6,725 matches
-
convenții, limbaje, necesități, o pregătire, În sfârșit, pentru acea postură ce se apropie de prostrația (aparentă!Ă a sfințeniei sau de veselia nemotivată, „stridentă” a copilului etern, ce refuză să Îmbătrânească, să-și „fibrozeze” reflexele angelice ale candorii și ale mirării perpetue... O, avem enorm de multe „de Învățat” de la acei „nebuni” care ne fac privilegiul de a ne accepta, de a ne suporta, de a ne da semn că „suntem”. Și, dacă de-a lungul existenței mele am recăzut de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
domnii mei, oamenii, oamenii care au fost, ca și cei care ne Înconjoară, cu toate hibele și limitele lor, duse uneori până la ridicol, la caricatură, sunt atât de... cum să spun?, de complicați, de ciudați, chiar și În ciuda și spre mirarea lor, spre stupefacția lor, nu rareori, pe care și-o ascund cu grijă, ca pe-o boală de piele... Pozăm, pozăm fără oboseală, folosind mii de tertipuri și, observând că poza noastră nu rareori impresionează, convinge, respectul față de noi Înșine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
încearcă să motiveze matematic metempsihoza, pornind de la legea identității numerice". Două fapte se impun atenției cititorului descurajat de această avalanșă de informații științifice și echivalări uimitoare: mirat el însuși, autorul remarcă, deseori, "bogăția" poeziei în raport cu știința ori cu filosofia; și mirarea și echivalarea se datorează, în esență, lipsei unei perspective adecvate asupra specificității discursului științific și, respectiv, celui literar: limbajele sunt diferite, stilurile și codurile de asemenea și, de aici, diferențierea semnificațiilor. Theodor Codreanu urmărește însă o revalorizare "științifică" și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creat un idiom poetic inconfundabil, aproape imposibil de imitat, fără riscul epigonismului și a pastișei. Asta explică de ce n-a creat școală de imitatori precum, să zicem, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Structura strofică, așezarea în pagină, acele semne de mirare având rostul unei "rame'' supratextuale, concentrarea versurilor (având contrapondere în gustul pentru amplu), repetițiile de o persuasiune neobișnuită, incantatorie, stilizarea maximă a formelor populare și a celor culte, limbajul popular-arhaizant cu asprimi, dar și catifelări dulci-otrăvitoare, mergând până la sugestia scoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dacă Eminescu a dezvăluit geniul poetic al limbii românești, Noica i-a dezvăluit geniul ei filosofic. Primii detractori i-au reproșat lui Eminescu siluirea limbii. Primii contestatari ai lui Noica i-au reproșat netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt simbolismul, care ajunsese pe culme cu ermetismul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a eminescianismului". Numai că lumea îl percepe pe autorul momentelor drept fondator al moftologiei nu numai prin prezența moftului în creația sa ci și prin revista rămasă celebră "Moftul român". Afirmația că înțelegerea lui Caragiale trece prin Miorița poate stârni mirare. Problema e discutabilă, nu complotiștii eșuează în acțiunea lor în baladă, ci victima care meditează liric înainte de moarte, ori schimbă reperul. E și aici o falsă problemă. Dacă societatea română era "necoaptă" la acea vreme, nenorocirea e că a rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acuzat sau etichetat. Dimpotrivă, întreaga lui ființă "se umple" absorbant de ființa mamei, încât ponderabilul devine imponderabil, pe când golirea de ființa mamei reale, la Bacovia, transformă orice imponderabil în greutatea de plumb ce anunță căderea în vid. Nu e de mirare că ființa mamei vierene se înalță" (op. cit., p. 145). Criticului Mihai Cimpoi i se pare, pe bună dreptate, originală ipoteza lui Theodor Codreanu în care ni se precizează că Grigore Vieru ne poate apărea ca un Bacovia de semn întors
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în acest context, realitatea spațiului românesc este "tradusă" în termenii postmodernității, născându-se astfel un postmodernism "haosmic", prin replieri "relativiste" într-o postmodernitate malignă și retrogradă. Prin intermediul optzeciștilor, postmodernismul românesc ia forma refluxului unei societăți în criză. Nu e de mirare că, un Goma, conștientizând pericolul importului de forme americane, a realizat că textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei disidențe. Dar falsa aparență nu-i poate îndepărta de adevărata lor imagine, a unui "soi de sămănatorism urban, chiar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oricât de mare a devenit, în răstimp, faima lui de critic literar și de scriitor? Pentru îngrămădiții din cele câteva "mari" orașe românești, dar mai ales din "unicul" cu statut de metropolă, capitala aglomerată pană la sufocare, ar fi