5,749 matches
-
demult "Cic-Sânmihai", este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Localitatea Mihăileni este situată în Depresiunea Ciucului, în centrul județului Harghita, pe valea Racului, la poalele vestice ale Munților Ciucului, pe drumul județean 124, Nădejdea - Mihăileni - Satu Nou, la 15 km distanță de municipiul Miercurea Ciuc. În urma mai multor descoperiri arheologice făcute pe teritoriul satului s-au adus dovezi materiale ale existenței omului pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri, astfel lângă cimitirul vechi
Mihăileni, Harghita () [Corola-website/Science/300481_a_301810]
-
reviste străine de prestigiu printre care: Revue Philosophique, La Critique Philosophique, La Revue de Belgique, Athaeneum, Menschentum, Journal d’Hygiene ș.a. De o mare atenție se vor bucura în țară operele filosofului român din partea lui Mihai Eminescu, Iacob Negruzzi, I. Nădejde etc. care vor puncta elogios realizările lui V. Conta nu numai în filosofie, dar și în conferințe publice, articole și discursuri parlamentare. În istoria filosofiei românești, opera lui Vasile Conta a înscris o pagină memorabilă, aducând din nou - după lucrările
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
fi plătit-o scump. În anul 1930, lumea românească, în marea ei majoritate, nutrea o simpatie evidentă pentru cel socotit atunci «Prințul sacrificat de liberali.» Țara îl dorea. El era considerat o victimă a manevrelor lui Brătianu și încarna multe nădejdi. Opinia publică trecea, cu destulă ușurință, peste aventurile lui anterioare. Ba chiar îi apreciau romantismul și cavalerismul dovedit. Țara era pornită contra liberalilor, uzați de o guvernare prelungită și destul de abuzivă, și îmbrățișa cu ostentație pe toți adversarii guvernanților și
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
cnejii din Moisei sau pe mai multe sate. Mihai, fiul voievodului Ștefan de Dolha, în 1450 se judecă cu cnejii din Săliștea de Sus pentru satul Moisei. Simion Szaplonczay scria bistrițenilor din Moisei, la 3 iunie 1658, întrebându-i ce nădejde putea lega de sfânta pace și că poartă frică de hoțiile de la marginea Moldovei și Poloniei. În anul 1700, Stoica convoacă un sobor la Moisei „pentru colectarea dajdiei, judecarea proceselor în apel și pentru examinarea preoților cu privire la cunoștințele lor în legătură cu
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
V-a - depășindu-și cu cinci puncte principala adversară, Metalul București - și revine in Divizia B. Printre juniorii promovați la seniori se remarcă Florin Cârstea, un atacant de clasă. Ulterior el va realiza un impresionant salt valoric, devenind titular de nădejde al Progresului. Avea să fie convocat în câteva rânduri de Anghel Iordănescu la echipa națională, evoluând pentru început în câteva finaluri de partide, dar fără să confirme până la urmă. Linia de clasament: 1. Progresul Șoimii IMUC 30 18 6 6
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
Transilvania. În anul 1622, tătarii care căutau să jefuiască Mănăstirea Putna sunt opriți de vicoveni, așa încât călugării sunt feriți de primejdie, iar domnul Moldovei ajungea să spună că hoardele păgâne au prădat toată Moldova până la Vicove. Pentru că erau soldați de nădejde, în secolul al XVIII-lea domnii Moldovei erau păziți de oameni tineri cu sâneața (pușcă) aduși din Vicove și din Berhomet pe Siret. În timp de pace vicovenii făceau comerț cu boi în orașul Bistrița, fiind amintit un negustor Vasile
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
Semion Mihailovici Budionîi (în limba rusă Семён Михайлович Будённый) (n. 25 aprilie 1883 - d. 26 octombrie 1973) a fost un comandant militar sovietic și un aliat de nădejde al dictatorului Iosif Vissarionovici Stalin. Budionîi s-a născut într-o familie săracă de țărani în regiunea căzăcească de pe râul Don din sudul Rusiei. A lucrat în agricultură pentru diferiți stăpâni de pământ până în 1903, când a fost recrutat în
Semion Budionnîi () [Corola-website/Science/299344_a_300673]
-
temperatură de minus 20°C până la îngheț, fie arși de vii în cazanul navei. Încă o parte însemnată din populație dispare în anii de foamete provocată de guvernul sovietic (1921-22 și 1931-33), fie murind de inaniție, fie părăsind orașul în nădejdea, în general zadarnică, de a găsi de mâncare în altă parte Înainte ca orașul să fie ocupat de trupele române, în 1941, o parte din populația orașului, industria, infrastructura, precum și toate obiectele de valoare culturală au fost transportate în regiunile
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
