6,003 matches
-
în Muntenia, ca fiind de origine română și sunt prezenți și astăzi în societatea românească. Printre cele mai importante astfel de familii se numără familia Rosetti, al cărui reprezentant de frunte a fost C. A. Rosetti, (promotor al radicalismului și naționalismului în perioada postpașoptistă) și familia Ghica, (ai cărui reprezentanți Grigore al IV-lea și Alexandru al II-lea, în ciuda originii lor, au fost considerați primii domni "pământeni" după revoluția de la 1821). Atenția fanarioților s-a concentrat atât pe ocuparea celor
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
balcanice, practic un stat neobizantin. La aceasta ar mai trebui adăugată prezența omniprezentă și omnipotentă a clerului grec la toate nivelurile ierarhiei religioase, numeroase mânăstiri devenind închinate instituțiilor similare din Grecia, după acte succesive de danie a diferiților domnitori. Dezvoltarea naționalismului grec a deschis celor două principate posibilitățile pentru revoluție, în condițiile în care la est de frontierelor apăruse o nouă putere politică și militară, Imperiul Rus ortodox. Faza muntenească a războiului pentru independența Greciei s-a consumat în conflictul dintre
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
impună niciodată asupra tuturor regilor creștini; cel care a dus acest vis universal mai aproape de a se împlini, a fost Împăratul Carlos I de España, exact într-o epocă (Secolul al XVI-lea) în care universalismul medieval dispărea în beneficiul naționalismului modern. Cu toate acestea, chiar dacă regii medievali s-au aliat în multiple războaie, si chiar mulți dintre ei au întors armele contra Împăratului din acel moment, niciodată nici unul dintre ei nu a încercat să ia titlul pentru sine (fără a
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
din 1815 și războiul franco-prusac din 1871, deși finalizarea efectivă a procesului de unificare s-a produs după victoria Italiei din Primul război mondial. Stabilirea Republicii Italiene și mai târziu a Regatului Italiei, conduse de Napoleon, a început să încurajeze naționalismul în rândurile celor care trăiau în acele regiuni. Când regimul lui Napoleon a început să se clatine, alți monarhi italieni pe care i-a instalat au încercat să-și păstreze tronul hrănind acele sentimente naționaliste, pregătind începerea revoluțiilor. Printre aceștia
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
fie în mod direct sau sub puternica influență a puterilor europene, în special Austria (în nord) și Spania (în sud). Dar grupurile din mai multe state italiene au început să popularizeze ideea unui stat Italian unificat din nou, hrănind focul naționalismului care a fost deja aprins în mulțime. În acel moment, lupta pentru unificarea Italiei a fost percepută în primul rând împotriva Imperiului Austriac și a casei de Habsburg, deoarece aceștia controlau direct partea de nord-est, astăzi Italia, predominant vorbitoare de
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
italiană, precum și în alte părți ale imperiului. Cancelarul austriac Franz Metternich, un influent diplomat în Congresul de la Viena, a declarat cuvântul „Italia” ca fiind nimic mai mult decât o „expresie geografică”. Sentimentele artistice și literare s-au întors deasemenea către naționalism, și poate cea mai faimoasă lucrare proto-naționalistă a fost "I Promessi Sposi" a lui Alessandro Manzoni. Unii au citit acest roman ca pe o alegorie critică neconvingătoare împotriva statului austriac. Romanul a fost publicat în 1827 și a fost revizuit
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
Orsini, a încercat să-l asasineze pe Napoleon III, împăratul francez. Scriind din celula sa, Orsini nu a pledat pentru viața lui, ci mai degrabă a apelat la Napoleon al III-lea pentru a-și îndeplini destinul său, sprijinind forțele naționalismului italiene. Napoleon, care a aparținut asociației Carbonari în tinerețea sa, și care se vedea pe sine ca un gânditor avansat în ton cu ideile zilei, a devenit convins că acesta a fost destinul lui, să facă ceva pentru Italia. În
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
a cere absolut nici o garanție germanilor, chestiune care câțiva ani mai târziu avea să-l trimită în fața plutonului de execuție. A fost prima mare fisură între cei doi parteneri de guvernare, Antonescu și Mișcarea Legionară. Practic, atunci s-au înfruntat naționalismul legionar cu imperialismul nazist. Este important de menționat acest fapt, anume că Mișcarea Legionară a fost contra semnării necondiționate a Pactului Tripartit. Alt fapt demn de menționat este că puterile Axei nu au exercitat nici un fel de presiuni asupra lui
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
Regatului Prusiei. Pe lângă forța "Realpolitik" (politicii realiste, "pragmatice") practicată de Bismarck, și alți factori au determinat mai multe protostate moderne să-și reorganizeze relațiile politice, economice, militare și diplomatice în secolul al XIX-lea. Reacțiile împotriva iredentismului danez și a naționalismului francez au furnizat puncte focale ale unității germanilor. Succesele militare în trei războaie regionale au generat entuziasm și mândrie, pe care politicienii le-au exploatat pentru a promova unificarea. Această experiență a fost ecoul realizărilor comune din timpul Războaielor Napoleoniene