de mirare să afle că "umilul profesor" hușean, e preocupat serios de destinul patriei sale și al poporului ei, căutând orice răspuns posibil, și-n ultima consecință și "convenabil", la tot atâtea "imponderabile": a fi sau a nu (mai) fi român, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la Eminescu, pe care alt (alți) nu știu cine nu-l mai poate priza; rafinaților occidentaliști nespunându-le nimic. Și, ce-ar putea să le spună, atâta vreme cât nu-l citesc și deci nu-l cunosc (refuzând cu încăpățânare a-l cunoaște)?! De mirare este însă, cum unii dintre cei care au o cultură (națională) bine sedimentată (învățată), care știu (sunt convins ca știu) ce înseamnă a avea o tradiție culturală, spirituală, respectiv rădăcini în gândirea și simțirea etnică (nu mai departe, Eugen Negrici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
socială deloc neglijabilă. "Ideologia "canonului" proletcultist era un joc de copii pe lângă "canonul global""! Este unul din puținele momente când în echilibrul și seninătatea polemicilor sale se insinuează tulburarea și, poate, chiar o undă de disperare amară. Nu e de mirare, dacă urmărim, alături de el, atacurile brutale, concentrate asupra axului ontologic românesc, felul cum surogatele ideologice se substituie metodic criteriului fundamental al Adevărului. Textele acestor polemici "incorecte" abundă de exemple. Idei strălucite cad în deriziune ca, de exemplu, ideea lui Noica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dumitru m-am întâlnit de mai multe ori și te asigur că-l voi anunța de această inițiativă luată de tine. Adresa lui este: Comuna Șutești, județul Brăila sau la Școală: Satul Esna, comuna Movila Miresii, județul Brăila (e de mirare, suntem în anul 1972, după 22 de ani de la adoptarea sistemului sovietic administrativ-economicteritorial, deci de la raionare și regionalizare, iar promoția 1937 a Școlii normale din Bârlad, încă vorbeau despre vechile județe ale țării, ceea ce nu era de loc rău n.m.
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
am intrat în viața mea obișnuită, cu lectură, televizor, spectacole și plimbări. Cu oarecare greutate mi-am procurat o carte, pe care o consider valoroasă: G. T. Kirileanu - Corespondență - Editura Minerva, 1977, și cu multă atenție o citesc. Este de mirare cum acest cărturar a avut așa de multe relații, cu oameni de o înaltă situație și cultură. Până în prezent, atât eu, cât și soția, stăm binișor cu sănătatea. Ajunși la o vârstă destul de înaintată, nu putem avea pretenția ca să ne
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și să rămână 27 de ani locul lor de viitoare întâlniri, au început să-i sosească și scrisorile de condoleanțe, primite de la prieteni, cunoscuți, foștii profesori, și acum de la fosta lui învățătoare. „Dragul meu elev, coleg și prieten, Cu multă mirare și înmărmurire sufletească am primit trista veste de marea nenorocire care s-a abătut asupra ta, regret mult că Mărioara ta cea frumoasă, plină de viață, harnică, s-a dus așa de repede pe drumul veșniciei. Pentru tine Alexandre îți
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
oprire, ieșirea din improbabil, ceața risipită, Scînteia mai mult de zece călătorii incluse într-una singură, în variabile revine paloarea ceții, Rebricea disproporții însușite, întreaga lume cu literatura scoasă la lucru pe traseu iar nălucirea minții un singur product, nici o mirare dacă instanțele narative sînt confuze, trenul cu adevărat personal, prim și ultim călător urcat cu o oră în urmă! să se calculeze potențialul estetic în cazul efortului logistic maxim al societății de transport! în lipsa divagațiilor relaxarea, senzațiile tăvălite pe banchetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de inerție, s-au angajat din ce în ce mai ferm în direcția modelării lui homo europaeus, a cetățeanului cu identitate postnațională. Toate aceste programe identitare lansate de autoritățile politice în decursul timpului au presupus o viziune corelată asupra trecutului. Nici nu e de mirare că proiectele de antropogenie politică au fost atât de strâns înșurubate cu programele de gestionare politică a trecutului, ținând cont de faptul că J. Locke (1961, 317-319) [1689, Cartea II, cap. 27, §§9-10], de pildă, argumenta încă din secolul al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unității politice. O a patra idee-forte reperabilă în paradigma istoriografică a Școlii Ardelene este spiritualitatea creștină a poporului român. Fiind o mișcare ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de cel francez - iconoclast și anti-eclezial -, nu e de mirare că a accentuat dimensiunea religioasă. Samuil Micu, scriind Istoria... din 1805 în calitate de ieromonah al Mănăstirii Sf. Treime din Blaj, fixează momentul creștinării poporului român începând cu secolul I. Iată ce scrie în Tomul al IV-lea al magnum opus-ului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și cei care au părăsit provincia alături de legiunile și administrația romane făcându-se pe criterii socioeconomice. Pe fondul ideologiilor sămănătoriste și țărăniste care operau o reducție a românismului la ruralitatea arhaică necontaminată de străinismul occidental modernizator, nici nu e de mirare că s-a insistat asupra faptului că cei care au rămas au fost țăranii, iar cei care au părăsit provincia au fost bogații: "parte din oamenii bogați și unii locuitori ai orașelor, lipsiți de apărarea legionarilor, se vor fi mutat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
