6,343 matches
-
a "democratiza" guvernul prin includerea unor reprezentanți ai partidelor istorice n-a dus la vreun rezultat. Slăbiciunea politică anglo-americană a contribuit la întărirea dominației sovietice, lipsind de speranța normalizării un întreg popor. Falsificarea alegerilor, la 19 noiembrie 1946, pentru a legitima un guvern impus prin forță și semnarea tratatului de pace, peste trei luni, încheiau oarecum această tranziție dramatică, deși instituția monarhiei a mai rezistat, fără șanse, până la 30 decembrie 1947. Începuse atunci epoca "democrației populare", a cărei sumbră istorie rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
entități colective, acei monștri ne tulbură și ne răvășesc existența. Un monstru proteic și sângeros se vădește intoleranța născută din onubilarea critică, din lipsa dialogului, din confuzie, din frustrație, uneori din simpla demagogie politică, interesată să cultive tensiuni care să legitimeze un program anume. Carența de comunicare trebuie luată mai ales în calcul. "Unde se termină cuvântul, acolo începe scrâșnirea dinților", spunea un scriitor care a cunoscut bine asemenea realități, atât de frecvente încă la acest sfârșit de secol. Iar cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
rămâne un text susceptibil de aprofundare exegetică și o temă de meditație plină de resurse. Cronica, XXV, 21 (25 mai 1990) p. 1 CIVISM SAU VOINȚĂ DE PUTERE? Spectacolul ce ni-l oferă de la un timp gestionarii ordinii sociale, acum legitimați, vai, de un electorat în plină confuzie, deprimă îndeosebi prin aceea că nu lasă nici un dubiu asupra voinței lor de a stăpâni. Voință stranie, căci se plasează în succesiunea unei dictaturi abominabile, care a avut darul să nască o enormă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sub amenințarea cenzurii imanente a inteligenței". El consună cu amintita replică a istoricului polon, susceptibilă să întrețină (dacă mai era nevoie) alarma noastră cu privire la funcția socială a criticii. Cronica, XXV, 30 (27 iulie 1990), p. 1 DIALOG SOCIAL Formula aceasta, legitimă în oricare societate democratică, mai continuă a stârni, la noi, reacții iritante, dacă nu chiar ostile. Explicația trebuie căutată în modul specific de schimbare a vechiului regim totalitar, însă și în relativa lipsă de tradiție a dialogului în societatea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
simplă modă. Căci nimic nu se poate înțelege fără a lua în seamă proiectele, iar orice proiect comportă o dimensiune strategică. În istoriografie, de exemplu, latura cognitivă e menită să asigure însuși procesul de înnoire, pe când strategia are a-i legitima aspirația simbolică, locul pretins în raport cu alte discipline. Se degajă din asemenea studii, foarte actuale, îndemnul de a "citi" cu multă atenție și ceea ce se întâmplă sub ochii noștri, căci totul implică strategii, iar descifrarea acestora poate înlesni o conduită mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de un "vid de putere", pe seama căruia s-a pretins că e nevoie de grabnica articulare a unui front politic. Un "front al salvării" din "haosul" ce amenința, chipurile, societatea noastră. Vecinii, în multe cazuri foști mandatari ai puterii, erau legitimați în grabă, unși, cum se spune, pentru ca echilibrul social să nu sufere prea mult. Cine nu-și amintește întâile propoziții rostite casant la Televiziune de viitorul "președinte pentru liniștea noastră"? Ele nu lăsau să se întrevadă o alternativă la haos
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de a ne rostui acum o bună inserție în lumea liberă. Sceptici, fiindcă după o răsturnare spectaculoasă de regim, a celui mai aberant regim comunist, românii au ales, chipurile o formulă ce nu se îndepărtează prea mult de vechiul regim. Legitimând oarecum echipa ce se reclamă de la Revoluția din Decembrie `89, însă care nu face decât să prelungească agonia sistemului, electoratul ar fi decis, la 20 mai, că nu dorește o schimbare dramatică, un plonjeu direct în apele democrației și liberalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a politicului. Nu încape îndoială că viața însăși va constitui un tărâm de explorare mereu valabil și pentru istorici, chiar și atunci când ei nu vor mai identifica evenimente ca pe timpul sistematizărilor lui Bernheim ori Langois. Alte forme evenimențiale se vor legitima, desigur, și istoria va continua să existe într-un fel mai adânc, mai aproape de natura anonimă a vieții. "Ce e omenesc e totdeauna vrednic a fi știut", spunea Ranke, iar ideea aceasta, ajunsă la noi din antichitate, e plină de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
I se acordă premii ale Asociației Scriitorilor din București (1974, 2000), Sibiu (1985) și Timișoara (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1980, 1991), precum și Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor (2000). Greu încadrabilă în paradigma poetică a generației ’60, poezia scriitorului bănățean legitimează, în schimb, o analogie cu Mircea Ivănescu: traducători rafinați din lirica secolului al XX-lea - S. a tălmăcit numeroase texte din lirica germană și austriacă, dar și din aceea nordică -, amândoi se racordează la alte modele culturale decât acela presupus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