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
mărirea teritoriilor Württembergului și Badenului. În 1806, după o invazie reușită a Prusiei și după înfrângerea Prusiei și Rusiei la Jena-Auerstedt, Napoleon a dictat un tratat prin care Împăratul era obligat să dizolve Sfântul Imperiu Roman. Sub Imperiul Francez (1804-1814), naționalismul popular german a înflorit în statele germane reorganizate. Datorat în parte experienței comune (deși sub dominație franceză), au apărut diferite justificări pentru identificarea „Germaniei” ca un singur stat. Pentru filosoful german Johann Fichte, Primele granițe, originare și cu adevărat naturale
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
reflectat noul statut al Prusiei în contextul general. Deși armata prusacă fusese învinsă dramatic în 1806 la bătălia de la Jena-Auerstedt, ea a revenit la Waterloo. În consecință, liderii prusaci se așteptau să joace un rol important în politica germană. Creșterea naționalismului german, stimulat de experiența germanilor din perioada napoleoniană și inițial aliat cu liberalismul, a schimbat relațiile politice, sociale și culturale din statele germane. În acest context, se pot observa rădăcinile sale în perioada napoleoniană. Organizațiile studențești "Burschenschaft" și demonstrațiile populare
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Ducând steaguri, bătând tobe și cântând, marșul a durat o bună parte din dimineață și din amiază și, odată ajunși la castel, participanții au ascultat discursuri ale oratorilor naționaliști de toate culorile politice. Conținutul discursurilor sugerează o diferență fundamentală între naționalismul german al anilor 1830 și naționalismul francez de la Revoluția din Iulie: cel german se concentra pe educația maselor; odată ce populația este educată și știe de ce are nevoie, ea își va îndeplini scopurile. Retorica de la Hambach punea accentul pe natura pașnică
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
marșul a durat o bună parte din dimineață și din amiază și, odată ajunși la castel, participanții au ascultat discursuri ale oratorilor naționaliști de toate culorile politice. Conținutul discursurilor sugerează o diferență fundamentală între naționalismul german al anilor 1830 și naționalismul francez de la Revoluția din Iulie: cel german se concentra pe educația maselor; odată ce populația este educată și știe de ce are nevoie, ea își va îndeplini scopurile. Retorica de la Hambach punea accentul pe natura pașnică a naționalismului german: ideea nu era
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
al anilor 1830 și naționalismul francez de la Revoluția din Iulie: cel german se concentra pe educația maselor; odată ce populația este educată și știe de ce are nevoie, ea își va îndeplini scopurile. Retorica de la Hambach punea accentul pe natura pașnică a naționalismului german: ideea nu era de a construi baricade, o formă foarte „franțuzească” de naționalism, ci de a construi punți emoționale între grupări. Așa cum făcuse și în 1819, după asasinarea lui Kotzebue, Metternich s-a folosit de demonstrația populară de la Hambach
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
pe educația maselor; odată ce populația este educată și știe de ce are nevoie, ea își va îndeplini scopurile. Retorica de la Hambach punea accentul pe natura pașnică a naționalismului german: ideea nu era de a construi baricade, o formă foarte „franțuzească” de naționalism, ci de a construi punți emoționale între grupări. Așa cum făcuse și în 1819, după asasinarea lui Kotzebue, Metternich s-a folosit de demonstrația populară de la Hambach pentru a promova politici conservatoare. „Cele Șase Articole” din 28 iunie 1832 reafirmau principiul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
judecați și închiși; unul dintre ei, Karl Heinrich Brüggemann (1810-1887), student la drept și reprezentant al mișcării secrete "Burschenschaft," a fost trimis în Prusia, unde a fost întâi condamnat la moarte, dar apoi grațiat. Alți câțiva factori au complicat creșterea naționalismului în statele germane. Printre factorii umani se numărau rivalitățile politice dintre membrii confederației germane, mai ales cele între austrieci și prusaci și competiția socio-economică dintre interesele comerciale și mercantile și cele aristocrate ale proprietarilor de moșii. Printre factorii naturali se
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
vorbind dominantă în perioada după primul război mondial) a eșuat în încercarea de a-și promova interesele într-un cadru democratic, alegând atunci ca mijloc de opoziție la progresul continu al stângii popularizarea în mase a anti-socialismului ca și frustrările naționalismului tocmai învins în primul război mondial. În bună tradiție marxistă, Blackbourn și Eley atacă teza Sonderweg punând sub semnul întrebării ipoteza liberală conform căreia există o legătură obligatorie între dominația burgheziei, modernizarea industrială și o politică liberală (democrație). După ce Parlamentul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
