243,069 matches
-
cu privire la existența lui Dumnezeu?". Răspunsul meu a fost: "De existența lui Dumnezeu nu, dar de probele care o susțin da". Immanuel Kant, cel care a dus la desăvârșirea și depășirea Iluminismului, m-a convins imediat: rațiunea "pură" sau teoretică are limitele sale. Ceea ce semnifică: probe științifice ale existenței lui Dumnezeu nu sunt posibile. De ce? Deoarece Dumnezeu nu există ca un obiect în spațiu și timp. Nu este un obiect al contemplației și cunoașterii ce aparține demonstrației științelor naturale. În zadar rațiunea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o masă sau bicicletă, sunt explicații diverse: cea fizico-chimică, funcțională, istorico-culturală, sociologică... Un lucru semnificativ însă este că o explicație nu exclude pe alta, dimpotrivă poate să o completeze și îmbogățească. Perspectivele diverse ale științelor nu se sprijină doar pe limitele cunoașterii umane, care nu este capabilă să depășească nici una din științe. Sunt prezente în realitatea însăși: realitatea lumii și omului prezintă aspecte diverse, niveluri, dimensiuni. Iar cine absolutizează o singură dimensiune nu mai reușește să le vadă pe celelalte. Însă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
matematica este lipsită de contradicții, iar diavolul există deoarece absența contradicțiilor nu este demonstrabilă". Deoarece nu cred în existența unui diavol personal, sfătuiesc pe toți iubitorii de matematică să rămână cu Dumnezeu. Rezultatul: în problematica fundamentelor, matematica se confruntă cu limite ale principiului. Tocmai numărul infinit poate oferi însă ocazia unei reflecții asupra posibilității depășirii calitative a experienței, a trecerii într-o dimensiune total diferită, un infinit real sau transcendență autentică. Și fiindcă mulți matematicieni sunt și foarte buni muzicieni, propun
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este departe de nici unul din noi și în care noi trăim, ne mișcăm și existăm (Fap., 17, 27s.). Într-adevăr, muzica lui Mozart, definită de frumusețe, putere și transparență, în același timp senzuală și spirituală, mi se pare că evidențiază limita care separă cea mai imaterială dintre arte de religie, care a avut mereu de-a face cu muzica. Ambele, de fapt, deși în mod diferit, indică drumul către acel mister inefabil. Și chiar dacă muzica nu trebuie să devină religia artei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Bisericii și a scolasticii medievale, cu consecințe ce se fac simțite chiar și în unele constituții moderne, proclamate "în numele Dumnezeului Atotputernic". Astfel se justifica evident puterea politică, dar în același timp mai ales după divinizarea Führerului de către naziști se puneau limite celui ce o deținea. Credința religioasă iluminată poate efectiv să reprezinte un răspuns serios la iluzia atotputerniciei oamenilor, pe care psihoterapeutul Horst-Eberhard Richter o numește "complexul lui Dumnezeu". Din principiu aș prefera alte predicate divine ale Noului Testament, precum "cel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi date încă din primul moment împreună cu spațiul și timpul. Eu nu sunt om de știință. Dar dacă aș fi astrofizician, mi-aș pune unele întrebări asupra momentului în care a început totul. Tocmai această explozie primordială apare ca o limită de nedepășit pentru cunoașterea umană. Despre cauza acesteia, fizica nu a reușit până azi să spună nici cel mai mic lucru și de aceea nu a putut nici să explice unde își au originea constantele naturale, care determină orice eveniment
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
omului, ci de cum să mă comport în viață, de datoriile și responsabilitățile mele față de familie, societate, divinități sau Dumnezeu. Probabil m-aș simți bine în religia dharmei eterne. De ce? Deoarece ordinea sa are un fundament cosmic. Așadar se situează dincolo de limitele spațio- temporale și este extrem de stabilă prin riturile sale vechi de secole. În același timp, această ordine eternă se arată destul de flexibilă în asumarea și acceptarea celor mai diverse forme și figuri religioase, chiar și opuse, dar și în indicarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
depășit de modă. Bisericile nu sunt lipsite de vină. Multe persoane încă trăiesc experiențe asupritoare în raportul cu Biserica Catolică oficială: autoritarism, discriminarea femeilor, complexe de vinovăție cu privire la concepția despre sexualitate, refuzul dialogului, intoleranța față de cine gândește divers. Dar și limitele provincialismului și lipsa unui profil în interiorul Bisericilor luterane sunt responsabile de faptul că, an după an, mii de persoane abandonează Bisericile, milioane trec de la o Biserică la alta, iar alte milioane, de exemplu în noile Länder germane, nu fac parte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bine lumea? Măreția sa și mizeria sa? Neîncrederea explică lumea pentru ceea ce este? Este în gradul