a sensurilor sale. Modificările vizează, desigur, schimbarea radicală a contextelor, a circumstanțelor și a intensității cu care se manifestă presiunea intimului. Sociologii vorbesc de un irepresibil fenomen de recentrare, care tinde să devină factorul dominant al societății moderne. El constituie un fel de „rezistență pasivă” la schimbările petrecute În lumea de azi, la bombardamentul informațional, la mărirea incredibilă a vitezei de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se oferă privirii În toată răceala de-contextualizării lor. Ca o consecință directă, intimitatea se relevă și drept un act al distanțării, al reordonării prin contemplare de la distanță a unei sume de reflexii disparate și, deci, incoerente. Perdea de semne derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia primă a confesiunii-intimitate și prin reasamblarea lor Într-un corp tensional. Această reorganizare nu e doar o operație tehnicistă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intimitatea se relevă și drept un act al distanțării, al reordonării prin contemplare de la distanță a unei sume de reflexii disparate și, deci, incoerente. Perdea de semne derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia primă a confesiunii-intimitate și prin reasamblarea lor Într-un corp tensional. Această reorganizare nu e doar o operație tehnicistă, ci și o condiție a definitivării structurii și a stabilirii valorii sale estetice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
forma ultimă a unui gând pe care altminteri nu Îndrăznește să-l rostească. În fapt, nu există decât lecturi false. Lectura păcătuiește Întotdeauna fie printr-un exces al interpretării, fie prin limitarea acesteia. La fel de adevărat este că autorul de jurnale intime nu-și cunoaște (și, În foarte multe cazuri, Îl ignoră intenționat) cititorul. Chiar prefigurat, imaginat ca o instanță nu atât alternativă, cât complice, el nu e decât un obligatoriu punct de trecere prin care textul se Întoarce, ca un bumerang
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și, În foarte multe cazuri, Îl ignoră intenționat) cititorul. Chiar prefigurat, imaginat ca o instanță nu atât alternativă, cât complice, el nu e decât un obligatoriu punct de trecere prin care textul se Întoarce, ca un bumerang, la autor. Jurnalele intime absolute (accentul trebuie să cadă pe al doilea termen al binomului, pe intim), adică cele sortite să rămână pentru vecie proba dorinței de comunicare a autorului, nu există. Pentru simplul motiv că intimitatea se construiește doar În raport cu ceva și Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În raport cu ceva și Împotriva cuiva. Altfel spus, intimitatea nu e un datum, un cadou făcut scriitorului Încă de la Întemeierea lumii, ci un spațiu, o stare, o tensiune pe care acesta trebuie să le cucerească. Intrând pe această filieră, În care intimul se descoperă ca o realitate ireductibilă și ca un punct de răscruce dintre Înăuntru și În afară, e de la sine Înțeles că el nu-și poate justifica nici una din prejudecăți. Secretul, Închiderea, opacitatea se dovedesc forțe inerte, pasive, ușor Înfrânte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un punct de răscruce dintre Înăuntru și În afară, e de la sine Înțeles că el nu-și poate justifica nici una din prejudecăți. Secretul, Închiderea, opacitatea se dovedesc forțe inerte, pasive, ușor Înfrânte de un involuntar dar atotprezent instinct al comunicării. Intimul (și intimismul) nu se epuizează niciodată În spațiul limitat al paginii. Formule comunicaționale prin excelență (ne relevăm intimitatea nu pentru a o ascunde imediat În adâncimi Încă mai mari - ar fi mai simplu să o „tăcem”! -, cât pentru a o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Formule comunicaționale prin excelență (ne relevăm intimitatea nu pentru a o ascunde imediat În adâncimi Încă mai mari - ar fi mai simplu să o „tăcem”! -, cât pentru a o face mai cunoscută), acestea includ sâmburele viitoarei lor existențe publice. Situarea intimului Între cele două lumi, la zona de contact a interiorității și a exteriorității facilitează, fără Îndoială, transferul de energie pe care scriitorul mizează În crearea imaginii dorite. Pentru că scrierea jurnalului intim este, Înainte de orice, dovada voinței autorului de a schimba
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
imaginii dorite. Pentru că scrierea jurnalului intim este, Înainte de orice, dovada voinței autorului de a schimba ordinea În mica lume pe care o locuiește. Interdependențe Există În fiecare biografie - și mai ales În biografia scriitorului - o anumită transparență. Deși inițial jurnalul intim pare să opacizeze fluxul de Întâmplări și amănunte ce izvorăște necontenit din biografie, În cele din urmă el va acționa ca un mecanism de amplificare a gestualității (auto)biografice. Mizând pe involuntara lui transparență, intimul Își relevă rolul de mediator
