7,693 matches
-
pe canapea? - E doar camera de oaspeți și nu-i decât o fază - da’ ia stai, cum de știai? A tras din țigară, dezbătând dacă să-mi spună sau nu. - Jay? am insistat. De ce crezi că dorm în camera de oaspeți? - Helen mi-a spus că Jayne a zis ceva despre faptul că visezi urât. Mulțumit că aveam o portiță de ieșire, am zis: - Nu mai am nici un fel de vise. Expresia lui Jay mi-a dat de înțeles că mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Hei, pe ce planetă ești? Ne cunoaștem de aproape doisprezece ani, omule. Nu e ca și când ne-am fi întâlnit în iulie și ne-am fi grăbit să ne luăm. Pauză. Și cum naiba știi tu că dorm în camera de oaspeți? - Hm, Bretster, Jayne a sunat-o pe Helen. S-a oprit, a prizat altă linie. M-am gândit că ar fi bine să-ți spun. - O, Doamne, de ce o fi sunat-o Jayne pe nevastă-ta? Am încercat să arunc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mi-a aruncat o privire plină de venin. - Mă minunez de eroismul tău. - Te ocupi de fiica ta, te rog? - De ce nu te ocupi tu? zise ea. Pe tine te ține de mână. - Dar atunci cine-i va întâmpina pe oaspeții surpriză și... Jayne plecă înainte să termin fraza și începu să vorbească cu cineva costumat ca Zorro, un tip care anul trecut ieșise pe locul doi în Survivor. A tras-o pe Sarah până în dreptul lui Jayne și i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în jos pe scările curbate care duceau spre sanctitatea biroului meu, mi-am dat seama că pentru mine, petrecerea se sfârșise. Vineri, 31 Octombrie 3 d i m i n e a ț a M-am trezit în camera de oaspeți fără să știu cum ajunsesem acolo, dar nu am intrat în panică - nici n-am luat-o în serios - pentru că era ceva ce se întâmpla cu o regularitate pe care nu o găseam alarmantă. Victor lătra de undeva din interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acompaniată de obișnuita poftă sexuală: o erecție dureros de tare îmi străpungea boxerii și m-am zgâit la ea neajutorat, fără să-i fac nimic. La un moment dat am ajuns să mă privesc în oglinda din baia camerei de oaspeți. Aveam fața deshidratată și jigărită, cea a unui om cu zece ani mai bătrân, cu ochii atât de roșii, încât nu-mi puteam vedea irișii. Am băut niște apă direct de la robinet, apoi m-am hotărât să mă aranjez ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dispărut, zise ea. Cu un năvod. - Cu ce navă? Apoi mi-am dat seama. O, ce năvod? am întrebat alarmat. N-avem năvod. Pauză nervoasă. Sau avem? - Te-am căutat, dar ție ți se rupsese deja filmul, în camera de oaspeți, zise ea cu o nonșalanță prefăcută pe care încă o cultiva de când mă mutasem în casă. Am oftat. - Nu mi s-a „tăiat filmul“, Jayne. Eram epuizat. - De ce, Bret? De ce erai atât de epuizat? Stătea tot cu spatele la mine, însă vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bine.“ A oftat în întunericul dormitorului. „Faptul că nu avem parte de sex în momentul ăsta nu înseamnă cu nu sunt al tău“, i-am spus cu multă blândețe (asta a fost prima noapte când am dormit în camera de oaspeți). Și așa am ajuns ca în ședințele cu „educatoarea matrimonială“ să explorăm tot felul de teorii. Poate era vorba de o diminuare a rezervelor mele de testosteron. Dar testele demonstraseră că erau la un nivel normal. Am început să iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am oftat, renunțând să mă mai apăr. - N-ați spus încă soției că iarăși vă drogați, zise ea. - Nu, am oftat din nou, uitându-mă în altă parte. Dar ea știe. Știe. - Și dormiți tot pe canapea? - În camera de oaspeți! Dorm în porcăria aia de cameră de oaspeți! N-ai cum să dormi și pace pe canapeaua aia afurisită. - Domnule Ellis, nu trebuie să strigați. - Ascultați-mă. Am oftat. Mi-a fost foarte greu să-mi găsesc locul în lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ați spus încă soției că iarăși vă drogați, zise ea. - Nu, am oftat din nou, uitându-mă în altă parte. Dar ea știe. Știe. - Și dormiți tot pe canapea? - În camera de oaspeți! Dorm în porcăria aia de cameră de oaspeți! N-ai cum să dormi și pace pe canapeaua aia afurisită. - Domnule Ellis, nu trebuie să strigați. - Ascultați-mă. Am oftat. Mi-a fost foarte greu să-mi găsesc locul în lume, iar toată presiunea asta de a deveni bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