o frumusețe brunetă, suplă, cu trăsături nobile. În februarie 1862 se naște primul copil, Alexandru, viitorul scriitor și om de teatru. Vor urma două fete, Elena, (viitoarea Elena Perticari), Zoe și încă un băiat, Pia. Ana a devenit colaboratoarea de nădejde a soțului ei, o adevărată parteneră de muncă și sacrificii. Are, încă de la sosire, mari probleme de sănătate. Din cauza primei lui locuințe întunecoase și umede, de pe cheiul gârlei, Dâmbovița, tânărul face reumatism și, cu timpul, acesta duce la pareza unui
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
Abbey alături de sora sa Maria I, într-un mormânt comun pe care scrie "Regno Consortes & urna hic obdormimus Elizabetha et Maria sorores, in spe resurrectionis" "consoarte pe scaunul de domnie și în mormânt, aici dormim, Elisabeta și Maria surori, în nădejdea învierii". Elisabeta I a fost plânsă de mulți dintre supușii săi, dar alții s-au bucurat la moartea ei. Iacob I a adus multe speranțe, dar în 1620 popularitatea lui scade și apare nostalgia pentru domnia Elisabetei I. Începe un
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
om tăcut în felul său dar și când da câteo vorbă dintrînsul vorba era vorbă la locul ei și nul putea răpune te miri cine apoi dă nu știu cine ția mai putea intra și ție în voie măi chirică mulți trăgeau nădejdea săl ia de ginere dar flăcăul era chitit la capul său și nu se da cu una cu două alăture cu casa socru tău este o căsuță tupilată în care șede un tălpoi de babă meșteșugoasă la trebile sale cum
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
patrimoniului național și universal. Prin simplul fapt că Ștefan Luchian a copilărit în mijlocul oamenilor nevoiași din mahalaua Popa Soare, el a găsit în această lume umilă în mijlocul căreia a viețuit un sprijin la necaz. Tot alături de aceasta și-a trăit nădejdile în locuința modestă din strada Povernei și mai apoi în întunecoasa casă din Filantropia. Portretele pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale plastice au înfățișat florărese, lucrători, cerșetori și lăutari, oameni sărmani dar plini de demnitate
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Craiova, 1994, 220 p. • Țara Sfântă, arena operei mântuitoare , Editura Universal Dalsi, București, 1994, 288 p. • Monahismul, chivotul neamului românesc , Editura Omniscop, Craiova, 1995, 88 p. • Băseștiul și ilustrul său bărbat George Pop, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1995, 160 p. • Mărturisirea nădejdii , Editura Omniscop, Craiova, 1995, 220 p. • Împărăteasa cerului și Mama noastră , Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 1996, 159 p. • Preoția și arta pastorală , Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1997, 130 p. • Cuvântul dragostei , Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997, 218 p. • Sfântul Irineu
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
la acest moment. În timpul celei de-a doua păstoriri, probabil la 1665, patriarhul Părtenie a întărit drepturile de autodespotie ale Mănăstirii Tismana. După cea de-a doua retragere - silită - din scaun, în anul 1667, Părtenie ajunge în Țară Românească în nădejdea de a câștiga bunăvoință domnitorului muntean Radu Leon. Peste puțină vreme este numit de către patriarhul Metodie al III-lea în scaunul Proilaviei. Unul dintre mitropoliții de mai tarziu ai Proilaviei, Calinic al II-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
presei muncitorești și socialiste, reprezentate de "Telegraful român" (1865), "Analele tipografice" (1869), "Uvrierul și Lucrătorul român" (1872). În jurul acestor publicații s-au format cercuri socialiste, în cadrul cărora s-au afirmat personalități ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, frații Ioan și Gheorghe Nădejde. Un aflux important l-a avut venirea în țară a unui grup de emigranți ruși și basarabeni, cunoscuți sub numele de narodnici, prigoniți de autoritățile țariste, între care se remarcau Constantin Dobrogeanu-Gherea, Nicolae Zubcu-Codreanu și dr. N. Russel. Ei au
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
tip anarhist, dominante în Rusia, dar și de tip german, prin intermediul mai multor reviste, între care s-a remarcat Contemporanul (1881). În paginile acestuia au publicat articole socialiști de marcă - Vasile Conta, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Vasile G. Morțun, Theodor Speranția, Sofia Nădejde, Anton Bacalbașa, Constantin Mille, Vasile Lates ș.a. Ei au dat o orientare modernă mișcării socialiste românești, prin sprijinirea implicării în lupta politică legală. Această orientare s-a concretizat prin apariția, în 1886, a studiului lui Gherea, Ce vor socialiștii români
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
