6,179 matches
-
posibilul atât timp cât stă în netimp, ca același-altul care se prevestește ca altul- același. Imaginea ființează în posibilul ivirii sale, apare și semnifică înainte de a fi. Dar în ceea ce apare și semnifică, a fi se pre-dă, precum timpul în pre-curgerea sa nevăzută sau miezul ce iradiază în carnea fructului 18. Este locul vechii lumini, răzbătătoare prin timp și prin noaptea înțelegerii, imaginea strălucitoare a poemului nesfârșit, neînceput. Ștefan Aug. Doinaș. Despre real ca distanță a imaginii Reducția revelatoare Putem vorbi de realul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-n eter"40. Iar ceea ce se întâmplă nu se vede dar este, chemarea veșnică a ființei, a ceea ce vine, ad-vine în chemarea unei necurmate aventuri (adventurus). "Ce este acum, ce-a fost, și ce are să fie" vin împreună, neauzite și nevăzute, aluvionând în calea ființei. E mult, e puțin această quidditate nepieritoare, miracolul unui aproape- nimic ce anunță un "cu-totul-alt-ordin" (Vl. Jankélévitch), al veșniciei în miezul efemerului? Veșnicie a începutului, a posibilului ce reîncepe totul, în care ce nu este încă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu este; el este prin chiar arătarea care nu ia forma ființei, ca trecut în care ceva poate surveni în realizarea sa viitoare. Ceea ce el arată nu e prezentul ci trecerea spre viitor, în raport cu care el e deja trecut, încolțirea nevăzută în câmpul posibilului. Un "ogor de dinainte de cuvânt", "acest de- mai-nainte-a-fi" al său care "crește cumplit în tot ce se va spune/ ca-ntunecimea unui hău/ într-o genune"42. În golul de ființă începe aventura rostirii; aici sămânța începutului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
începe aventura rostirii; aici sămânța începutului e inaparentă, dar nu lipsită de înfățișare. Înainte de a spune, ea se pune în calea ființei, se pre- spune așa cum îi e dat să fie. Cum să spunem acestei iviri fără nume, acestei zidiri nevăzute? "Ziceți-mi ulcior: încă sfârâi pe roată/ Ziceți-mi nalbă: am început să mă scutur".43 Se spune ea însăși în facerea prevenirii sale în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se arată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al apariției în sine; ceea ce apare presupune faptul de a fi, chiar dacă a fi definește natura inaparenței. Acesta e rostul văzutelor toate/ să pară", să a-pară întrucât sunt, în transparența manifestării prin care se întrevede ceea ce este întrucât apare: "nevăzutele,/ care sunt". A vedea "ceea ce stă/ îndărătul unei zile de toamnă" înseamnă a fi pe calea ființei care se face, pe pragul invizibil al în-ființării. Altfel, în orizontul prezenței vizibile, "rostirile celor văzute" sunt amăgiri, iar "ceea ce nu poate să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a fi pe calea ființei care se face, pe pragul invizibil al în-ființării. Altfel, în orizontul prezenței vizibile, "rostirile celor văzute" sunt amăgiri, iar "ceea ce nu poate să fie/ decât în lucruri" e un dincolo iluzoriu, fără conținut. Rostirea celor nevăzute, în schimb, crește din nevăzut, se dă vederii înaintea cuvântului, deschizând drum liber ființei. Iar " Ființa le însoțește pe toate/ aflându-și în ele locul posibil./ Și abia în felul acesta/ realul există". Nimic nu este în absența ființei, nici
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se face, pe pragul invizibil al în-ființării. Altfel, în orizontul prezenței vizibile, "rostirile celor văzute" sunt amăgiri, iar "ceea ce nu poate să fie/ decât în lucruri" e un dincolo iluzoriu, fără conținut. Rostirea celor nevăzute, în schimb, crește din nevăzut, se dă vederii înaintea cuvântului, deschizând drum liber ființei. Iar " Ființa le însoțește pe toate/ aflându-și în ele locul posibil./ Și abia în felul acesta/ realul există". Nimic nu este în absența ființei, nici chiar - cu atât mai mult
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
saturată de lumina covârșitoare - insuportabilă - a dispariției, arsă până în golul întunecat al nevederii. Limbul noptatic e pragul dincolo de care nu mai e nimic de văzut, imaginea ultimă, fără un dincolo în care și-ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou. Iar ceea ce apare e tărâmul unui inaparent de neprivit, imprezentabilul unui pustiu arzător 51. Vederea nu e acum mistuită, absorbită de preaplinul care i se impune; ea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
