6,230 matches
-
nu fie sărbătoare Nu e crâșmă, nu e bar, făr-un țap și-un lăutar Peste tot urlă Vasile, dragoste și veselie Din Pipera la Săcele dădea lumea din măsele Din Băneasa în Panduri clefănea lumea din guri Și-și spuneau mușcând din fleică : Grea e sărăcia, neică ! Pentru că ce femeie nu-și dorea să-l vadă și să -l asculte pe „domnișorul Cristian“ ? Nu era un cadou mai bun decât o seară cu tangourile lui. Se spunea că fetele de liceu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici nu mai ajungea acasă, cădea în cine știe ce șanț de pe cine știe ce alee lăturalnică de mahala, și acolo rămânea până dimineața, când fie niște copii găseau să se distreze copios trăgându-l de haine, fie șobolanii îl deranjau, încercând să-l muște de degete sau urechi. Și nici măcar atunci nu pornea spre casă. Era o epavă, ajunsese de nerecunoscut, având o barbă murdară și îmbâcsită de băutură și tutun ieftin, slăbit de forță, târându-se mai mult decât mergând ; și cu mințile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nou te înșeli, bătrâne. Și vocea mi-e mai bună ca oricând, trebuie doar să mă odihnesc mai mult. Îți voi demonstra încă o dată cât te-ai înșelat. Îți voi arăta că inima mea a avut întotdeauna dreptate. Îți vei mușca din nou limba și voi râde apoi o eternitate de povețele tale când ne vom întâlni în lumea de dincolo. — Cum, Cristiane ? Când abia îți ții scuipatul în gură și, dacă te-aș pune să cânți acum, ai rage ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clipă că n-are să mai fie adoratul publicului și recunoscut ca regele muzicii ușoare românești, a preferat să se retragă în glorie cu ultimul său succes, pentru a nu fi umilit de noul val de cântăreți. Însă toți și-au mușcat limba când, după mai bine de o lună de totală absență, în oraș au început din nou să apară afișe cu celebrul trubadur, care își aștepta publicul într-un alt local, aproape la fel de renumit ca și celelalte în care cântase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
albă, imaculată, pufoasă și mirosea a lapte și a migdale, îți venea să te pierzi peste trupul ei fragil și parfumat, ale cărui forme bine conturate, rotunde, întorceau privirile oricărui bărbat. Avea niște sâni mari, din care îți venea să muști ca dintr-o turtă dulce, iar șoldurile și pulpele ei îndrăznețe îți scoteau toate fanteziile la lumină. Cristi s-a îndrăgostit imediat de Francesca, tânăra având un adevărat aer de divă. Și nu doar de frumusețea și sen- zualitatea ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
felină, mereu într-o lenjerie intimă provocatoare, se arunca asupra lui Cristi și nu exista loc pe trupul său pe care ea să nu-l descopere și să-l seducă, milimetru cu milimetru, cu atingeri perfecte, zgâriindu-l ușor și mușcându-l atât cât durerea să fie plăcută, imediat stinsă cu un sărut moale al buzelor ei mari și zemoase. Știa cum să se joace cu el și să-l înnebunească mereu cu un preludiu intens, dominând și lăsându-se dominată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ei, transpirația lor amestecându-se cu alcoolul dulce, parfumurile ei explodând și sfârcurile întărindu-se imediat, s-a aplecat și i le-a lipit pe rând de buze, sfârcuri cu gust de șampanie și de vanilie din care Cristi a mușcat cu poftă, făcând-o să țipe de plăcere, într-un orgasm prelung. Atunci ea s-a ridicat și s-a întors cu spatele, apucându-i mădularul excitat la maximum, strângându-l puter- nic până venele i s-au umflat și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atâta durere și chin, oameni odată sănătoși care nici nu mai știau cine sunt, din cauza loviturilor zilnice primite în cap, violuri, boli care te urmăreau toată viața, odată cu întuneri- cul permanent și nenorociții de șobolani care te zgâriau și îți mușcau picioarele și mâinile, că nici nu puteai să dormi. — Da, pe Rada au arestat-o, încă de pe front, când era cu trupele artistice. — De ce ? — Au închis-o pentru că a recitat „Tatăl nostru“ !... Dumnezeu știe ce se întâmplă cu ea acolo. În
