7,611 matches
-
să-l ocrotesc. Îmi place să-l ocrotesc să-l... Vera:... să-l iubești... Mina: Ei, da, să-l iubesc! De ce să nu-l iubesc? Vera: Mina, dacă n-am fi surori... dacă nu ne-am cunoaște... Mina: Ești absolut nebună. Da' ce-oi fi vrînd? Are patruzeci și trei de ani. Ce vrei? Să mă leg toată ziua de defectele bărbatului meu? Și să visez la marea iubire? Ce-i aia iubire? Tu știi? (plînge) Vera: Mina, potolește-te! Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să mă convingă. Ștefan: Măi, Iliuță, mă rugai de-o pilă... Am eu un doctor care cică face minuni. Vorbesc eu cu el. Mina: Ștefane, te rog să încetezi. Ilie: Vezi, ți-am spus eu că or să mă creadă nebun! Ștefan: Păi ce altceva e de crezut, frățioare! Ilie: (cum nu se poate mai lucid) Ștefane, n-ai cum să înțelegi. Ar trebui să fii tu în locul meu, să fi avut viața mea, drumul meu. Ștefan: Ia mai lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dacă vi-i așa dor de-acasă, de ce nu plecați odată? Vecin 1: (enervat) Pentru că ne țineți voi aici! De asta! Maria: Am auzit-o și pe asta! Domnule, dumneata mă înnebunești! Ba chiar îmi vine să cred că sînt nebună! Mihai: (conciliant) Vecine, da' parcă noi am discutat ceva, nu? Vecin 1: Am discutat, dar văd că degeaba. Mihai: Vecine, eu zic să discutăm ca niște vecini buni. Eu zic așa: acum sînt stăpîn pe situația familială, ai văzut doar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe Ea 1 așteptîndu-1; cercetează împrejurimile, se asigură și devine mai liniștit) Știu că ești tristă. Ea 1: Sigur că știi. Și tu ești trist. El 1: (cu fluența recitării) De cînd ți-am spus să pleci / clipa aceea umblă nebună prin lume / crima mi s-a lipit de ochi / și-s condamnat / fără sfîrșit să-mi șterg palmele de lună. Ea 1: De ce? (după o pauză) Asta e o poezie sau o prevestire? El 1:... e o prevestire a poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
incomodă) Octav, totuși, de ce ții tu să stai aici... Toți cred că stai aici ca să fii mai aproape de... Octav: Ce tîmpenie?! Nu-i chip să spui ceva... să faci ceva care sparge "superba" și anonima normalitate, că devii bizar, straniu... nebun! Nu cumva ai stat și tu de vorbă cu psihiatrul? Mona: Dar eu nu cred asta. Octav: Dar ce crezi? Mona: Octav, sunt obosită... Dacă m-ar întreba cineva ce e între noi, nu știu dacă i-aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spui la lume, / C-am vărat o vară-n tine, / Cu mândruța lângă mine. Las` să spuie pământul, / Că el mi-a fost așternutul, / Las` să mă spuie frunza, / Că ea mi-a ținut umbra."83 sau "Lună, lună, ești nebună / Ce lumini noaptea pe brumă? / Eu cu mândra în zăvoi / Și tu lumini după noi, / Eu cu mândra intr-un casă / Și tu lumini la fereastră."84 Elementele primordiale își recapătă viața proprie în cadrul ceremonialului de înmormântare, "petrecerea" din astă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vorbi, înainte ca să apelăm la toate forțele Armatei noastre. Armata din București e cu noi, dictatorul a fugit. Atunci am scos un țipăt, animalic poate, dar era un strigăt de imensă bucurie. Soțul meu a strigat la mine că sunt nebună și sperii copiii. Chiar am simțit și o durere ascuțită în ceafă dar nu-mi păsa de ea. Era prea mare bucuria ca să-mi mai pese ce va urma. Socrul meu, un om minunat, a luat copiii de mână și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
morții: "Vai, vouă celor născuți la confluența însângerată a răsăritului cu amurgul". Poetul este un dezrădăcinat, fantomatic și palid; tânăr cavaler ce va trece prin viscole, pentru a deveni el însuși, sau pentru a muri, ne mărturisește singur, "Bătrân și nebun" ("Ritual"). Poetul este un intrus, neputincios, veșnic în fața unui zid ce-l izolează de ceilalți "Un zid, pretutindeni un zid". Încercările de depășire a condiției sunt cumplite. Poetul va lăsa în urmă "o dâră de sânge, o zgură de fum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nostru mic,/ suntem sătui de dragoste și moarte/ și n-așteptăm nimic". Doinaș creează eroi fantastici, pantagruelici, cum ar fi negustorul de zăpadă, prin al cărui ochi stâng trec lebede cu sănii și prin cel drept stânci de argint. Poetul nebun, negustor de zăpadă, aduce iarna sălbatică pe care copiii o mai vor, acum în prag de primăvară. Poetul comunică sentimentul dăruirii, altfel decât a făcut-o autorul "Mărului de lângă drum". * * * Poezia se diversifică și ca o urmare a acelei de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și fecioara care-i va sorbi răsuflarea: "Să curgă toată vremea într-un cântec mai bogat/ prin ochi ca niciodată n-au să apună,/ să ne oglindim într-una, mereu ca-ntr-un păcat,/ eu fiul tău, tu mama mea nebună". "Rondelul liniștii" este macedonskian, liniștea urcă spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse în volumul " Între floare și fruct" sunt niște "imne" închinate iubirii neprihănite; iubita este de cer, are