digital pe care uneori îl folosea, dar de cele mai multe ori nu. Ne-am întâlnit cu Mark și Sheila Huntington, un duo atractiv compus din unghiuri ascuțite, ca de altfel și cu Adam și Mimi Gardner - două cupluri vecine și viitori oaspeți la cina de duminică de la familia Allen. Privindu-i pe copii trecând de la o casă la alta, am observat cât de nervoși eram cu toții și cât de jalnice erau eforturile noastre de a ascunde una ca asta. Oamenii șușoteau despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dau. Am început să urlu când am reușit să mă ridic și să alerg spre casă. Ce era în urma mea venea spre mine cu brațele întinse, încercând să mă prindă. Îndată ce-am intrat, am dat fuga în camera de oaspeți, închizându-mă înăuntru. Așteptam înnebunit ca Jayne și copiii să se întoarcă. Când s-au întors, m-am asigurat ca toate ușile sunt încuiate și multiplele sisteme de alarmă activate. M-am prefăcut interesat de varietatea bomboanelor primate de Sarah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
toate ușile sunt încuiate și multiplele sisteme de alarmă activate. M-am prefăcut interesat de varietatea bomboanelor primate de Sarah. Jayne mă ignoră. Robby abia dacă îmi aruncă o privire, după care urcă sus la el. Înapoi în camera de oaspeți, înfruptându-mă din sticla de votcă, nu puteam să mă gândesc decât la un singur lucru, doar două cuvinte. S-a întors. Sâmbătă, 1 noiembrie 9 a f a r ă M-am trezit în camera de oaspeți din cauza zgomotului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
camera de oaspeți, înfruptându-mă din sticla de votcă, nu puteam să mă gândesc decât la un singur lucru, doar două cuvinte. S-a întors. Sâmbătă, 1 noiembrie 9 a f a r ă M-am trezit în camera de oaspeți din cauza zgomotului mașinii care împrăștia frunzele moarte, iar când m-am uitat pe fereastră (camioneta grădinarului din fața intrării mi-a adus aminte că era sâmbăta) m-am simțit pe moment bine, până când mi-am dat seama că eram complet îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
văzând cana mare de plastic, Jumbo Slurpee, pe care de regulă o țineam sub pat și care acum era pe noptieră, pe jumătate plină cu urină, ceea ce însemna că fusesem prea terminat ca să ajung în mijlocul nopții la baia camerei de oaspeți, doar la câțiva pași de patul de oaspeți, dar nu într-atât de terminat încât să nu fiu în stare să direcționez jetul direct în cană și nu pe mocheta bej, așa că în final se punea întrebarea: bun, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care de regulă o țineam sub pat și care acum era pe noptieră, pe jumătate plină cu urină, ceea ce însemna că fusesem prea terminat ca să ajung în mijlocul nopții la baia camerei de oaspeți, doar la câțiva pași de patul de oaspeți, dar nu într-atât de terminat încât să nu fiu în stare să direcționez jetul direct în cană și nu pe mocheta bej, așa că în final se punea întrebarea: bun, m-am pișat în Jumbo Slurpee dar nu pe mochetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jetul direct în cană și nu pe mocheta bej, așa că în final se punea întrebarea: bun, m-am pișat în Jumbo Slurpee dar nu pe mochetă - e un plus sau un minus? M-am dus rapid la ușa camerei de oaspeți să mă conving că încuiasem înainte de a sucomba. Iar anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dormeam, nebunul pe care îl creasem hălăduia prin district, o pătură albă de nori coborând deasupra orașului, luna plutea undeva deasupra luminând întregul cer. S-a întors. Șoptisem acele cuvinte în noaptea când mă trecuseră toate frigurile în camera de oaspeți după ce recapitulasem cele văzute pe câmpul dezolant din spatele casei. Mă gândisem involuntar la tata, și nu la Patrick Bateman. Dar greșisem. Pentru că acum amândoi se întorseseră. Duminică, 2 noiembrie 1 2 c i n a M-am trezit în dormitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și să le detaliez cu meticulozitate conferindu-le conturul