de a consola omul în suferința nedreaptă, incomprehensibilă și fără sens? Ca și cum orice ratio a neîncrederii nu și-ar afla tocmai în această suferință limitele sale! Nu, aici antiteologul nu este mai bun decât teologul. Astfel, de-a lungul anilor a luat ființă în mine o idee la care până acum nu am găsit o alternativă convingătoare: suferința, aceea fără măsură, nedreaptă, fără sens individuală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lor despre dragoste au făcut totul, fără a reuși, pentru elaborarea unei diferențe, din perspectiva lui Isus, între erosul senzual al grecilor și acea agapé dezinteresată, dragostea ce se dăruiește. În ce mă privește, nu sunt dispus să trasez o limită atât de netă între aceste două sentimente: este o daună atât pentru eros (lat. amor), cât și pentru agapé (lat. caritas). Sunt împotriva devalorizării și a demonizării erosului. În acest mod iubirea pasională, sentimentul prin care celălalt este dorit, este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în familie, neam sau în națiune, dar cine este din când în când în necaz, precum omul victimă a tâlharilor, pe care bunul samaritean l-a ajutat dintr-un pur spirit de altruism. Astfel înțeleasă, iubirea pare să nu aibă limite. Mai exact, după Isus, ea nu ar trebui să cunoască absolutizarea și rigiditatea. Ar trebui să-i includă chiar și pe dușmani, lucru pe care Isus îl consideră forma sa maximă de manifestare. Trebuie depășite limitele rigide și înstrăinarea dintre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pare să nu aibă limite. Mai exact, după Isus, ea nu ar trebui să cunoască absolutizarea și rigiditatea. Ar trebui să-i includă chiar și pe dușmani, lucru pe care Isus îl consideră forma sa maximă de manifestare. Trebuie depășite limitele rigide și înstrăinarea dintre diferite persoane. Fiecare om poate deveni aproapele nostru, chiar și un adversar politic sau religios, un rival, un concurent și chiar un dușman. În ciuda diferențelor și a dezacordurilor: cinstea și simpatia nu sunt doar față de membrii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și a dezacordurilor: cinstea și simpatia nu sunt doar față de membrii unui grup social sau ai unui neam, ai propriului popor, propriei rase sau clase, propriului partid, religii sau națiuni, excluzându-i astfel pe "ceilalți". Isus predică o deschidere fără limite și depășirea restricțiilor dăunătoare, oriunde s-ar instaura. Aceasta este semnificația istoriei urii față de samaritean, dușman al poporului și eretic, pe care Isus îl dă ca exemplu în mod provocator pentru conaționalii săi: nu numai anumite performanțe extraordinare, fapte de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Aceasta este semnificația istoriei urii față de samaritean, dușman al poporului și eretic, pe care Isus îl dă ca exemplu în mod provocator pentru conaționalii săi: nu numai anumite performanțe extraordinare, fapte de iubire, "acte de samaritean", ci efectiva depășire a limitelor existente între oameni între evrei și non-evrei, între persoanele ce ne sunt aproape și cele mai îndepărtate, buni și răi, farisei și vameși. Iubirea ca actualizare a eticii mondiale În această iubire se manifestă o imensă libertate: această iubire nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cui vrea să te dea în judecată ca să-ți ia tunica, lasă-i și mantaua" (Mt., 5, 40). Legislatorul trebuie să realizeze o serie de pași pentru reîntoarecerea la guvernarea capitalismului, care deseori în ultimii ani a fost necruțător, în limitele bine precizate. În același timp este necesară schimbarea mentalității. În special principalii responsabili ai crizei economice mondiale bancherii, guvernatorii băncilor centrale, politicienii și jurnaliștii trebuie să recunoască faptul că, în spatele creșterii aprige a pieții financiare, inflația și golurile imobiliare erau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întâmple. Respectul reciproc al demnității celuilalt în spirit creștin înseamnă, pentru educatori, o garanție spontană și necondiționată de încredere, bunătate și mai ales de iubire, acea iubire ce nu se lasă indusă în eroare. Pentru copii, acceptarea cu încredere a limitelor impuse de adulți, într-un spirit de cooperare și de mulțumire. Astfel, într-o fază de nesiguranță și dezorientare, ambele fac posibilă o viață autentică și plină de sens. Promisiunea lui Isus " Cine primește pe unul din acești copilași în numele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
împreună 41. Vârsta de la care copiii sunt introduși în această categorie a copiilor cu nevoi speciale, diferă la un autor la altul, de la un stat la altul. De pildă Barth și Berry 42, respectiv Mullin și Johnson 43 stabilesc ca limită inferioară vârsta de 3 ani, McKenzie 44 coboară această vârstă chiar la un an. Majoritatea statelor fixează această limită de vârstă în intervalul 3-8 ani. Alături de factorii sociali care au contribuit la stimularea adopției copiilor cu nevoi speciale trebuie adăugat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