între două tipuri de teorii. Într-o primă categorie sunt cele care, într-un anumit context, încearcă să explice un set de evenimente, de procese etc. le numește teorii de rezolvare a problemei (problem-solving theories), care nu fac decât să legitimeze starea de fapt la care se referă, cu toate nedreptățile sale. O a doua categorie de teorii conștientizează acest context, analizează starea de lucruri și propune soluții pentru rezolvarea nedreptăților acestea sunt teoriile critice (critical theories). În cea mai bună
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
cu toate că, în cazul statelor mai puțin dezvoltate, acest schimb economic neîngrădit e mult mai puțin profitabil, dacă nu e chiar împotriva intereselor lor. Ambele teorii sunt din categoria celor de rezolvare a problemelor, afirmă Cox, și nu fac decât să legitimeze dominația celor puternici, celorlalți nerămânându-le altceva de făcut decât să încerce să se descurce cât pot de bine în condițiile hotărâte de marii jucători. Cox recunoaște rolul hegemonilor de a menține stabilitatea internațională, însă afirmă în același timp și
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
de replicabilitate. Altfel spus, dincolo de anumite reguli simplificate(oare) ce se referă la dezvoltarea comunitară marcate de un relativ consens în rândul organizațiilor din spațiul românesc (dar nu numai), există multiple discursuri alternative despre facilitarea comunitară, fiecare discurs încercând să legitimeze un anumit mod de a practica, de a vorbi și de a gândi despre procesul de facilitare. În plus, aceste discursuri alternative sunt bazate pe strategii, practici și experiențe diferite de facilitare comunitară - de regulă, neevaluate sau slab evaluate și
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Tensiunea dintre cele două forme de cultură în secolul al XIX-lea (elitistă și de masă), accentuată de revoluția industrială, este analizată de Matthew Arnold în celebrul studiu Culture and Anarchy (Cultură și anarhie), publicat în 1869, în care se legitimează pentru prima dată termenul de cultură populară ca fiind identic cu cel care exprimă cultura de masă. Potrivit lui Arnold, cultura, definită ca "tot ceea ce este mai bun din câte au fost gândite și spuse în lume"4, este singulară și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
acceptare oarbă, ci schimbare a stilului de viață, a modului de existență 7. Astfel, în timp ce diferența de terminologie, "înalt" / "jos", "de elită" / "de masă" este estompată, legile economice și de consum translatează în cultură, unde se impun. Cultura populară se legitimează, așadar, ca formă a consumismului, pendulând între omogenizare, globalizare, standardizare și eterogenizare, pluralism, diver-sitate8. Încorporată consumismului, cultura populară este apropriată de structuri culturale transnaționale, democratizată și transformată în "stilul de viață" al unui popor sau al unei comunități 9. Această
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Jack Nachbar și Kevin Lause în lucrarea Popular Culture: An Introductory Text, publicată în Statele Unite în 1992. Cei doi teoreticieni își imaginează cultura sub forma unei case13. Simbolistica aleasă de Nachbar și Lause este extrem de relevantă: pe de o parte legitimează cultura populară prin legătura pe care aceasta o are cu miturile și valorile culturii tradiționale; pe de altă parte democratizează, egalizează manifestările de cultură populară și creează premisele pornind de la care acestea se pot identifica și practica, după cum arată și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sau sfântă, vrăjitoare, sau vizionară, rațională, sau ne-bună, o adevărată eroină, care a depășit limitele epocii sale, sau o țărăncuță pe care francezii au preamărit-o nejustificat, transformând-o în simbol patriotic 150? Asemenea fecioarelor-martir, Ioana d'Arc își legitimează comportamentul susținând că urmează voința divină, dar, spre deosebire de acestea, ea desființează bariera dintre feminin și masculin, asumându-și rolul de cavaler, și subminează autoritatea bisericească. Țărancă din nordul Franței, Ioana d'Arc pretindea că aude voci, pe care mai târziu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sărbătorirea" alterității, a celuilalt 217. Spectacolele din cadrul carnavalurilor din America între 1850 și 1900 înfățișau diverse tipuri de anormalitate (pitici, giganți, gemeni siamezi, ființe cu pilozitate excesivă sau cu două capete)218. Scopul acestor spectacole, în afara profitului, era de a legitima "normalitatea" restului populației albe americane. Albii din America erau astfel încă o dată confirmați ca reprezentând norma, ca rasă, cultură și aspect fizic. McGowan descrie carnavalul american drept monologic în acceptarea identității americane în contrast cu "identitățile puternic colorate supuse spectacolului carnavalesc, înfățișate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
