14,805 matches
-
lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării, lăudăroșeniei, trufiei, vanității citește și scrie zi și noapte, taie și adaugă, cântărește și apoi scoate la lumină doar ce este luminos. Fac aceste aprecieri în cunoștință de cauză ca unul ce i-am descifrat manuscrisele și i le-am pus în pagină de computer. În laboratorul său de creație, unde adesea fac popasuri, greu găsesc un loc de așezare. Pereții plini
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
exuberant îmi place să ascult mărturiile unei adolescențe și tinereți ce nu va mai veni, dar care va fi cu siguranță evocată pe măsura trecerii timpului. Am sporovăit până după miezul nopții cu belșug pe masă și cu vii și luminoase bucurii în suflete. După un timp, rămânem cei ai casei - inclusiv Liliana și fiul său Luca - într-o excelentă stare psihică. Așa s-a încheiat și această zi de după lansare. Dacă anul trecut Mariana și-a amânat plecarea cu câteva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
motiv în plus să aduc încă mulțumiri pentru inspirata invitație ce mi s-a făcut. După aceea, fiecare elev și fiecare educator sunt dirijați pe clase și pe serii. Tumultul vocilor cristaline se mută din curtea școlii în clase spațioase, luminoase, cu unele materiale didactice ajutătoare. Bobocii au intrat deja în prima lecție din viața lor de școlari. Prin ușa întredeschisă privesc un tablou demn de imortalizat pe peliculă. O învățătoare urmărită stăruitor de lumina din ochii de copii cuminți și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
apariției cam de un an. În jurul orei 11 mă sună Mariana punându-mă la curent cu unele probleme privind ceremonia funebră ce va avea loc în Cimitirul Eternitatea din Bârlad referitor la Gil Crăescu. Astăzi a fost o zi caldă, luminoasă, tonifiantă, deși rece seara și dimineața. După ora 19 întrerup scrisul, trecând la partea prozaică a existenței mele, de care sunt mulțumit, mai ales că nu am probleme deosebite în privința stării de sănătate cu minimum de medicamente, spre deosebire de alții. Comparativ
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pus grădina la punct, desfundând terenul pentru recolta viitoare, ca un gospodar responsabil ce încă mă simt. După orele serii urmăresc selectiv anumite emisiuni, evitând pe cât posibil bâlciul electoral în deplină fierbere. 8 octombrie. Și astăzi e o zi însorită, luminoasă, senină și călduroasă, de parcă am fi în iunie și nu în octombrie. E o plăcere să stai la bucătăria de vară, cu ușa larg deschisă spre splendoarea de afară! În bradul solitar din fața casei, la orele serii, o bufniță își
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
unor oameni harnici și cinstiți și pentru că am crescut în satul nostru cu oameni muncitori și gospodari și mai ales pentru că am copilărit pe meleagurile însorite ale satului nostru! În acest blagoslovit Priponești mi-am petrecut prima copilărie cu anii luminoși și luminați de școală - aici am învățat datoria fiecărui ins de a munci cu sârguință și mai ales am învățat lupta cu greutățile vieții, ridicându-mă prin lumina cărții. Satul nostru n-a fost un sat oarecare, ci a fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Alex. Ghica în antiteză: pentru primul remarcă accentuată lui Cupiditate, în timp ce următorului i se atribuie eliberarea robilor țigani, libertatea presei ce a militat activ pentru unire, însuși domnitorul Ghica fiind un înfocat unionist. Și tot din documentele vremii apare figura luminoasă a genialului Barbu Lăutaru, evocat stăruitor în întâlnirea memorabilă din 1846 cu marele muzician Franz Liszt care supra impresionat de exactitatea reproducerii după auz a unei creații a marelui artist, în final îl sărută și întinzându-i paharul îi zice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să vorbesc, acest fapt fiind, după cum lesne intuiți,înțeles de la sine. Sprinten la mers, totdeauna cu o glumă în colțul buzelor, căreiaîi dădea drumul, ca unui porumbel de aur,scăpat din cușcă, era un alt element care-i făcea viața luminoasă. Și, oarecum, ceva mai ușor de trăit. Locuia spre marginea de sus, da către pădure, a marelui oraș moldav. Pe strada Gândului. La poartă, pe o plăcuță de marmură, sta scris: SINGURUL Acesta era, adică, numele lui. De fapt,însă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