revoluționare și de a se afirma ca lideri legitimi ai mișcării. În aceste condiții ale unei "revoluții confiscate" de către comuniștii revizioniști, care prin această manevră și-au asigurat controlul asupra vieții politice românești în perioada postcomunistă, nici nu e de mirare că între momentul schimbării de regim (decembrie 1989) și momentul condamnării oficiale a comunismului (18 decembrie 2006) s-au scurs 17 ani. Tocmai datorită acestei prize ferme asupra mijloacelor politice românești deținute de foștii comuniști, solicitările publice venite din partea societății
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost împroprietăriți în urma exproprierii a aproape 6.000.000 de hectare de teren, a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial abia în 17 iulie 1921 de guvernul condus de generalul Alexandru Averescu. 14 După ce A.D. Xenopol și-a arătat mirarea față de "minunea" supraviețuirii românilor pe durata migrațiunii popoarelor, G.I. Brătianu (1940) va scrie o carte care va răspunde în ecou mirării lui Xenopol, intitulată O enigmă și un miracol istoric: poporul român. 15 Situația reflectă frecvența școlară pentru anul 1914
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
abia în 17 iulie 1921 de guvernul condus de generalul Alexandru Averescu. 14 După ce A.D. Xenopol și-a arătat mirarea față de "minunea" supraviețuirii românilor pe durata migrațiunii popoarelor, G.I. Brătianu (1940) va scrie o carte care va răspunde în ecou mirării lui Xenopol, intitulată O enigmă și un miracol istoric: poporul român. 15 Situația reflectă frecvența școlară pentru anul 1914/1915. 16 Cf. Recensământul din 1912. 17 Cifrele aferente anului școlar 1914/15 reprezintă situația învățământului pentru Vechiul Regat, fără provinciile
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nodurile importante ale teoriei democratice: nivelul de cunoștințe al alegătorilor, capacitatea parlamentarilor de a-și desfășura funcția de informare, sensibilitatea sistemelor electorale în raport cu punerea în practică a preferințelor alegătorilor în ceea ce privește alcătuirea parlamentelor și formarea guvernelor. În concluzie, nu este de mirare că teoria reprezentării electorale și traducerile sale operaționale formează centrul vital al funcționării regimurilor democratice. 6. DEGENERAREA PARLAMENTELOR Nu numai teoria electorală a reprezentării, ci însăși practica reprezentării politice ar putea fi mai bine definite dacă ar fi posibil să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
adoptarea sistemului parlamentar, care trebuie moderat, totuși, prin dispozitive constituționale potrivite pentru a garanta stabilitatea acțiunii guvernului și pentru a evita degenerările parlamentarismului". După cum se vede, nu s-a făcut nimic în această direcție. Așadar, nu poate să fie de mirare că din iunie 1945 pînă în mai 1966, Italia a avut 54 de guverne cu o durată medie de zece luni și jumătate [Pasquino 1995a], chiar dacă, din cauza lipsei alternanței, durata medie în funcție a miniștrilor a fost mai mare, așa cum
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Același Lijphart a fost conștient de asta încă de la începutul cercetărilor sale, astfel încît într-o lucrare mai recentă (1994) s-a oprit asupra problemei evaluării. Problema este mult mai complexă și dificil de soluționat. Astfel încît nu e de mirare, mai întîi, că majoritatea cercetătorilor o evită cu grijă și, în al doilea rînd, că evaluările implicite, legate de preferințele autorilor, ies la iveală în cea mai mare parte a analizelor. De curînd s-a deschis o mare dezbatere care
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
condus până la ieșire; în holul prin care am trecut am observat o persoană care nu avea aspectul unui om care își dedica munca curățeniei; interlocutorul meu, care m-a însoțit până la ieșirea din clădire, a afirmat, constatând starea mea de mirare, că în activitatea instituției sale au loc și asemenea cazuri, când un lucrător este pus în situația de a-și exprima preferința de a primi o muncă inferioară, pentru a nu părăsi instituția în care lucra; interlocutorul a afirmat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]