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aplicat și sintagma de „câini comunitari“. Marea lor problemă este să găsească ceva de mâncare și, din fericire, sunt destui oameni care le dau câte ceva. Unii sunt aproape adoptați. Adversarii lor pun În evidență cazurile de agresiune: câinii mai și mușcă! Unii ajung Într-adevăr să se sălbăticească și, mai ales noaptea, devin agresivi. Măsura preconizată timp de mai mulți ani, dar aplicată cu totul parțial și fără mult efect, a fost sterilizarea. De o adopție În masă nu poate fi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Mary Ellen Fischer, Nicolae Ceaușescu. A Study in Political Leadership, Boulder, Colorado, 1989; Edward Behr, Kiss the Hand you Cannot Bite. The Rise and Fall of the Ceaușescu’s, Londra, 1991; ediție românească: Sărută mâna pe care n-o poți mușca. Românii și Ceaușeștii: investigația unui blestem al istoriei, București, 1999; Mark Almond, The Rise and Fall of Nicolae and Elena Ceaușescu, Londra, 1992; Adrian Cioroianu, Ce Ceaușescu qui hante les Roumains. Le Mythe, les représentations et la culte du Dirigeant
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
carte de la Miami; scriitorul s-a închis în toaleta librăriei urlând în repetate rânduri la angajații îngrijorați «Dispăreți!» Când scriitorul a ieșit după o oră a început din nou s-o ia «razna». «Un șarpe pe mine!» țipa scriitorul. «Mă mușcă! E ÎN GURA MEA!» Scriitorul a fost târât la mașina poliției în timp ce se ținea de un tânăr student al grupului Yesheva care participa la lectură - și pe care scriitorul l-a tot pipăit - până la sosirea ambulanței. Cu ochii dați peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
probleme grave. - E pe tavan. - Hai s-o căutăm pe mami. Îl dă ea jos. - Dar e pe tavan. - Atunci o să iau o mătură și o să-l dau jos de pe tavan. Iisuse, unde-i Marta? - Terby a încercat să mă muște. - Poate că vrea să te speli pe dinți și să faci nani. Pe neașteptate, Jayne apăru în spatele meu și deasupra mea, vorbind cu Jay, dar nu puteam urmări conversația din cauza muzicii. Amândoi se uitau la mine cu niște expresii acuzatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
inutil. (Pe care nu știi cum să-l folosești, îmi imaginam că spune celălalt hlizindu-se.) Am făcut câțiva pași înapoi și cu mâna liberă am pipăit peretele până când am dat peste comutator. Și în acel moment ceva m-a mușcat de palmă. Se auzi un sâsâit, apoi am simțit o înțepătură în mână. Am țipat fără să vreau și am aprins lumina. Ținând pistolul în mâna întinsă, am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care îl creasem, un monstru, evadase din roman. Trebuia să mă conving că nu fusese în casa noastră noaptea trecută. (Cu Mercedesul de culoare crem era mai complicat fiindcă avea un număr de înmatriculare de California.) Că Terby nu mă mușcase (în pofida prezenței unei mici răni în palmă) și că detectivul care mă vizitase sâmbătă mânca rahat în neștire. Să inventez un nou final de capitol, „noaptea care nu avusese loc niciodată“. Să-mi spun mie însumi că nu fusese decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adulmecat mirosul. Păpușa știa că te afli în camera lui Robby și n-a vrut ca tu să-i găsești fișierele. Tot așa cum dorise să vezi ce se întâmpla în camera lui Robby duminică noapte. Noaptea în care te-a mușcat, când căutase să te muște de mâna care ținea pistolul. Drăcovenia proteja ceva. Nu vroia să afli tot felul de lucruri. Ceva dorise ca păpușa să fie plantată în casă. N-ai fost decât un simplu mesager. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
te afli în camera lui Robby și n-a vrut ca tu să-i găsești fișierele. Tot așa cum dorise să vezi ce se întâmpla în camera lui Robby duminică noapte. Noaptea în care te-a mușcat, când căutase să te muște de mâna care ținea pistolul. Drăcovenia proteja ceva. Nu vroia să afli tot felul de lucruri. Ceva dorise ca păpușa să fie plantată în casă. N-ai fost decât un simplu mesager. Ar fi trebuit să-l sun pe Kentucky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
