8,051 matches
-
atunci când, rostind numele Creatorului și Domnului, chibzuind, ne îngrijim să-I aducem cinstea și reverența cuvenite. 39. Trebuie luat aminte că, dat fiind că jurând în zadar pe Creator, păcătuim mai mult decât jurând pe creatură, este mai greu să jurăm cum se cuvine, întru adevăr, necesitate și reverență, pe creatură decât pe Creator, și aceasta din motivele care urmează: Primul: atunci când vrem să jurăm pe vreo creatură anume, dorința de a numi2 creatura nu ne face la fel de atenți și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
jurând în zadar pe Creator, păcătuim mai mult decât jurând pe creatură, este mai greu să jurăm cum se cuvine, întru adevăr, necesitate și reverență, pe creatură decât pe Creator, și aceasta din motivele care urmează: Primul: atunci când vrem să jurăm pe vreo creatură anume, dorința de a numi2 creatura nu ne face la fel de atenți și de prevăzători la rostirea adevărului sau la întărirea lui cu necesitate, ca dorința de a-L numi pe Domnul și Creatorul tuturor lucrurilor. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
anume, dorința de a numi2 creatura nu ne face la fel de atenți și de prevăzători la rostirea adevărului sau la întărirea lui cu necesitate, ca dorința de a-L numi pe Domnul și Creatorul tuturor lucrurilor. Al doilea este acela că, jurând pe creatură, nu e la fel de ușor să se arate reverență și închinare Creatorului ca atunci când se jură și este numit însuși Creatorul și Domnul; pentru că a vrea să-L numești pe Dumnezeu, Domnul nostru, aduce cu sine mai multă închinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sau la întărirea lui cu necesitate, ca dorința de a-L numi pe Domnul și Creatorul tuturor lucrurilor. Al doilea este acela că, jurând pe creatură, nu e la fel de ușor să se arate reverență și închinare Creatorului ca atunci când se jură și este numit însuși Creatorul și Domnul; pentru că a vrea să-L numești pe Dumnezeu, Domnul nostru, aduce cu sine mai multă închinare și reverență, decât a vrea să numești un lucru creat; de aceea, le este mai îngăduit celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
numit însuși Creatorul și Domnul; pentru că a vrea să-L numești pe Dumnezeu, Domnul nostru, aduce cu sine mai multă închinare și reverență, decât a vrea să numești un lucru creat; de aceea, le este mai îngăduit celor desăvârșiți să jure pe creatură decât celor nedesăvârșiți; pentru că cei desăvârșiți, prin contemplarea stăruitoare și luminarea minții, chibzuiesc, meditează și contemplă mai mult că Dumnezeu, Domnul nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
desăvârșiți să jure pe creatură decât celor nedesăvârșiți; pentru că cei desăvârșiți, prin contemplarea stăruitoare și luminarea minții, chibzuiesc, meditează și contemplă mai mult că Dumnezeu, Domnul nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai dispuși să aducă închinare și reverență Creatorului și Domnului lor decât cei nedesăvârșiți. Al treilea este acela că, jurând deseori pe creatură, e de temut idolatria, mai mult la cei nedesăvârșiți decât la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai dispuși să aducă închinare și reverență Creatorului și Domnului lor decât cei nedesăvârșiți. Al treilea este acela că, jurând deseori pe creatură, e de temut idolatria, mai mult la cei nedesăvârșiți decât la cei desăvârșiți. 40. Să nu se rostească nici un cuvânt de prisos; prin acesta înțeleg șcuvântulț care nici mie, nici altuia nu-i este de folos, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vadă faptele voastre bune și să-L preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”). 3. Se arată nu ca unul care încalcă Legea, ci ca unul care o împlinește, rostind porunca de a nu ucide, a nu face adulter, a nu jura strâmb și de a-i iubi pe dușmani: („Eu însă vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc”1). 279. DESPRE CUM CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, A POTOLIT FURTUNA MĂRII, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 8,23-27. 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fosta ta soție te-a părăsit în ajunul nunții voastre, dar de ce a trebuit să te răzbuni pentru ce a fost odată rău în viața ta pe altcineva, adică pe mine? - Toate femeile sunteți la fel, bune de omorât! Am jurat că mă voi răzbuna pe toate femeile din viața mea! - Totuși nu înțeleg un lucru. De ce ai mai iubit-o în continuare? Aș putea spune că ai iubit-o mereu. De ce ai fost atât de atras de ea? Nu era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