că arată lumea drept un a-fi-ca posibil, ci face lumea să fie văzută și ca prefigurare nonmanifestantă a semnificabilului: "A sosit o mireasă leneșă,/ rochie de voal fără trup/ și deodată înotătorul cel singuratic/ s-a împotmolit în carnea ei nevăzută,/ fâlfâitoare". Transferul meta-ferenței se desfășoară abrupt, în răstimpul fulgerător al unui deodată ce arde etapele. Saltul în necunoscut - căci despre un salt de nivel este vorba - e deopotrivă saltul în prefăcut, căci împotmolirea în voalul fără trup și în carnea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fâlfâitoare". Transferul meta-ferenței se desfășoară abrupt, în răstimpul fulgerător al unui deodată ce arde etapele. Saltul în necunoscut - căci despre un salt de nivel este vorba - e deopotrivă saltul în prefăcut, căci împotmolirea în voalul fără trup și în carnea nevăzută, deși pare să desemneze absorbția în inform, dispariția într-un a fi imposibil, arată totuși ceva în chiar voalarea inaparentului.9 Altfel spus, imaginea se ascunde în pânza transparenței, stă în textura de voal neînchegată, firavă, dar ceea ce e văzut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orizontul scufundat - inevident - al unei imagini care nu iese la suprafață, se arată în invizibilul ei: "Tu umbrelă luminoasă/ rochie de voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi, unde s-a spart/ vălul care m-a îmbrâncit/ în carnea ta nevăzută?" Invizibil care luminează, nu se pune pe sine în lumină ci existența de prag, trecerea limitelor, intervalul unui ochi ce soarbe vederea.10 Căci acolo unde s-a rupt vălul se destramă vederea; ea nu mai vede, ci se lasă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se pune pe sine în lumină ci existența de prag, trecerea limitelor, intervalul unui ochi ce soarbe vederea.10 Căci acolo unde s-a rupt vălul se destramă vederea; ea nu mai vede, ci se lasă văzută, cade în carnea nevăzută a imaginii, sub clopotul alb sau sub umbrela luminoasă a imprevizibilului 11. Ceea ce se pune acum în vedere nu e lumea mereu identică cu sine și nici diferențialele mundane; lumea in-diferentă se transpune într-o altă vedere, în lumina unității
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
umbrela luminoasă a imprevizibilului 11. Ceea ce se pune acum în vedere nu e lumea mereu identică cu sine și nici diferențialele mundane; lumea in-diferentă se transpune într-o altă vedere, în lumina unității care stinge tensiunea diferenței dintre văzut și nevăzut, dintre același și altul: "Sunt cel de acum o secundă./ Marea mă lovește la fel/ numai pasărea albă știe/ că nu mă mai pot întoarce". Ceea ce trece rămâne în aparență același, dar a trece înseamnă tocmai a nu rămâne, a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
că nu mă mai pot întoarce". Ceea ce trece rămâne în aparență același, dar a trece înseamnă tocmai a nu rămâne, a te sustrage atât stagnării, cât și întoarcerii la Același. Iar ceea ce e tras în sus, ridicat la nivelul absolut nevăzutului (care pe toate le vede), e - în adâncul său - transparent, vede și este ca imaginea inaparentului prin care trece. O ontologie a posibilului Trecerea de care e vorba se efectuează în ambele sensuri: pentru înțelegerea albă a cititorului, de la imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fața, se substituie feței divine, o acoperă și o șterge din vedere: "vălul/ e-aproape stins/ ascunsă fața", "viața mea e un văl ce-mi acoperă chipul": "un chip ascuns de noapte/ sau un drum/ care începe și se face nevăzut"3. Ascunderea înseamnă acum acoperirea, învăluirea în materialitatea opacă a manifestării mundane. Chipul uman nu numai că refuză distanța în care se vestește divinul, și odată cu ea înălțimea la care e chemat să ajungă; el nu cunoaște decât propriul chip
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-n tăcere"4. "Vălul/ ce negrăit acoperă"5 desparte vizibilul de invizibil; acoperindu-l pe acesta din urmă, îl propune pe cel dintâi ca singurul cu adevărat posibil. Mai mult: scoate invizibilul din dialectica manifestării; fiind acoperit, prin urmare de nevăzut, el nu există; lumea - inclusiv cea a omului - este imperiul vizibilului: esse est percipi. Dar din moment ce invizibilul este prin definiție nevăzutul, de ce trebuie acoperit, ascuns din vederea pentru care el oricum nu este, precum sufletul învăluit în legendă? Să spunem
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei case); fiind ascunse vederii, acestea nu fac imagine. Invizibilul divin însă se retrage tocmai în imaginile în care el se poate arăta, iar dacă se arată ca imagine el se înfățișează ca invizibil al vizibilului. În această perspectivă, sufletul nevăzut este ascuns în imaginea care îl acoperă, îl învăluie în faldurile groase ale rațiunii suficiente. Este "chipul lui cel tainic/ de care nu știe/ încă având hotar/ mintea ia forma lucrurilor cunoscute/ dar ajungând la cel fără chip/ se face