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
viziune și trăire, sunt o consecință a sensibilității, a fascinației integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu mai mult patos tragic și deci mai modern, vine tulbure cu vorbele strigate parcă lucid într-un context haotic: Un cer nebun de lumină tresare din noaptea/ definitivei tăceri, ca o salvă de tun.../ Osàna, Osàna, la sfera a șaptea gloria gloriei, cer de lumină nebun". Nunta este moarte, logodnicul se întoarce din moarte și, ca în feeriile lui Grieg, iubita îl
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deci mai modern, vine tulbure cu vorbele strigate parcă lucid într-un context haotic: Un cer nebun de lumină tresare din noaptea/ definitivei tăceri, ca o salvă de tun.../ Osàna, Osàna, la sfera a șaptea gloria gloriei, cer de lumină nebun". Nunta este moarte, logodnicul se întoarce din moarte și, ca în feeriile lui Grieg, iubita îl așteaptă: "De când te aștept, mult iubite, acum sunt o babă" sau "Împodobită cu florile morții,/ icoană de lacrimi, primește tămâia.../ se năruie cerul zăvoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-i: unii ies din morminte/ cu viermii pe buze, dar râzând, râzând./ Ies în cumpăna nopții jucându-se fiecare cu ce poate." În "Cântec de lună", exploziile romantice cu implicații folclorice mai persista. Cerul sună, frunza sună/ unde-i dragostea nebună/ când zvârleam cuțite-n lună/ și tot dam morții arvună." Volumul "Clopotul nins" (1971) reia metafora focului: "Puterea mea e că mă mistui, iluzie de aur,/ iluzie a tot ce-ar fi putut să fie,/ iluzie a tot ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și unu de frați" ("Firul Ariadnei"). Satul capătă trăsături fabuloase, obiectele au alte contururi, ele poartă ascuns un "ce" misterios care dăinuie din timpuri străvechi: apare șarpele bun, păzitor al casei, pentru care săteanul a turnat lapte în hârburi, vițelului nebun îi sângeră călcâiul; prânzul este biblic cu cinci pâini și doi pești, în căciulile țăranilor se lasă pasărea clocind grăunțele, și "Aventura laptelui", în ciuda faptelor relatate, nu ni se pare stranie, pentru că totul vine din timpuri imemoriale, dintr-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăiește în numele merelor, al frunzelor, al cailor, al păsărilor, al pietrei ("A șaptea elegie"). Și iată-l bolnav de realul a cărui esență n-o poate atinge: " Iată-mă, stau întins peste pietre și gem/ organele-s sfărmate, maestrul e nebun căci el suferă/ de-ntreg universul. Mă doare că mărul e măr,/ sunt bolnav de sâmburi și de pietre,/ de patru roți, de ploaia măruntă..." Un elogiu adus realului, vieții, nașterii permanente apare în elegia oului, a noua, iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os la suprafață,/ Cu buze gri de înger nebun, apoi mă paști"/. Problema existenței este larg dezbătută. Asistăm la gigantizarea individului pe măsura epocii. Gigantizarea omului se înscrie pe linia expresionistă, intrată în poezia românească prin Aron Cotruș, care a avut ca model pe Blok și Maiakovski. Aduce ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poate duce acest joc / compromis? Există limite? ANEXE Anexa 1.Sunt lipite pe tablă, în format A4, 4 replici ale personajelor din FIZICIENII (folosite ca puncte de reflecție în dezbatere): Nu mai suntem liberi, decât în casa de nebuni. (Möbius) Nebuni, dar înțelepți. (Newton) Prizonieri, dar liberi. (Einstein) Fizicieni, dar inocenți. (Möbius) Anexa 2. Sunt atașate imagini folosite în dezbatere: Masă ovală, la care discută 3 bărbați, cu fețe distorsionate. Oameni celebri, cărora li se va face un portret. Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