printr-o severă decepție din dragoste. Fusese părăsit de Tia, de prima lui soție. Cu greu își găsise liniștea. Nopțile îi erau pline de insomnii si totuși aștepta zgomotul cheii în broasca ușii s-o vadă intrând în casă. Își jurase că dacă se va întâmpla vreodată minunea asta, n-o va întreba nimic ci o va iubi, o va săruta, o va ține de mână și o va ierta pentru toate. Dar când fusese adusă de poliție pe motivul abandonului
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ajuți. Nu prea am avut de-a face cu comerțul, pur și simplu sunt un medic veterinar din mediul rural. Am întâlnit multe persoane în drumurile mele, dar tu ești specială. M-am gândit că ne-am putea asocia. Îți jur că n-o să regreți niciodată! Carlina continuă să fie uimită de atitudinea lui. Era ca o insectă suflată de pe o frunză ce cade pe pământ. Tăcu. Nici un răspuns. Pur și simplu nu pricepea de ce se oprise la ea. Dar de ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Trebuie să înveți chiar și din experiența altora cum să înfrunți această cumplită boală. Aminteșteți că nici un moment din viață nu se repetă. Clepsidra existenței o poți întoarce. Ai curajul și schimbă-ți convingerile despre situația în care te afli. - Jur că am să fac așa cum mă instruiești tu! - Iată, pot spune în acest moment că mă bucur pentru că devii cooperant. - Am uitat să-ți spun că azi noapte am avut un coșmar. - Povestește-mi, sunt curioasă. Te ascult. - Eram într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mentală. - Aparențele te pot înșela, iubito! Judeci lumea după cum este îmbrăcată? Unii oameni nu uită niciodată de unde au plecat și unde au ajuns, iar aceia care uită sunt cei mai nenorociți și mai mizerabili. După ce mă vei cunoaște mai bine, jur că ai să-ți schimbi părerea! Și chiar dacă lucrurile ar sta altfel, nu văd nici un impediment pentru a nu putea fi ceea ce ne dorim. Nicole făcuse un efort suprem pentru a se stăpâni emoțional, își descreți ușor fruntea alungându-și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Îi veni în minte un proverb de care își propuse să țină seamă: „E ușor de înfrânt un dușman din exterior dar imposibil un dușman din interior.” Se certa pe sine zicând: dar eu nu am nici un dușman interior. Se jură că ea nu va face niciodată aceleași greșeli pe care le făcuseră părinții ei. După o scurtă pauză își continuă gândurile: - O să fiu un judecător bun. O să învăț, o să fac facultatea de drept și voi umbla cu legislația ca un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
actuală, din multe puncte de vedere ! Mihai Chirilov : La bile albe eu aș mai adăuga câteva momente puternice : acel portret de familie de la început, surprins în înghesuiala bucătăriei ; șocul bâtei-care-sparge-geamul-de la-mașină (“tiai că au filmat trei duble ? Aș fi putut jura că bugetul nu le va permite decât un geam spart) și finalul (m-a amuzat chiar când cineva a putut crede că cei din jeepul roșu ar fi putut avea un accident ! în plin câmp...). Alex. Leo Șerban : Iar eu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a spus Vlad a doua zi. Ai pus în scenariul tău toată cearta, mai ales vorbele șefei. Era păcat, i-am zis, să rămînă nefolosite așa perle. Atunci s-a jurat că nu mai vorbește cu mine pînă nu mă las de scris și-o repetă ori de cîte ori ne întîlnim. De fapt, răceala dintre noi e de mai încoace și a venit mai mult din partea mea: am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