antisemitismului și au anulat autonomia universităților. Ei au atacat elementele liberale și/sau neruse, alienând un segment larg al populației imperiului. Naționalitățile importante neruse, (polonezii, finlandezii, letonii, lituanieinii sau ucrainienii), supuse unui proces intensiv de rusificare, au răspuns prin creșterea naționalismului antirus. Foarte mulți evrei au emigrat sau s-au alăturat mișcărilor radicale. Organizațiile și mișcările politice secrete au continuat să apară, să se organizeze și să se dezvolte, în ciuda eforturilor regimului de a le înăbuși activitatea. După înfrângerea suferită în
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
1873, Germania a însăilat o alianță slabă - Liga celor trei împărați - alături de Rusia și Austro-Ungaria, pentru a împiedica aceste state să se alieze cu Franța. Însă interesele austro-ungare și ruse s-au ciocnit până la urmă în Balcani, care fierbeau de naționalismul națiunilor slave și de sentimentele antiotomane. În deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, naționalismul rus a devenit un factor important în sprijinirea luptelor creștinilor balcanici pentru eliberare de sub jugul otoman și transformarea Bulgariei și Serbiei în protectorate de
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
a împiedica aceste state să se alieze cu Franța. Însă interesele austro-ungare și ruse s-au ciocnit până la urmă în Balcani, care fierbeau de naționalismul națiunilor slave și de sentimentele antiotomane. În deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, naționalismul rus a devenit un factor important în sprijinirea luptelor creștinilor balcanici pentru eliberare de sub jugul otoman și transformarea Bulgariei și Serbiei în protectorate de facto ale Imperiului Țarist. Din 1875 până în 1877, criza balcanice a fost agravată neîncetat de răscoalele
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
avea la bază ideile mercantiliste de protejare a comerțului. Al doilea Imperiu Britanic avea ca centre Asia și Africa, continuând să se extindă în secolul XIX și la începutul secolului al XX-lea, atingând apogeul la sfârșitul Primului Război Mondial. Totuși, creșterea naționalismului în coloniile britanice a slăbit treptat puterea imperiului, și Marea Britanie a fost forțată să acorde independența multora din fostele sale colonii. Deși primul imperiu își avea centrul în cele două Americi, englezii activau în India încă din secolul XVII. Compania
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
care consfințea mari pierderi teritoriale și de populație pentru Rusia, fiind astfel anulat. Odată cu schimbarea cursului războiului în defavoarea Puterilor Centrale, populația Imperiului Austro-Ungar și-au pierdut încrederea în aliați și în victorie, și chiar mai înainte de semnarea armistițiului din noiembrie, naționalismul radical dusese la proclamarea mai multor declarații de independență (septembrie - octombrie 1918). Dacă la început Aliații au sperat să mențină Austro-Ungaria (eventual cu un teritoriu redus) pentru contrabalansarea puterii Germaniei în Europa Centrală, interpretând cele 14 puncte proclamate de președintele
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
numărul celor căzuți la datorie fiind nemaiîntâlnit până în acel moment. În cinstea celor uciși în luptă au fost ridicate monumente în mii de orașe și sate. Trauma socială s-a manifestat în nenumărate feluri. Unii oameni au fost revoltați de naționalismul pe care îl considerau vinovat de marile pierderi de vieți omenești și distrugerile materiale și de aceea s-au orientat spre o politică bazată pe internaționalism prin intermediul organizațiilor internațonale precum Liga Națiunilor. O altă orientare politică, pacifismul a devenit tot
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
ul este o formă de naționalism economic , într-o economie planifictă , cu monopoluri ale căror privilegii sunt acordate și reglementate de stat , bazându-se pe un sistem politic opresiv . Deși a existat din cele mai vechi timpuri și practicat de diferite țări (ex.China) , s-a
Mercantilism () [Corola-website/Science/305741_a_307070]
-
făcute, ea urma să acceadă în clasa burgheziei, imaginea sa fusese asociată foarte frecvent cu familia regală, iar mișcarea cercetașilor din care făcea parte era considerată, la fel, o organizație burgheză „reacționară”. După anii 1960, regimul comunist a virat spre naționalism, și în timpul lui Nicolae Ceaușescu imaginea Ecaterinei Teodoroiu a fost din ce în ce mai des prezentată ca pe cea a unei eroine naționale, în 1978 realizându-se și un film despre ea. Legăturile cu casa regală și rolul în fondarea mișcării cercetașilor au
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]