alt tip de portret al lui Einstein. Un robot, ce poate reprezenta Dualitatea omul de știință modern Anexa 3. Fragmente selectate și lecturate de către elevi FIZICIENII: Actul al doilea (Selecțiuni) Newton:... Iată, încep cu o mărturisire: Möbius, eu nu sunt nebun! Möbius: Firește că nu, sir Isaac, asta o știm cu toții. Newton: Și nici eu nu sunt sir Isaac Newton! Möbius: Știu, ești Albert Einstein. Newton: Pe naiba! Nu sunt nici măcar Herbet-Georg Beutler, cum cred cei de aici! Numele meu e
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Möbius: Știu, ești Albert Einstein. Newton: Pe naiba! Nu sunt nici măcar Herbet-Georg Beutler, cum cred cei de aici! Numele meu e Kilton. Möbius: Întemeietorul studiului analogiilor? Newton: În persoană... Möbius: Cum de-ai ajuns la ospiciu? Newton: Jucând rolul unui nebun... Möbius: Ca să mă spionezi pe mine? Newton: Ca să lămuresc o dată pentru totdeauna ce se ascunde sub masca nebuniei dumitale... Aerul ăsta de german autentic mi-a fost impregnat de serviciul nostru secret, în tabăra de instructaj. A fost o sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Dați-mi voie să mă prezint: și eu sunt tot fizician. Și eu sunt colaboratorul unui serviciu secret... Numai că de un gen oarecum diferit... Mă numesc Joseph Eisler... Kilton, dumneata mi-ai răsturnat toate planurile! Te credeam într-adevăr nebun. Newton: Consolează-te... Eu te credeam la fel pe dumneata!... Uite! Au pus gratii și la fereastra mea!... Și la Eisler... Și la Möbius... Einstein: Suntem prizonieri... acum. Însă, dacă vrem să scăpăm vreodată din casa asta, trebuie să fim
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
nici o soluție? Möbius: Nici una... Einstein: Eu sunt un om cinstit... Rămân aici... Newton: Și eu rămân aici! Pentru totdeauna! Möbius: Vă mulțumesc. Vă sunt recunoscător pentru această șansă de salvare pe care o oferiți omenirii! Newton: Iar acum, să redevenim nebuni! Nebuni, dar înțelepți... Einstein: Prizonieri, dar liberi... Möbius: Fizicieni, dar inocenți... (Peste câteva clipe intră domnișoara doctor Mathilde von Zahnd) Mathilde von Zahnd: ... Eram medic, iar Möbius era pacientul meu. Puteam să fac cu el ce voiam. Ani în șir
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
soluție? Möbius: Nici una... Einstein: Eu sunt un om cinstit... Rămân aici... Newton: Și eu rămân aici! Pentru totdeauna! Möbius: Vă mulțumesc. Vă sunt recunoscător pentru această șansă de salvare pe care o oferiți omenirii! Newton: Iar acum, să redevenim nebuni! Nebuni, dar înțelepți... Einstein: Prizonieri, dar liberi... Möbius: Fizicieni, dar inocenți... (Peste câteva clipe intră domnișoara doctor Mathilde von Zahnd) Mathilde von Zahnd: ... Eram medic, iar Möbius era pacientul meu. Puteam să fac cu el ce voiam. Ani în șir, în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
supune sistemul solar... Socotelile s-au încheiat... Și nu în favoarea omenirii, ci în beneficiul unei fecioare bătrâne și cocoșate! Trustul mondial își ia startul. Începe producția... Newton: Gata! Jocul s-a sfârșit! Einstein: Lumea a ajuns pe mâna unei psihiatre nebune! Möbius: Odată zămislite, cuceririle științei nu mai pot fi revocate! 3.1.5. "Măștile" omului social Diana Șimonca-Oprița ARGUMENT Acest scenariu didactic este gândit ca un parcurs ce însumează două ore, propunându-și să lărgească aplicabilitatea conceptului de "mască" la
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
nu au ce-i oferi. [...] Soluția a treia: a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski. Ea se rezumă: în prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta." (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii) FEED-BACK ATELIER "MAȘTILE OMULUI SOCIAL ȘI ALE OMULUI DE ȘTIINȚĂ" prof. Aurelia Portal, prof. Diana Șimonca-Oprița La sfârșitul cursului în care s-au discutat aspecte legate de măștile omului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
să se ascundă de alți oameni, nu și de Dumnezeu. Sub masca nebunului se pot spune / ascunde adevăruri fundamentale. Cu ce mască poți accepta să trăiești? E nevoie de vreuna să o poți face? (Mirela Mureșan) Nu toți nebunii sunt nebuni; poate aceia sunt mai normali decât cei normali. (Emanuela Oprea) Creatorul are nevoie de receptor ca să-și facă cunoscută creația și în fiecare creator există o mică nebunie pe care o pune în creația sa. (Iarina Zăvoianu) Totul este relativ
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]