totul, sau aproape totul, depinde de tine. Gîndește-te bine dacă ești în stare să fii soț, dar un soț adevărat. Cît privește ce-a fost între noi, am o rugăminte... Spune-o. Nu-i povesti Liviei niciodată. Promiți? Jur!... "Mă jur pe-ntîia zi a firii,/ Mă jur pe ultimu-i azur", încep eu cu glas scăzut jurămîntul din Demonul lui Lermontov. Tamara surîde, îmbătată de vorbe, scuturîndu-și din nou părul, răsfirîndu-și-l cu același gest scurt al mîinii. Doamne! oftează ea, cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine. Gîndește-te bine dacă ești în stare să fii soț, dar un soț adevărat. Cît privește ce-a fost între noi, am o rugăminte... Spune-o. Nu-i povesti Liviei niciodată. Promiți? Jur!... "Mă jur pe-ntîia zi a firii,/ Mă jur pe ultimu-i azur", încep eu cu glas scăzut jurămîntul din Demonul lui Lermontov. Tamara surîde, îmbătată de vorbe, scuturîndu-și din nou părul, răsfirîndu-și-l cu același gest scurt al mîinii. Doamne! oftează ea, cred că azi se sfîrșește chinul meu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
va cîștiga bine, eu voi da meditații, dar toate astea se vor întîmpla în alt oraș, unde să nu știe nimeni că eu am scris cîndva despre cei în mijlocul cărora am muncit, iar dacă cineva, vreodată, va afla, mă voi jura că nu-i adevărat, lepădîndu-mă de literatură precum apostolul Petru de Isus Hristos înainte de-a cînta cocoșii a doua oară. Tovarășe Vlădeanu! mă aud strigat din spate, iar cînd întorc privirea, îl descopăr pe tipul cu maxilarele proeminente apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aș vrea să caut un cuvînt cu care să deschid discuția, să ies cumva din atmosfera asta, să pot pleca, mai bine-zis să fug, să ajung undeva unde să vărs greața din mine dezgustul de mine însumi -, să mă pot jura în fața cuiva, chiar și-n fața unei pietre, că n-o să se mai întîmple... Dumnezeule, într-adevăr, am fost satană! Ce greață mi-i de mine!... Dimineață am fost vulgar cu doamna Teona ah, imaginea aceea a copilului venind cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-au apucat-o: unul la dracu', altul la tat-su... Spune-mi, îl întreb, ce-ai simțit cînd planul tău a reușit? Nimic. Dar absolut nimic. Se întoarce mai bine spre mine și face un gest de neputință: Îți jur că n-am vrut decît să mă conving de minciuna unei căsnicii! O minciună care a băgat în închisoare o fată... Știi tu ce mi-a spus Silvia cînd i-am povestit? "Nu trebuia să te murdărești..." Așa mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Eu nu fac din viața mea literatură, Mihai! îmi strigă Vlad, apoi oftează adînc. N-am mai putut avea pentru Silvia decît sentiment de prietenie rece. Nu-mi puteam dicta inimii să treacă peste cele ce știam... Încercam uneori îți jur! să mă gîndesc la ea ca la o viitoare prietenă, dar imediat mintea mea vedea altceva... Îmi ziceam atunci că și ea este vinovată de ceea ce i s-a întîmplat... Nu eu am îndemnat-o să se ducă în garsoniera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ferm, nu am nimic de-a face cu ceea ce bănuiți dumneavoastră: dragoste, acuzații, apărări... Și mai lăsați-mă în pace cu idila dintre mine și Brîndușa! De unde și pînă unde, mă rog!? Cum, nu-i adevărat?! Nu ! Vreți să mă jur ? Atunci, se miră Don Șef, ce rost a avut să-mi ceară declarația?! "Declarația"!?! exclam eu cu stupoare. Ascultă, dom' Vlădeanu! mă ia la sigur șeful. Să dăm cărțile pe față! Brîndușa a fost cîndva prietena dumitale. Nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de iubirea mea, de marea mea iubire. M. 21/1949 I 2 decembrie, vineri seara 4 decembrie, duminică după-amiază [1949] Draga mea, scumpa mea dragă, așa de mult aș fi vrut să-ți ascund cele ce urmează, dar ne-am jurat amândouă, când ai plecat, să nu ne ascundem nimic, fiindcă asta ne-ar purta ghinion - așa că îți scriu cea mai dramatică scrisoare de la plecarea ta. Evenimentele își vor fi pierdut, în parte, acuitatea și voi suferi mai puțin [când această
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu o perlă, „Ana“. Depinde și de prețul care mi se va cere ca să transform doi cercei ai mumei într-un inel sau o broșă pentru tine. Am început să-ți scriu de dimineață, fiindcă vreau să știi tot. Am jurat să nu-ți ascund nimic, niciodată, și-mi țin jurământul. Astă-seară sunt singură, fiindcă Lila a plecat la gară să-și aștepte mama și sora care vin s-o vadă și să fie examinate de un specialist; fata a fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]