băieții ăia, te rog să-mi spui. L-am prins din nou de mână. - Tată... Oftă. O nouă tactică se năștea. Eram atât de plin de speranță încât am crezut. „Yeah?“ Buza lui inferioară începu să-i tremure, și o mușcă, s-o facă să înceteze. - Doar că uneori...mi-e atât de frică și mă gândesc că poate...dacă jucăm jocul ăsta...dacă luăm în glumă ce se-ntâmplă...pentru că dacă ne-am gândi serios la ce se-ntâmplă...am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
idee de cum ai putea scăpa de mine, nu încă. - Dacă nu exiști, cum aș putea realiza una ca asta? - Ai citit manuscrisul? întrebă din nou vocea. Eram pe punctual de-a izbucni în lacrimi. Mi-am vârât pumnul în gură, mușcându-l. - Hai să jucăm un joc, Bret. - Nu voi... - Jocul se cheamă: Ghici Cine-i Următorul? - Nu ești viu. Apoi brusc și foarte dulce, vocea începu să fredoneze un cântec pe care l-am recunoscut - The sunny Side of the
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înțelegătoare - care indica faptul că vom aștepta și vom vedea. Am vrut să strig: „Vom aștepta să vedem ce?“ Ușa sărise din balamale și o spumă grețoasă lucea oribil pe clanță. Și mai groaznic: ușa fusese smulsă pentru că arătarea o mușcase și trăsese de ea. Smocuri de blană punctau coridorul - păr pierdut de creatură. De la fereastra dormitorului am privit cum doi ofițeri cercetau câmpul din spatele casei, căutând indicii inexistente. Nu aveau să găsească nici o urmă. Nimic nu ducea spre „ferestrele nesparte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
coșul pieptului și acum fâlfâiau descotorosindu-se de sângele și viscerele care le îngreuia mișcările. Se târa spre mine. Continuam să dau din picioare. Și, fără nici un efort, gura înarmată cu dinți se afundă din nou în pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi șiroia cu transpirație. Am început să mă târâi pe stomac, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi șiroia cu transpirație. Am început să mă târâi pe stomac, iar atunci m-a mușcat din nou, un pic mai jos de locul pe care îl sfâșiase înainte. Am încercat să mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine din cauza scărilor năclăite cu sânge. S-a repezit iarăși la mine. Dinții deveniseră acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
finalitate: mă vroia țintuit locului. Nu vroia să mă duc nicăieri. Nu vroia să mă grăbesc spre Fortinbras Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt îi ieși pe bot. L-am mai izbit o dată în față. Fața continua să împroaște cu sânge, iar câinele continua să urle. Am început să urlu și eu la el. Încă mai alunecam când m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă reperă și se apropie sigur de sine spre masa la care tremuram tot. Întreaga lume se-auzea în surdină. M-am prefăcut preocupat să desfac hârtia în care era învelit hamburgerul, apoi l-am dus la gură și am mușcat o bucățică mică. Robby stătea în fața mea, dar n-am putut să mă uit la el sau să spun ceva. El era la fel de tăcut. Când l-am privit își dăduse jos ochelarii și mă fixa foarte trist. Am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chiparos și santal necesare înălțării primului Templu. Pe vremea când Isus a trecut pe aici, hipodromul roman în formă de potcoavă încă nu exista. Foarte bine păstrat, cu spina sa mediană și cu gradenele sale, înconjurat de blocuri care au mușcat fără rușine din spațiul verde, el dă înspre o zonă semiindustrială à la De Chirico, presărată cu arcuri de triumf, coloane decapitate și mozaicuri rămase în părăsire. Poate că Isus n-a asistat la cursele de care de luptă, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
european ros de îndoieli. "Un stat palestinian, ziceți? Păreți a regreta că așa ceva nu mai e posibil. În principiu, era legitim. Dar avem oare într-adevăr vreun interes să vedem cum se înmulțesc de la sine Hamaslandurile din regiune? Ne-am mușca degetele după aceea, nu credeți?" Cum să contest părerea că dacă ar apărea o zână cu bagheta ei magică, un stat palestinian n-ar fi, cu siguranță, o Elveție a Orientului Apropiat? Dacă aceasta e o rațiune suficientă pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]