6,787 matches
-
lui, aveau scopul de a-l determina să se lepede nu numai de ideile privind universul creat și increat, ci și de credința În Dumnezeul său. Singurul lor scop era să-l păstreze legat pe om de munca lui... Noimann ocoli scaunul pe care stătea Încremenit omul ce semăna oarecum cu Oliver și se Îndeptă spre ieșire. Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și gumă Orbit de culoare bleu. Ieșind pe peron, Noimann se simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de trei ori. Impiegatul, ocolind cu atenție câțiva epoleți ițiți În cale, ridică fanionul, roțile scrâșniră și trenul se urni din loc. Strivindu-și capătul țigării pe peron, Noimann făcu trei pași Înainte și se urcă, din mers, pe scară... ...Da, Într-adevăr, inițial Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În care locul câmpiei Îl luase marea. O lună imensă plutea În depărtări și o alta se cufunda-n adâncuri. Gâfâind, medicul ajunse pe o platformă, unde stătea proțăpit pe un scaun Înalt ginecologul ciung, Înconjurat de fetuși.Noimann Îl ocoli cu teamă. Înălțându-și fața tristă Înspre cer, ginecologul murmura, ca pentru sine, În urma lui: „Materia e un coșmar, o nebunie... Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce a fost Înainte de a fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
teancuri de bancnote legate cu elastic, toate de câte-o sută de dolari. Toate atât de grele încât are nevoie de ambele mâini ca s-o urce în autocar. Apoi de-a lungul altei străzi, pe sub un pod, autobuzul a ocolit un parc și a tras pe dreapta într-un loc unde nu părea să aștepte nimeni. Acolo, bărbatul căruia i-am spus „Veriga Lipsă” a ieșit din tufișurile de lângă trotuar. În brațe, ca pe o minge uriașă, purta un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în lupta cu dificultățile vieții sunt cei puternici, curajoși, perseverenți și cei favorizați de soartă. Răsfăț Din păcate, nu toți suntem la fel de răsfățați de soartă. Destin Destinul este un dat al naturii pe care nimeni nu-l poate schimba sau ocoli. Uitarea Uitarea nu acționează selectiv. Deprinderi Deprinderile se dobândesc prin exerciții, prin reguli și exemple. Înțelepciune E mai înțelept și mai folositor să prevenim și să evităm răul decât să tragem învățăminte după confruntarea cu el. Principiu Păstrarea măsurii în
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Noaptea și unele gânduri capătă culoarea întunericului. Creație Actul creației literare devine rodnic atunci când este impulsionat de aripa divină a inspirației. Vizită Vizita muzelor nu poate fi nici programată, nici impusă de dorința sau voința creatorilor. Inspirație Când inspirația te ocolește, creația lâncezește. Dorință Un mariaj statornic cu muzele este suprema dorință a scriitorului. Sclipire genială Puțini sunt cineaștii care să aibă sclipirea genială de a descoperi un fapt de viață aparent banal, de a-l prelucra artistic și de a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
fructul de măceș. LEMN SFÎNT În văile Ierusalimului, la unul, Păios de raze, pământiu la piele: Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul, Rusalii ard în dreapta-i cu inele. Pe acest lemn ce-aș vrea să curăț, nu e Unghi ocolit de praf, icoană veche! Văd praful - rouă, rănile - tămîie? - Sfânt alterat, neutru, nepereche. LEGENDĂ Străluminați ca niște unghii, Sub scuturi, îngeri au lăsat Cherubul văii să-l înjunghii, - Sădiți în aer ridicat. Și limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cădere Și găzduiești la rea putere, La neagra Damă Miriam În bande-încinsă, de dinam. Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocolește roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
verbale merge până a se turna în grele mașini teologice, parodii de sfinte mistere. Dar viața tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate, e departe de această impură industrie. Poezie tristă de însăși tristețea materiei, aruncată din orbitele stelelor comunicătoare, ocolește sori negri, degradați. Amănuntul e căutat, opulent și gros. Dar distribuția principalelor motive se face conform unei estetice mecanice. Estetica de covoare oltenești. Schema, ceea ce trebuie să numesc geometria calitativă a poeziilor domnului Arghezi, e cu totul oarecare. Amintesc una
