6,649 matches
-
un răspuns eficient celor care nesocoteau Tradiția Bisericii Ortodoxe. Spre deosebire de teologia catafatică care utilizează metoda afirmațiilor limitative, restrictive, teologia apofatică promovează "distanța cea de netrecut și mântuitoare". Nu este vorba de un agnosticism, întrucât tocmai datorită acestei necunoașteri, printr-o intuiție primordială și simplă, se poate accede la cunoaștere, dincolo de orice înțelegere. Prin urmare, teologia apofatică sau negativă nu se opune teologiei catafatice sau pozitive. Metoda apofatică nu este negatoare; afirmația triumfă prin negație, singurul remediu al insuficienței care o obligă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
oglinda reflectă chipul lucrurilor originare pe care nu le cuprinde în subzistența lor descoperită. Oglinda este o mediere care revelează și ascunde, în același timp; ea se pliază pe modul cognitiv al omului decăzut. Inapt de a cunoaște adevărul prin intuiție, omul decăzut trebuie să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind o mare. Intuiția acelui suflet e o favoare a zeilor. Excesul de umanism o întuneca. Voiajurile arheologice o amînă. După așteptări, Barrès recunoscu în fine sufletul rătăcitor al Greciei deasupra insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor de greacă, avea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la urmă). Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formulă. Operația: transformare, liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formula, doar memoria consemnată a uneia singure din aceste operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște) așa de frecvent în Philippide
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
spiritualitatea românească modernă (Curtea Veche, 2011), consideră Joc secund în întregul ei "un extraordinar poem de dragoste, singurul la înălțimea lui Eminescu, în literatura românească și universală. Oare nu aceasta este chiar enigma ultimă a ermetismului său canonic? De împărtășit intuiția lui Eugen Simion care distingea în cele trei roți ale cunoașterii barbiene trei trepte ale iubirii: carnală, intelectuală și celestă. Gerda Barbilian greșea fundamental crezînd că Ion Barbu nu i-a închinat nici un poem de dragoste Helgăi. Este chiar Joc
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vast, în care mitologicul și politicul se succed într-o retorică destul de bine articulată. Însă, înainte de orice, Bolintineanu este, aici, într-un chip mai coerent și mai inspirat, poetul "tărîmelor lichide", poet neptunic în adevăratul înțeles al termenului, cu o intuiție fină a mișcării acvatice. Limbajul lui nu este metaforic (rarele metafore din acest text și din altele sînt convenționale), ci, așa cum îi spune G. Călinescu, simbolizator (E.S.). Eseistul, cu ochi sigur, pune în lumină perla lirică, acolo unde o descoperă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
problemelor etice, căci tot aici se pune și întrebarea: ce fel de om trebuie să fii ca să-ți poți permite să vîri mîna între spițele roții istoriei" (M.W.). Trei sînt calitățile determinante pentru un politician: pasiunea, simțul răspunderii și intuiția. "Pasiunea, în sensul devotamentului pentru o cauză, al supunerii față de zeul sau demonul care o patronează" (M.W.). Se înțelege, nu pasiunea sterilă, una de entuziasme abstracte, ci una bine direcționată și sub semnul responsabilității. "Căci numai pasiune, oricît de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
desigur, de ajuns. Ea nu te face să devii politician dacă, punîndu-te în slujba unei "cauze", nu transformi responsabilitatea pentru acea cauză în steaua călăuzitoare a activității tale. Iar pentru asta e nevoie de principala calitate psihologică a politicianului: de intuiție, de capacitatea de a lăsa realitățile să lucreze asupra ta, păstrîndu-ți liniștea interioară și concentrarea, așadar păstrînd distanța față de lucruri și oameni". Politicianul de vocație trebuie să aibă capacitatea de a se detașa, dar detașarea să fie una arzătoare, de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
liniștea interioară și concentrarea, așadar păstrînd distanța față de lucruri și oameni". Politicianul de vocație trebuie să aibă capacitatea de a se detașa, dar detașarea să fie una arzătoare, de totală implicare, să reunească, să împletească pasiunea cea mai fierbinte cu intuiția cea mai rece. "Politica se face cu capul, nu cu alte părți ale trupului sau ale sufletului. Și totuși, devotamentul față de ea - atunci cînd reprezintă o adevărată preocupare umană, și nu un simplu joc intelectual frivol - se naște din pasiune