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îl acoperă, îl învăluie în faldurile groase ale rațiunii suficiente. Este "chipul lui cel tainic/ de care nu știe/ încă având hotar/ mintea ia forma lucrurilor cunoscute/ dar ajungând la cel fără chip/ se face fără chip"6. Chipul sufletului, nevăzut de minte, rămâne retras în ascundere, acoperit de necunoaștere. Iar aici a nu cunoaște înseamnă a nu vedea, a măsura în limitele cogitabilului, în forma pe care o comunică vizibilul. Nu poate fi cunoscut decât ceea ce se vede, imaginea expusă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se arată precum sunt" "și acoperământul/ trupul/ vălul/ tot cortul cerului/ se face străveziu"12. Noua imagine aduce la vedere chipul sufletului, în chiar transparența tuturor celor care îl acopereau 13. Ceea ce se impunea și se punea în vedere devine nevăzut, simplă aparență a derizoriului, dispariție în imaginea nesubzistentă a mundaneității; în schimb, invizibilul (cu mintea, cu carnea, cu vederea trupească) se face vizibil, arătându-și chipul neascuns, ieșind din retragere "cu fața descoperită"14. Cum să înțelegem această răsturnare a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în imaginea nesubzistentă a mundaneității; în schimb, invizibilul (cu mintea, cu carnea, cu vederea trupească) se face vizibil, arătându-și chipul neascuns, ieșind din retragere "cu fața descoperită"14. Cum să înțelegem această răsturnare a perspectivei, această pătrundere în distanța nevăzutului, paradoxala posibilitate de a urma retragerea sa în imagine, de a vedea ce nu se poate privi? Dar "a vedea/ ce nu se poate privi" e "ca și cum te-ai naște-n plin soare/ ca și cum tot ce știai/ ar muri// iată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Condiție în care se poate întrevedea "ce-i dincolo/ de gânduri// în splendoare", nu în cea care se arată ca fapt de a apărea în lumina lumii, în centrul autarhic al ochiului lumii, ci în strălucirea discretă a ceea ce apare nevăzut, în imaginea inaparentului, a acelui incognito învăluit în "splendoarea de la marginea lumii"17. Marginea e smerirea, descentrare și distanțare, cu atât mai pregnantă cu cât e mai ștearsă din vedere, dar și recentrare, reducție până la miez, "ca o descreștere, a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
până la suflet/ se va vedea"28, iar ceea ce pare să se vadă fără rest - în lumina ce inundă distanța - este chipul care le întemeiază pe toate, imaginea de sub imagine din care tot ce este izvorăște: "lumina-va taina iar/ numai nevăzut să vadă/ din nou cum încep, în slavă/ cele ce păreau morminte/ lucruri și așezăminte/ dinăuntru, din afară/ tăinuind vor lumina" (s. n.)29. Înainte de a zăbovi asupra ultimei imagini, să spunem că noul început convertește pe cele ce nu (mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
39. Și atunci ce se dă vederii este imaginea care în sine nu e începutul, dar în care - cu care - totul începe să se vadă, chip al sufletului profilat pe chipul altui cer, pe fundalul pus în abis, al luminii nevăzute, precum "pleoapele sub pleoape ca un cer/ într-altul"40. Înseamnă că ceea ce apare "ușor/ peste ape/ ca la-nceput" e semnul de prezență al unei absențe, imaginea văzută de la distanță, posibilă doar în și ca distanță, a ceea ce continuă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
face străveziu/ și lasă/ clară, vederea/ vederii dinăuntru" (s. n.)41. Deasupra semnului care se dă vederii, ceva semnifică în ascuns, în adâncul înaltului; în miezul sufletului până la care vederea ajunge se deschide cerul altui cer, un cer într-altul42. O față nevăzută în transparența inaparentului, dar care, limpezind vederea, se arată în ascundere, se dezvăluie în propria învăluire 43. Vederea vederii rămâne în nevăzut, este a nevăzutului însuși, iar ceea ce se vede este chipul unei diafanii: roua precum un fulg de zăpadă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înaltului; în miezul sufletului până la care vederea ajunge se deschide cerul altui cer, un cer într-altul42. O față nevăzută în transparența inaparentului, dar care, limpezind vederea, se arată în ascundere, se dezvăluie în propria învăluire 43. Vederea vederii rămâne în nevăzut, este a nevăzutului însuși, iar ceea ce se vede este chipul unei diafanii: roua precum un fulg de zăpadă, "ca lumina/ cea mai ascunsă/ privirii", "ca lumina/ ce doarme-n floare"44. Lumina acestui cer la puterea a doua, învăluită în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]