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tradiționalismul ca atare, ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind o mare. Intuiția acelui suflet e o favoare a zeilor. Excesul de umanism o întunecă. Voiajurile arheologice o amână. După așteptări, Barrés recunoscu în fine sufletul rătăcitor al Greciei deasupra insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adică de imnuri orfice formate din impulsuri metaforice, ca o suită sincopată de discurs: "Capăt al osiei lumii!/ Ceas alb, concis al minunii,/ Sună-mi trei/ Clare chei/ Certe, sub lucid eter/ Pentru cercuri de mister!// An al Geii, închisoare,/ Ocolește roatele interioare: / Roata Venerii/ Inimii// Roata capului/ Mercur/ În topire, de azur,/ Roata Soarelui/ Marelui" (Ritmuri pentru nunțile necesare). Elanul liric se descifrează ca un ritm al "roților" Venerei, al senzualității organice, apoi al "capului", al conștiinței și lucidității, al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai ușoară. Împrumutând dintr-un eseu de Al. Paleologu o anumită idee, vom recunoaște și noi că teama de truisme poate să ducă la cele mai mari aberații. Or, la această oră, am impresia că câteva aspecte mai evidente sunt ocolite în mod simptomatic. Dacă am uitat penibilele denigrări dintr-o anumită epocă, dintre care o asemenea ieșire s-a făcut imediat după moartea poetului, ne împiedicăm acum de prea multe referiri docte, prea livrești și adiacente. De la misterele Cabalei, literatura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Olimp, că se coboară zeii. Așa trebuie că li se arăta celor aleși Cibele sau Atena înarmată sau Artemis întorcându-se de la vânătoare. Statura ei mi se părea acum firească, nu mă neliniștea. Pe urmă, Spiritul-Femeie a coborât, m-a ocolit fără să-mi dea atenție și a ieșit din cabană. Afară și-a lepădat sandalele. S-a așezat pe două șezlonguri, la soare. Pe unul dintre ele, desfăcut, cu prelungitor, și-a întins picioarele. Cineva, dintr-o odaie de sus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt. Ca apa râului, care își schimbă, după maluri, forma și adâncimea, dar niciodată cursul dinspre izvor spre fluviu, mereu îngrijorată de stavilele presimțite, Zenobia leabătea din cale sau le ocolea, domol, fără să-și dedubleze cu nimic ființa. Firește, în privința ei n-am să insist prea mult. Periculosul joc al evocării își are limitele și logicile lui, cărora mi se pare necesar să le atenuez ferocea forță de atracție gata
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am început să-i strig, cam așa...“ și Constantin a început să strige cumplite porcării, acolo, la colțul străzii Batiștei, n-am să le repet. Am să spun doar că trecătorii, destul de rari la ora aceea, socotindu-ne beți, ne ocoleau pe departe, unii ne și înjurau. Puiul de câine-șobolan se întorsese la galop, credea că e chemat. I se lipise de pantoful stâng, i-l mirosea, atent. „N-a înțeles nimic“, a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
foarte bine, trezindu-se foarte ușor, ba chiar amintindu-și visul în care se făcea cum că Ramona Plopeanu îl însoțea acasă la părinții lui. întrucât avea timp suficient în loc să meargă pe drumul obișnuit și care era mai scurt, el ocoli și se duse pe o cărăruie ce se făcea pe lângă un pârâu. Era o dimineață cu ceață, pe cărăruie era plin de frunze moarte, căzute de pe crengile sălciilor și a altor arbori care umbreau vara malul acelui pârâu. îi plăcea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fiind aproape ora trei dimineața. -Foarte bine, sunt sigură că ei abia așteaptă să te revadă. Ramona, pentru a schimba subiectul, observându-i seninătatea pe care nu dorea să i-o tulbure cu amintiri dureroase, i se adresă puțin distrată, ocolindu-i privirea care o contempla cu o anumită adorație: -Radu, eu am un frate. -Cum se face?, întrebă el uimit. -în timp ce eu eram internată în spital pentru operație la picior, la noi acasă a venit un bărbat la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un gospodar care avea o vită bolnavă. El se opri schimbând câteva vorbe cu domnul Gherasim, care se ocupa de animale, apoi dădu buzna în camera Ioanei. Aici, foarte surprins dădu cu ochii de doamna Angela. -Bună seara, zise Ionuț, ocolind privirea doamnei Angela care-l admira. El era puțin mai înalt decât tatăl său, purta tichie neagră și cizme de cauciuc, amintindu-i de domnul Radu Brădescu, la vremea când era de vârsta lui. Acum Ionuț avea 25 de ani
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
zis eu. Mă privi fix, nemișcată, ca și cum s-ar fi temut că universul avea să se prăbușească În jurul ei. — Am să vă răpesc doar cîteva minute, am adăugat eu. Vă promit. Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l descifrez. — Mai bine veniți În casă. Nu vreau să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bună, atunci nu am decât a te urma. Cu pas moale și cu privirea burnițată asupra a tot ce îi iese în cale, bătrânul pornește înainte. Îl urmez îndeaproape. Urcăm agale pe Ulița Spânzurătorilor și, după ce trecem prin fața Curții domnești ocolind zidul ce înconjoară biserica Sfântul Nicolae Domnesc și casa Mitropolitului Dosoftei, intrăm pe Ulița Rusească...Mare forfotă...Este un dute-vino continuu...Fețe boierești în trăsuri purtate de cai focoși, călăreți care trec ca și cum ar fi scăpat din pușcă - odată ieșiți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
însă că te-ai întâlnit din nou cu neamul lui Prăvălie...și Apostol sulgerul. E drept, părinte, că nu mă așteptam la așa ceva. Asta arată ce mică-i lumea... Dacă tot ne-am întâlnit cu o față domnească, de ce am ocoli-o pe a doua, mai ales că a rânduit Dumnezeu să fie tocmai cel care i-a urmat la tron lui Istratie Dabija vodă... Știu despre cine este vorba, părinte. Asta-i bine. Atunci, cine-i acel misterios voievod? Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
gios s-or iscălit”. Se știe că un necaz ori îl ajungi ori te ajunge. D-apoi când ți-l faci cu mâna ta! Asta i s-a întâmplat și lui Nastasie și fiului său Costandinache „neguțitoriul”. Aceștia au cam ocolit plata chiriei către Patriarhia Ierusalimului, care cum-necum avea dughene cu pivnițe în Iași taman aici în Târgul de Gios, pe Ulița Rusască. Și așa din lună în lună și din an în an s-au cam adunat ceva părăluțe datorie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Sta luna palidă, pustie- De vânt se clatină copacul- Și simt fiori de nebunie. O umbră mormăind pășește... E om... atât, și e destul; Și-acum ne-om gâtui tovarăși: El- om flămând, eu- om sătul. Dar vezi... m-a ocolit acuma... El s-a temut, mai mult,- săracul... Pe luna palidă, pustie, De vânt se clatină copacul... * Proză Plouă... Pe-un târg mizerabil De glod și coceni Pe-un târg jidovit Și plini de dugheni -Și-aici stă iubita... Și ulița
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
acea bătrânii trebuie să stea acasă, nu rezistă la o slujbă de trei ore. Intrăm printr-o poartă de scândură, de parcă am fi în Prundul Bârgăului, într-o clădire care aduce cu un saivan, mare și urâtă, curtea este curată, ocolim clădirea și intrăm într-un fel de anexe. Joase, dar foarte spațioase, invadate de lumină, strălucesc de curățenie. Un șir de femei se uită la noi cu zâmbete luate de pe cutiile de ciocolată, Silvia le face semn cu mâna, hello
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răspicat: "țin foarte mult la tine, dar nu am astfel de emoții", a încremenit, de patru ani se culca cu ea, e drept că doar de două ori pe an, dar nu uita să-i scrie, chiar dacă îi răspundea scurt, ocolind angajamentele, acum, după patru ani, îi spunea că el nu are emoții pentru ea, îi venea să se bage în pământ, îi venea să se spânzure, îi venea să-l strângă de gât, dar nu a făcut nimic din toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]