progresului material și al prejudecății rasiale, prin care se elabora utopia viitorului 225". Cele două lumi în opoziție, America și non-America alteritatea -, constau în modul de distribuire și expunere a artefactelor în interiorul expoziției, prin care era vizibil manipulată opinia vizitatorului. Legitimându-se identitar ca alb și civilizat, vizitatorul se amuza copios în zona "mai puțin civilizată", în adevăratul spațiu de carnaval la care era expus. Următorul pas în combinarea realității cu imaginarul și a temei târgului internațional cu amuzamentul debordant este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
eco-nomică și lumea simbolică, sunt conștienți de funcția pe care o monopolizează, de valorizare a muncii autorului; nu ezită să-și aroge alura unor "dive"; jurnaliștii sunt conștienți de puterea lor de a face sau desface notorietăți și de a legitima unele semnături; prin stăpânirea scriiturii sau a imaginii catodice și difuzarea lor masivă, tendința lor este de a considera că sunt intelectuali ai "penei", uneori chiar scriitori adevărați... Dreptul artiștilor-interpreți Dreptul recunoaște o anumită echivalență între interpret și creator. Legea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în comisiile care fixează nivelul de participare a statului și modalitățile concrete. Încrucișarea finanțărilor și serviciilor, gestionarea directă sau în regie a activităților culturale și a instituțiilor în care se desfășoară acestea produc un anumit număr de efecte sociale care legitimează a posteriori politicile publice aplicate. Regăsim aici perspectiva pragmatică, potrivit căreia este legitim "ceea ce merge". Bilanțul sub formă de audit acțiunii statului asupra lui însuși urmărește să răspundă la întrebările rămase în suspans, adunând informațiile, datele numerice, diversele observații și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în special prin accesul lumii muncitorești la diversitatea aptitudinilor și practicilor amatoare (René Kaes, Janine Larrue, Paul-Henri Chombart de Lauwe, Joffre Dumazedier, Richard Hoggart, Michel Verret, Olivier Schwartz, Florence Weber au studiat bogăția loisir-urilor populare, inventivitatea formelor acestora). Sunt legitimate practicile de masă (televiziune, preț unic al cărții, CD netaxate), sunt susținute artele străzii, sunt valorizate artele populare (ecomuzee). Această politică depășește chiar și cadrul național și constituie o miză la scară internațională, în special în concurența dintre Statele Unite și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
selecție este apartenența la istoria sau la arta națiunii. Juriști publiciști arată că, dacă intervenția publică se interpune între proprietatea protejată și proprietarul ei și se traduce juridic prin restricția de înstrăinare a bunului individual, această operațiune nu poate fi legitimată decât în numele intereselor superioare ale națiunii. Pornind de aici, acest bun este sustras (în parte) de la actul contractual și de la schimbul pe piață. El este supus controlului administrativ și experților delegați de stat. Este astfel creată o normă care reglementează
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Înmulțirea evenimentelor ca târgurile internaționale (FIAC) sau marile manifestări (Bienala de la Veneția) este un mijloc de a construi rețele, de a reduce incertitudinile, de a produce consens și convenții. Mondializarea rețelelor permite "oligopolizarea" și manipularea gustului, creează o ubicuitate care legitimează lansările noilor artiști și, mai ales, face imposibilă confruntarea cu alte gusturi, mai puțin generalizate, deci mai puțin puternice. Elemente de dispută Este important să prezentăm elementele din cauza cărora o paradigmă nu este acceptată în mod uniform de toți cercetătorii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care, datorită capitalului inițial (familia și moștenirile), îl transformă pe acesta într-o diplomă legitimă. Dar acest sistem le permite și celor lipsiți de un capital inițial să spere și/sau să interiorizeze poziția lor dominată. Astfel, structura socială este legitimată ca ordine, iar "moștenitorii" păstrează monopolul capitalurilor cultural și simbolic, prin care se exercită dominația lor în acest câmp. Cultura școlară își asumă astăzi rolul pe care îl juca altădată religia: ea produce capital simbolic (prestigiu), îi clasează pe indivizi
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
monopolul capitalurilor cultural și simbolic, prin care se exercită dominația lor în acest câmp. Cultura școlară își asumă astăzi rolul pe care îl juca altădată religia: ea produce capital simbolic (prestigiu), îi clasează pe indivizi după calificarea lor (virtuozi/mase), legitimează și perpetuează ordinea socială organizată în funcție de această dihotomie (aleși/excluși). Operațiunea principală a acestei instituții are efecte în lanț asupra agenților (cultura ar fi, în acest sens, o operațiune de clasare, în sensul punerii în ordine a lumii, a lucrurilor
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]