și culoarea necesare, m-am apucat să concep un nou film cu secvențe diferite și cu un sfârșit mai fericit în care nu mă pomeneam scuturat de friguri în camera de oaspeți, singur și foarte speriat. Dar asta face un scriitor: viața lui e un păienjeniș de minciuni. Înfrumusețarea punctul lui focal. Asta facem ca să-i mulțumim pe alții. Asta facem ca să evadăm din noi înșine. Viața fizică a unui scriitor e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Era un cuib. Iar în cuib obiectele negre ovale nu erau pietre. Mi-am dat seama imediat ce erau. Erau ouă. Și mai era un cuib lângă ușa de la dulap. (Și un altul va fi mai târziu descoperit în camera de oaspeți.) Mi-am adus aminte de ceva despre care mă avertizase Miller. Miller spusese că decontaminarea era necesară pentru ca să nu rămână nimic viu în casă înainte de a începe curățirea ei. De ce trebuia fumigată casa: spiritele, demonii, vor căuta orice entitate vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a La data de 11 iunie, anul 1977, Într-o sâmbătă, era o zi liniștită de vară. Trandafirii Înfloriți răspândeau parfum Îmbătător, iar livezile din Lămășeni erau În stăpânirea grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui obiect pufos. Era o pălărie străină. Am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Pipăi și descopăr prezența unui obiect pufos. Era o pălărie străină. Am dat alarma. La fața locului a venit și soția - Întrebându-ne a cui va fi fiind pălăria - numită clop dincolo de munți. Am pus obiectul În legătură cu locurile ce ocupaseră oaspeții. Apoi, câți și care dintre ei avuseseră pălărie. Unul singur: prof. I.A. - Iași. Cum Îi aflăm adresa? Căci TÎrgul Iașilor e mare... Ne-am convocat În ședință operativă pentru a doua zi dimineața, orele 8 precis. După oarecare dezbatere
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
aducă la cunoștință muzeografului E.D. - Suceava descoperirea obiectului, ca să se știe: și totodată să ne dea adresa păgubașului... Obiectul va fi pus la păstrare În bune condițiuni. Zilele treceau și răspunsul zăbovea - motivat. Ne-am dat cu părerea că distinșii oaspeți ieșeni vor repeta investigațiile pe urmele lui I. Creangă și Gh. Trăsnea - fost angajat ca dascăl de către băneasa Anastasia Cichirdik - În 1854, pe seama bisericii Începute a se zidi În 1852 - pe moșia „D-sale” Lămășeni. Totodată, vor aduce și fotografiile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Am luat hotărârea - tot În unanimitate, ca obiectul să fie bine Împachetat: să nu sufere de pe urma contuziunilor - la poștă. Dar, cu aceasta s-a Îndepărtat repetarea vizitei, rămânându-ne o speranță: Când va fi albumul gata. Până atunci adresăm acelor oaspeți deosebite salutări și mulțumiri pentru cinstea ce ne-au făcut, de a vizita doi soți Învățători pensionari dintrun sat cu multă liniște: Lămășeni. Și s-a scris acest zapis În 4 exemplare, spre aducere aminte, azi 20 a lunii lui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pictorița Florica Morțun mă leagă, prin tatăl ei, unele amintiri, despre care vom vorbi, când ne vom vedea. Cu tatăl ei eram prieten. Te sfătuiesc să primești ospitalitatea d-nei și d-lui Păpușanu . Ei sunt foarte amabili și bucuroși de oaspeți. Pe Vasiliu-Falti greu Îl vei vedea. A devenit mizantrop; doar sora sa Nuța Păpușanu să-l poată face să deschidă bârlogul. Faci un mare serviciu mata fotografiind pe Ioan Botezătorul din Dolhești . Am făcut și eu acest lucru cu icoanele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ochelaristă, tunsă scurt, nemțește. Fac cunoștință cu alte două persoane din echipa organizatorilor germani: Cristiane Lange și Bernd Gutberlet. Apele încep să se limpezească. Nelly simte nevoia să o facă puțin pe gazda cu noi, basarabenii, deși este și ea oaspete la Lisabona. Dintre cei câțiva CSI-ști care se arată încântați să cunoască scriitori din Moldova, un ins cu voce de stentor, venit tocmai din Azerbaidjan (vorba cântecului: „mândră republică Azerbaidjan, două recolte pe an... cu grâu american”), devine tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]