unui partid socialist românesc și o serie de revendicări democratice de perspectivă (votul universal, libertatea presei, egalitatea femeilor cu bărbații). La 31 martie 1893 a fost fondat Partidul Social - Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR). Din conducere făceau parte Ioan Nădejde, Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ion C. Frimu, Mihail Gheorghiu-Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu și Ilie Moscovici. Programul adoptat, inspirat din scrierile lui Gherea și de programul de la Erfurt al social-democraților germani, definea rolul PSDMR ca reprezentant al
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
agrar în favoarea țărănimii, organizarea învățămîntului gratuit obligatoriu, garantarea dreptului la întrunire, instituirea impozitului progresiv pe venit, descentralizarea și autonomia comunală. Partidul a adoptat o poziție moderată, în sensul acceptării cadrului constituțional existent, sub influența tripletei aflată la conducerea efectivă: Gherea - Nădejde - Mortun. În 1899 partidul s-a destrămat, iar cluburile muncitorești au fost desființate cu excepția clubului de la București, în cadrul căruia au continuat să activeze personalități ca I. C. Frimu, C. Z. Buzdugan și Cristian Racovski. La 31 ianuarie 1910 a fost înființat
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
a născut la data de 4/16 octombrie 1871 în comuna Bârzești (județul Vaslui). Era de profesie tâmplar. La 31 martie 1893, a fost fondat, la București, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR). Din conducerea acestuia făceau parte Ioan Nădejde, Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, , Mihail Gheorghiu-Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu și Ilie Moscovici. În decembrie 1896, a fost înființată Uniunea Sindicatelor Breslelor, un eveniment de cea mai mare importanță pe linia centralizării organizațiilor sindicale muncitorești, I. C. Frimu
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
de oștenii regelui, cel pe capul căruia apasă preț greu de galbeni. De Silva, mare senior, ascultă doar de legile onoarei: nu-l va preda pe rebel urmăritorilor oricine ar fi ei. Castelul îi va da adăpost de taină și nădejde. În scurtul răgaz de singurătate, Ernani îi reproșează Elvirei trădarea iubirii lor. Dar fata nu-l trădase: se hotărâse să-și ia viața în timpul cununiei. Lacrimile de bucurie iau locul lacrimilor de durere. De Silva îi surprinde îmbrățișați. Onoarea îi
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
() a fost un pictor realist român. Datorită influențelor pe care le-a avut din copilărie din partea lui Ion Nădejde, Sofia Nădejde (sora sa) și a lui Nicolae Beldiceanu care au înființat revista Contemporanul, principiile care l-au călăuzit în viață precum și întreaga carieră plastică a lui au fost tributare ideilor socialiste, fapt pentru care a fost și un fervent
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
() a fost un pictor realist român. Datorită influențelor pe care le-a avut din copilărie din partea lui Ion Nădejde, Sofia Nădejde (sora sa) și a lui Nicolae Beldiceanu care au înființat revista Contemporanul, principiile care l-au călăuzit în viață precum și întreaga carieră plastică a lui au fost tributare ideilor socialiste, fapt pentru care a fost și un fervent activist politic
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în anul 1876 și grijile familiei au rămas în sarcina mamei sale. La vârsta de opt ani, Octav s-a mutat la Iași, adus fiind de către surorile mai mari Sofia și Ecaterina, care erau căsătorite cu frații Ioan și Gheorghe Nădejde. În capitala Moldovei, Octav a locuit la surorile lui, cu predilecție pe strada Sărăriei la Sofia și Ioan Nădejde, unde a copilărit alături de cei șase copii ai acestora. La Iași s-a mutat și Profira Băncilă, în mahalaua Țicăului, foarte
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a mutat la Iași, adus fiind de către surorile mai mari Sofia și Ecaterina, care erau căsătorite cu frații Ioan și Gheorghe Nădejde. În capitala Moldovei, Octav a locuit la surorile lui, cu predilecție pe strada Sărăriei la Sofia și Ioan Nădejde, unde a copilărit alături de cei șase copii ai acestora. La Iași s-a mutat și Profira Băncilă, în mahalaua Țicăului, foarte aproape de casa Sofiei de pe Sărăriei, unde Ioan Nădejde a fondat revista "Contemporanul", în vecinătatea bojdeucii lui Ion Creangă. Profira
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
surorile lui, cu predilecție pe strada Sărăriei la Sofia și Ioan Nădejde, unde a copilărit alături de cei șase copii ai acestora. La Iași s-a mutat și Profira Băncilă, în mahalaua Țicăului, foarte aproape de casa Sofiei de pe Sărăriei, unde Ioan Nădejde a fondat revista "Contemporanul", în vecinătatea bojdeucii lui Ion Creangă. Profira era atât de săracă încât nu și-a putut crește singură copiii - ci doar pe Elena, fiica cea mică. Elena s-a căsătorit mai târziu cu pedagogul Ion Teodorescu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]