crâmpei de comunitate. Și Blândețea a ajuns la căminul de copii ai locuitorilor zonei. La început, componentă a micului colectiv de educatoare, de aici, iar, mai apoi,în calitate de căpetenie a acestuia. Clădirea nu fusese ridicată de prea mulți ani. Era luminoasă, încărcată, mereu, de glasuri ca de clopoței, ori de zurgălăi, ale copiilor, ca un stup, la o altă scară, și, evident, cu un alt conținut, și cu o cu totul altă destinație. Blândețea răspândea, permanent,în preajmă, blândețe. O blândețe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
întreținere și asigurare a unor condiții umane de locuit. Apoi, totul a devenit insuportabil. Mizeria - până la gât! Asta nu convenea nimănui. în același timp,însă, nici nu punea nimeni, umărul, pentru a înlătura sursa de infecții din viața cartierului Vatra Luminoasă. Și-n tot orașul, și-n toată țara era cam la fel. Nici o scânteie,însă, de nicăieri, pentru a se face ca viața să fie altcumva; să redevină la normalitatea, care, de fapt, existase, odată. Până într-o zi. Până-n
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ăulea a sosit pe neașteptate, cu diverși curioși, de prin alte grupuri de blocuri ale orașului. A fost însoțit de presă.Vestea s-a răspândit rapid în întreaga urbe. La care, toți cei care aflau ce se petrece în Vatra Luminoasă, exclamau: uite, domnule, că se poate! Da, se poate, dar, nu stând cu mâinile în sân, ori, numai admirând ce fac alții; a replicat Ăulea. Păi, da! Da-da! RĂZBUNAREA NĂLUCULUI Auzi, tată, ce-a făcut Nălucu? Ce? S-a-mpușcat. Mortal
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
păturică subțire. Și o las, așa, să i se sedimenteze, aceste clipe, cât mai adânc, și cât mai vindecătoare de sindrom,în întreaga ființă. ’’Drumețul tresare. Trezit, parcă, dintr-un minunat vis; fața i se deschide într-un zâmbet larg, luminos. Își întinde mâinile. Își dezmorțește mușchii și-și trosnește oasele. Rămâne câteva clipe, cu privirea, undeva,în zare, parcă, spre nicăieri. Apoi rostește. Da. Rescriu, această rară filă de jurnal. O rescriu, și originalul îl pun la loc, unde l-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a fast cuprins de o mare de flăcări multicolore. Pe zeci de kilometri în lungul și latul frontului s-au tras în aer mii și milioane de cartușe și proiectile trasoare de toate calibrele și culorile. S-au tras rachete luminoase de toate tipurile. Cerul era brăzdat de jerbele orbitoare ale proiectoarelor, creând un decor fantastic, ca din 1001 de nopți. Smulse parcă din inimi și din morminte, săgeți de foc aprinse se înfigeau în bolta cerească ca un mesaj trimis
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
încă de atunci, mă dovedeam sensibil la excitațiile luminii. Oricum, n-am uitat starea care m-a cuprins, în egală măsură limpede și misterioasă. Eram, ca sub o vrajă, uimit de ceea ce mi se întîmpla, dar și intimidat de aerul luminos care mă făcea să aflu că existam. Deodată, vraja s-a rupt. Am descoperit golul din jurul meu, am constatat că eram singur, că nu mai auzeam nici un zgomot din curte, și m-am speriat. Am impresia că atunci am tras
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
formă de terci insipid. O fi moartea muza filosofiei, dar "servilismul față de trup" nu-l pot socoti o rușine. Am fost un hedonist, în felul meu. Orele în care mă trânteam pe nisipul fierbinte, la mare, amețit de o indolență luminoasă, cumva "păgînă", căci avea la bază un soi de misticism senzual, mă făceau fericit. Lipsa de sociabilitate nu m-a împiedicat să iubesc viața atât de mult încît nu-i pot înțelege pe cei care zic că nu le pasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude, ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona livezilor trebuia să ne mulțumim cu colibele de iarbă. După ce se oprea ploaia, aprindeam un foc, să ne uscăm hainele, și țopăiam, în jurul flăcărilor, goi ca niște sălbatici, până ce ne puteam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ajuns