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anumită transparență. Deși inițial jurnalul intim pare să opacizeze fluxul de Întâmplări și amănunte ce izvorăște necontenit din biografie, În cele din urmă el va acționa ca un mecanism de amplificare a gestualității (auto)biografice. Mizând pe involuntara lui transparență, intimul Își relevă rolul de mediator, fiind poarta prin care spiritul Își apropriază o parte din real: partea cea mai neînsemnată, În aparență, partea cea mai vie din ființa și din gândul scriitorului. Subiectul confesiunii intime e atât scriitorul (dar, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Mizând pe involuntara lui transparență, intimul Își relevă rolul de mediator, fiind poarta prin care spiritul Își apropriază o parte din real: partea cea mai neînsemnată, În aparență, partea cea mai vie din ființa și din gândul scriitorului. Subiectul confesiunii intime e atât scriitorul (dar, În acest caz, e vorba de un personaj ale cărui resurse expresive și potențialități estetice sunt, fatalmente, limitate), cât, mai ales - și poate neașteptat -, lumea acestuia. Lumea proximității disponibile, a arcului de cerc În care ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sunt, fatalmente, limitate), cât, mai ales - și poate neașteptat -, lumea acestuia. Lumea proximității disponibile, a arcului de cerc În care ființa scriitorului e prinsă ca un păianjen În propria plasă. Ca materializare a unei lumi ce trăiește În inconștiența fragmentarismului, intimul reevaluează insignifiantul și Îi acordă un rol determinant În viața scriitorului. Neliniștea, frustrările, ambițiile, automatismele sunt captate de pagina de hârtie și transformate Într-o formulă coerentă, a cărei expresivitate autorul nu și-o poate imagina. Absența „stilului” În majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
insignifiantul și Îi acordă un rol determinant În viața scriitorului. Neliniștea, frustrările, ambițiile, automatismele sunt captate de pagina de hârtie și transformate Într-o formulă coerentă, a cărei expresivitate autorul nu și-o poate imagina. Absența „stilului” În majoritatea scrierilor intime provine dintr-un dispreț neconștientizat față de materia primă avută de autor la dispoziție. Însă tocmai molozul, deșeurile, schijele de realitate sunt martorii cei mai calificați ai existenței sale. Interdependența jurnal/intim În loc să anuleze tensiunea acumulată printr-o falsă echivalare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
transparentă, el nu e preocupat să se elibereze din captivitatea ei, ci să găsească argumentele că numai ea Îl poate proteja și defini În sensul cerut de majoritatea scrierilor confesive: eliberarea mentală și autoconstrucția. Arcul de cuvinte creat În spațiul intim al jurnalului vorbește de la sine despre servituțile și tragicomedia prin care acesta Își dobândește o identitate. Intimul nu este, În ciuda a tot ceea ce s-ar putea spune despre el, o realitate, o suprafață ori o entitate omogene. Există un intim
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ea Îl poate proteja și defini În sensul cerut de majoritatea scrierilor confesive: eliberarea mentală și autoconstrucția. Arcul de cuvinte creat În spațiul intim al jurnalului vorbește de la sine despre servituțile și tragicomedia prin care acesta Își dobândește o identitate. Intimul nu este, În ciuda a tot ceea ce s-ar putea spune despre el, o realitate, o suprafață ori o entitate omogene. Există un intim al adâncimii, după cum există unul al suprafeței. Plinurile și golurile fiecăruia dintre ele se armonizează muzical, alcătuind
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intim al jurnalului vorbește de la sine despre servituțile și tragicomedia prin care acesta Își dobândește o identitate. Intimul nu este, În ciuda a tot ceea ce s-ar putea spune despre el, o realitate, o suprafață ori o entitate omogene. Există un intim al adâncimii, după cum există unul al suprafeței. Plinurile și golurile fiecăruia dintre ele se armonizează muzical, alcătuind Însăși masa, materia, conținutul jurnalului intim. Alternanță de confesiune subiectivă și de obiectivitate materializată În și prin limbaj, notația jurnalieră Își creează o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ceea ce s-ar putea spune despre el, o realitate, o suprafață ori o entitate omogene. Există un intim al adâncimii, după cum există unul al suprafeței. Plinurile și golurile fiecăruia dintre ele se armonizează muzical, alcătuind Însăși masa, materia, conținutul jurnalului intim. Alternanță de confesiune subiectivă și de obiectivitate materializată În și prin limbaj, notația jurnalieră Își creează o ierarhie internă pe cât de aleatorie, pe atât de rezistentă la orice Încercare de destructurare. Raportările la un posibil protocol al constituirii materiei prime
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]