autor la altul, de la un stat la altul. De pildă Barth și Berry 42, respectiv Mullin și Johnson 43 stabilesc ca limită inferioară vârsta de 3 ani, McKenzie 44 coboară această vârstă chiar la un an. Majoritatea statelor fixează această limită de vârstă în intervalul 3-8 ani. Alături de factorii sociali care au contribuit la stimularea adopției copiilor cu nevoi speciale trebuie adăugat faptul că un rol semnificativ în adopția acestor copii îl joacă politica de protecție a copilului din fiecare țară
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Statele Unite, pentru anul 1999, când a fost realizat studiul citat anterior era de 24,8, cu aproximativ 1,3 ani mai mare decât vârsta medie a mamelor din România la prima naștere, conform datelor oferite de Institutul Național de Statistică. Limitele minime și maxime de vârstă pentru persoanele care doresc să adopte și diferența de vârstă copil adoptat părinte adoptator sunt în majoritatea țărilor stabilite prin lege pentru a se preîntâmpina diferențele de vârstă neadecvate. La nivel internațional politica prevede ca
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Semnalând rezultatele pozitive ale acestor studii tindem să înclinăm spre a fi pentru adopția deschisă. Trebuie să precizăm însă că, studiile în domeniu sunt limitate, preponderent de tip calitativ, transversale, realizate în mare măsură pe eșantioane mici, neprobabiliste. O altă limită semnificativă identificată de Gross 189 este aceea a definirii operaționale diferite a conceptului "adopție deschisă" și "a gradelor de deschidere", ceea ce face ca și comparațiile dintre studii să fie dificil de realizat. De asemenea, același autor prezenta existența unor factori
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
la adopție. Sentimentele negative și ambivalente despre adopție au corelat pozitiv cu strategiile de coping cognitive și comportamentale de evitare, în timp ce, gândurile supărătoare cu privire la adopție au fost asociate cu rezolvarea problemelor cognitiv-comportamentale, căutarea de sprijin și comportamentele de evitare. O limită a acestui studiu este aceea că, nu au fost examinate relațiile dintre stres și coping asociate adopției și adaptarea psihosocială a copiilor. Mai mult nu se știe exact ce semnificație este atribuită de copii sintagmei "a fi adoptat", cu ce
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
copiilor. Mai mult nu se știe exact ce semnificație este atribuită de copii sintagmei "a fi adoptat", cu ce anume au asociat-o și ce anume au evaluat prin ea258. Prin studiul realizat în 2002, autorii au încercat să depășească limitele expuse anterior, urmărind relațiile dintre evaluarea de către copii a pierderii părinților biologici, strategiile de coping pentru gestionarea unei astfel de pierderi și modul în care atât părinții cât și copiii au raportat adaptarea lor în procesul de adopție. Studiul a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
relația dintre părinți. În considerarea validității rezultatelor și extrapolarea lor se solicită mult precauție ca urmare a numărului foarte mic de subiecți care au participat la ancheta pe bază de chestionar. Fiind un chestionar autoadministrat, trimis prin poștă, o altă limită este dată de lipsa de control asupra persoanei respondente și incertitudinea asupra individualizării rezultatelor. Totodată, pentru anumite categorii de întrebări, de exemplu cele referitoare la suportul social formal primit în procesul de adopție și după, s-a înregistrat o pondere
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
importante în construirea familiei și în dezvoltarea copilului. Același aspect reiese și din percepția insatisfacției copiilor adoptați în relația cu familia adoptivă, deși modul de manifestare a parentalității adoptive este perceput ca fiind similar modului de manifestare a parentalității biologice. Limita impusă de eșantionul mic, de intenționalitate trebuie considerată și în acest caz. Din punct de vedere al practicii considerăm că, pentru reducerea ambivalenței atitudinale și perceptive care răzbate din aceste rezultate, promovarea în mass-media a reușitelor în adopție și deschiderea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
punct de vedere metodologic, în măsura în care aceasta permite definirea procedurilor ce permit dobândirea unor cunoștințe inaccesibile altminteri, de pildă măsura cantitativă. Însă dezvoltarea de altfel infinită a acestei cunoașteri ideale nu se continuă în mod legitim decât atâta vreme cât rămâne conștientă de limitele câmpului său de cercetare, limite pe care și le-a stabilit ea însăși. De fapt, nu poate să-i scape faptul că înlăturarea proprietăților sensibile și afective ale lumii presupune înlăturarea vieții înseși, adică a ceea ce constituie umanitatea omului. Este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]