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bucata noastră de grădină, sau, dacă vreți, de cer. Concluzia finală a conferențiarului este una întru urmarea și cultivarea vocației, indiferent de numărul și dimensiunile piedicilor pe care viața și acțiunile interumane, le ridică în fața celui chemat: "Alături de pasiune și intuiție, politica înseamnă și o luptă lentă și tenace cu un material refractar. E foarte adevărat, și toate experiențele istoriei o dovedesc, că nu s-ar fi obținut posibilul dacă nu s-ar fi încercat mereu pe lume imposibilul. Dar cel
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a II-a, conform cu planurile ei de a ajunge în Bizanț, traversând pământ slav, dar care slavi au coabitat cu românii la Răsărit de Carpați, nu se știe.” Alexandru Gonța a fost un bun analist al evenimentelor, cu o pătrunzătoare intuiție istorică, corect orientat asupra naturii fenomenelor sociale în evoluția lor. Un neobosit apărător al drepturilor românilor în constelația statelor europene. Avea convingerea că odată ajuns în lumea liberă va putea aduce o contribuție substanțială în apărarea intereselor naționale. I sa
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed în ROMÂNIA REMUS BEJAN Gândul din gând Edgar Poe și Ion Barbu INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: literatura comparată, poetica, cosmologie, creație, intuiție Cuprins Preliminării / 11 Universul că un poem / 17 O coborâre în maelström / 31 Furor poeticus: inspirație, geniu / 67 Poezie și cunoaștere / 81 Omenesc, mult prea omenesc / 115 Invitație la călătorie / 155 Încheiere / 191 Bibliografie / 197 Indice de nume și termeni
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se va ridica din nou spre Viața Eternă. Totuși, doar că Poem doresc să fie judecată, după ce eu nu voi mai fi16. Drept urmare, ca și în cazul unui poem, Edgar Poe ne invită să descoperim, prin, și în actul lecturii, intuiția originală, "adevărul" esențial, care ține la un loc elementele diverse ce-l alcătuiesc. Iat-o, în formularea autorului însuși: În Unitatea Originară a Primului Lucru se află Cauza Secundară a tuturor lucrurilor, împreună cu germenul Inevitabilei Anihilări 17. Riguroasă construcție teoretică
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
răspunde la întrebarea căreia i se caută astfel un răspuns, cu alte cuvinte soluția cea mai simplă, are toate șansele să fie cea adevărată. Ideea simplicității absolute,singura presupoziție din Eureka, implicând un act de "credință rațională" ("rațional faith"), rămâne intuiția esențială a "poemului": Aceasta este singura presupoziție absolută a Discursului meu. Folosesc cuvântul presupoziție în sensul obișnuit; totuși, chiar și aceasta presupoziție primară, este departe, foarte de parte, de a fi o simplă presupoziție. Nimic nu a fost vreodată dedus
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Amintirile firave, dar totdeauna prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat din timpul trecut, si infinit de înfricoșător [...] Le cunoaștem doar că amintiri [s.n.]33. Deocamdată, Omul trebuie să se mulțumească cu "licăriri slabe, nedeterminate" (faint indeterminate glimpses)34 (intuiții, vise) ale acestui mister la care participă. Totuși, mănat de aspirația înnăscuta spre unitatea cu divinul, el își construiește, cu efort, drumul înapoi spre adevărată regasire de sine, rupând cercul existenței terne, materiale și privind în adâncurile propriei ființe 35
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sunt în noi și, totuși, nu percepem, în mod direct, nimic din toate acestea 6. Poetul român, aspirând, el însuși, la o viziune mai directă a "realității", găsea, probabil, în formulările lui Bergson, remarcabile și prin calitatea expresiei, confirmarea propriilor intuiții. Ion Barbu, care înțelege poezia drept "o anumita simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență"7, nu putea decât să adere la poziția celui care susținea că funcția artei este să recupereze, prin reflecție și simbolizare, acel "irezistibil impuls"8
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
are o accepție precisă: conștiința a duratei creatoare 41. Memoria, cu acest sens special pe care i-l da Bergson (și avem motive să credem că Ion Barbu gândea la fel) este acea forță internă ce reunește, într-o singură intuiție, dificil de tradus în cuvinte, dar pe care anumite imagini 42 o pot, eventual, comunica, avântul spre viitor, împreună cu propensiunea spre trecut, conferind, în felul acesta, substanțialitate schimbării. Acest lucru presupune efort, de aceea se realizează la intervale apreciabile de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