la București după ce se înnoptase bine. Poate, era târziu, dar cât de tîrziu? Nu știu. În septembrie 1937, Bucureștiul mai era, încă, "micul Paris". Normal ar fi fost să fiu șocat, uluit, când am intrat în oraș. Dezmățul reclamelor luminoase ar fi trebuit, în mod logic, să mă zăpăcească. Nu s-a întîmplat, însă, așa. N-am reținut nici o imagine ― strălucitoare sau nu ― până ce pe strada Italiană, o stradă liniștită, burgheză, ocolită de trafic, mașina a oprit și ne-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prin simțuri ce nu mi-a fost dat să am prin credință. N-a fost nevoie să aflu de la alții că sacrul există în natură, că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. Vara, până și tristețile mi se păreau luminoase. Și e obscenă, oare, o femeie îmbrăcată sumar care stă întinsă pe o miriște aurie, cu capul culcat pe podul palmelor și cu ochii la cer, după ce a făcut dragoste? Așa poți pricepe mai bine decât din o mie de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bazele regretelor de mai tîrziu? De câte ori mi-am amintit de anii în care am învățat la "Spiru Haret", m-am gândit doar că ei au reprezentat, poate, perioada cea mai fadă, cea mai searbădă, din viața mea, exceptând unele momente luminoase sau tulburi: primii fiori ai dragostei, trezirea instinctului sexual și, mai ales, o fascinantă aventură trăită cu ajutorul cărților. Nu mi-am pus problema, ca acum, că, la unsprezece ani, cât aveam când am ajuns în București, încă mai puteam să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cer melancolic și frunzișuri arămii. Pe drum, mi-a mărturisit că toamna suferea de come sentimentale, iar eu am luat, firește, vorbele ei ca pe o încurajare indirectă. A doua zi, am ieșit din oraș, să ne bucurăm de pustietatea luminoasă a câmpurilor. S-a oprit lângă un lan pipernicit de grâu, plin de maci, și m-a întrebat cum de cresc atâția maci când ei sunt secerați înainte de a da fructe. Fără să aștepte răspunsul, a adăugat: "Am o bănuială
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
liceul. O ușă dădea spre sufragerie. Aceasta a fost încuiată, deoarece eu urma să iau masa la bucătărie. Alta dădea spre scara ce ducea la intrarea principală, de care nu aveam voie să mă servesc. Camera nu era rea, era luminoasă, dar semăna cu o enclavă. Ca să plec sau ca să vin, trebuia să străbat un coridor lung, prin fața încăperilor ocupate de familia "unchiului George"; ajungeam la bucătărie, iar de acolo la intrarea de serviciu. Mobilierul, adus de domnul Ioniță, consta dintr-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
umple, apoi, din nou curtea. Mă uit la o reproducere a "Porților Paradisului" sculptate de Ghiberti pentru Baptisteriul din Florența. O clipă, am impresia că, acolo unde porțile se unesc se vede, subțire ca o lamă de cuțit, o dungă luminoasă. Ce se află, oare, îndărătul lor? Să fie moartea o lumină violentă pe care n-o poți privi? 24. Brusc, mă tem că I-am judecat nedrept pe "unchiul George". În fond, mi-a făcut numai bine. M-a adus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în jurul felinarului - doar fulgi în zbor prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
biata suedeză vru să strige după ajutor. Dar nu mai avu curaj nici să strige și tipul stătea nemișcat lîngă mașină, cu bereta lui soioasă de marinar și cu hainele Îngrozitor de murdare. Răsărise ca din pămînt În Întunericul nopții; firma luminoasă de la Freddy Solo’s Bar, care se aprindea și se stingea mereu, Îi dădea o culoare verzuie și se apropia din ce În ce mat mult, era desigur un hoț, sau un asasin peruvian, sau un nebun, sau un vagabond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu o serie nesfîrșită de lovituri vesele și foarte rapide. Parcă i-ar fi ușurat deodată durerile nașterii, Înlocuindu-le, ca urmare a nenumăratelor lovituri ușoare și neîntrerupte, cu un gîdilat cumplit care o furnica făcînd să tremure frenetic oglinjoarele luminoase ale scoicii: Gloria Symphony parcă Înnebunise, nici bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de vrăjitori excomunicîndu-i din Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]