existentă pentru sine. Această unitate și identitate de substanță are și o explicație mai adâncă: poetul creează din sine, întrerupând propriul elan, pentru a "coincide", în acest fel, "cu natura creatoare a ființei"89. Acest fapt, împreună cu metoda de înțelegere - intuiția - explică de ce o astfel de cunoaștere este, în viziunea lui Barbu, "neîmpărțita"90 și, de aceea, absolută, astfel spus, integratoare. "Ființă" poeziei este de o natură cu viața - este ea însăși durată. Înzestrat cu o neobișnuită claritate a percepției (în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lui este necesară, deoarece omul obișnuit, care "stalked a God în his own fancy" [se vede Dumnezeu, în propria-i fantezie]95, s-a înstrăinat, treptat, de ordinea și frumusețea naturii, cultivând excesiv rațiunea practică (științele), neglijând, în același timp, intuițiile facultății poetice. Prețul civilizației este, in viziune poescă, ruină 96. Secvență descriptiva ce urmează, cu topica ei neobișnuită, - "Până la marginile celebrelor, incineratelor umbre. Ea se desfăcea liberă de figură umană că o sperata poartă"97, - pare să indice faptul că
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
trebuie să fie universal, în sensul imperial al catolicismului, ci intemporal și ceresc [s.n.] că Ierusalimul ortodoxiei"115. Glosa barbiana pare să sugereze că "universalul" avut în vedere, nu se obține prin cristalizări analitice succesive, ci, direct, din experiența, prin intuiție (i.e., religioasă, în contextul dat), în felul în care Henri Bergson discuta natură genezei ideilor generale (idées générales) în "L'évolution créatrice", i.e., ca având, deci, un substrat ontologic, dar și unul material. "Potirul" nu apare, totuși, în "Prăbușirea Casei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
într-adevăr, creatoare, opinează el în "Filozofia compoziției" (1846), dar ea are nevoie de sprijinul reflecției asupra propriului proces creator: Majoritatea scriitorilor, poeți, mai ales, lasă să se înțeleagă că ei compun dintr-o stare de frenezie, un fel de intuiție extatica, si nu ar lăsa publicul să arunce o privire în spatele scenei, la complicatele și ezitantele crudități ale gândirii, la scopurile adevărate captate în ultimul moment, la nenumăratele licăriri ale ideii care nu ajung la viziune deplină, la fanteziile mature
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și pinioanele necesare pentru schimbarea decorului, scările și capcanele pentru demoni, penele de cucoș, vopseaua roșie și petele negre, care, în nouăzeci și nouă, din o sută de cazuri, sunt instrumentele histrio-lui literar 14. Susține, cu tărie, ca "accidentul, ori intuiția, nu justifică nici un moment din compoziția lui [a poemului "Corbul"]"15, ceea ce este, desigur, o exagerare deliberată, menit să corecteze antiraționalismul caracteristic doctrinei romantice. Aflăm unele precizări suplimentare, într-o recenzie mai veche, "Drake și Halleck", pe care Edgar Poe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
i.e., poetica, cea în care omul, trecut prin metamorfoza morții și bucurându-se de viață eternă, devine autocunoscător, nu este revelație instantanee - "[n]ot even here [Aidenn] is knowledge thing of intuition" [nici chiar aici [în Aidenn] cunoașterea nu este intuiție]2 -, ci acumulare progresivă, cu alte cuvinte, înscriere a acestei experiențe în tipare cognitive precise, pentru ca, așa cum dezvăluie Agathos lui Oinos, "not în knowledge is happiness, but în the acquisition of knowledge" [nu în cunoaștere se află fericirea, ci în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
5, caracteristică artistului adevărat, mecanismele inițiatice ("închise) și directe ("simple") ale gândirii poetice definesc o nouă cale, o sinteză dialectica între reflecție ("verificare") asupra datelor memoriei ("a gândurilor iubite"), și percepția pură, dezinteresata ("canonica deplasare în spirit") și directă, i.e., intuiția ("locuire", engl. "indwelling" )6, descrisă de poetul american, de la care autorul "Jocului secund" pare să fi preluat termenul, astfel: La moartea, sau metamorfoza lor, când aceste creaturi, bucurându-se de viață ultima - imortalitate - si cunoscând toate secretele, cu excepția unuia singur
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
facultăți ce recunoaște frumosul, i.e., ordinea și armonia cerească, în opoziție cu rațiunea, care se ocupă doar de adevăr"46. Astfel "mântuiți, regenerați"47, oamenii își redobândeau condiția divină. Semnul iluminării, sugerează în continuare, poetul "Corbului", este o amplificare a intuiției, prin care poetul primește atingerea "conștiinței cosmice", fără a-și pierde, totuși, memoria fizică. La rândul lui, bergsonismul pornește și el de la ideea muzicii că esența a lucrurilor: durată, i.e., creația continuă și indivizibila de nou, așa cum o trăim în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]