6,653 matches
-
haos și urâțenie. Ca și canalul de scurgere, regularizat, Îndreptat, taluzat și atât care-i Bahluiul, cel puțin la Iași. À propos: demult, ori de câte ori ajungeam prin București, Îmi plăcea să văd Dâmbovița, năpădită de sălcii, din zona Cotrocenilor; acum, o ocolesc: e tot un canal, drept, dar betonat. Entropia a crescut și, paradoxal, asta a Însemnat multă cheltuială. De ce spun toate acestea? Pentru că, dacă o mulțime de forme de degradare a mediului nu le putem - și ca să fiu optimist specific, deocamdată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poluează. Poluează vizual, social, moral. Vă rog să mă iertați: poate sunt cinic discutând aspecte de care, de altminteri v’ați ciocnit desigur mulți dintre domniile voastre. Ținândumi răsuflarea când treceam prin valul de mireasmă de sconx cu care se Învăluie, ocolind, atâta cât permite vânzoleala celei mai mari gări românești, picioare betegite și trupuri adormite În mizerie, păduchi și viermi, dar și gunoaiele scoase din recipienți ca o dovadă a entropizării induse de această “faună”, am ajuns și la metrou, nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
totalitate o asimilatoare, ce fixează În formă chimică energia primită, iar animalul tot În totalitate un consumator al energiei chimice. Iar dacă ne gândim și la nevoile sale de menținere a unei temperaturi normale chiar sub arșița Soarelui, nu putem ocoli ideea unui proces similar fotosintezei și la animal. Șochez? Ne imaginăm cumva un animal verde? Dear fi fost așa, Viața ar fi Încetat, paradoxal, demult, toți fixând energia chimică dar nimeni consumândo. Dar să revenim la răcoare. Animalele au necesități
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
paranteză fie spus, iaurtul, ca material În care s’au dezvoltat microorganisme, e un mediu oxidant, numai bun să neutralizaze caracterul reductiv al melaninei Înroșite din pielea noastră. Nu vă bucurați Însă prea degrabă cu gândul la munte; căci mai ocolim oleacă, urmând Îndemnul prietenei Tatiana Burac și poposind În Basarabia, la aceleași toltre, dar cu alți ochi. Deși de valoare turistică certă, aceste monumente de relief dar și de floră sunt din fericire protejate de accesul dificil, dar și de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
amintesc de la strămoși. Coniferele, și Încă mai mult, lichenii, sunt mai puțin capabile a-și crea mediul negentropic primordial și, prin urmare, ocupă Înălțimile negentropice prin ele Însele. Memoria plantelor pare deci a fi de-a dreptul impresionantă. De ce am ocolit obișnuințele de turiști și am căutat subtilitățile ascunse ale locurilor? “Pro natura” nu Înseamnă doar “ Nu călcați pe iarbă, nu rupeți florile”. Ea Înseamnă În primul rând cunoaștere și, prin ea, a găsi singuri căile potrivite, menite a proteja mediul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ajung lesne În pământ, laolaltă cu grăunțele scuturate ale grâului; colaborarea se va relua deci la anul, cu sau fără voia omului. Nu degeaba macul e “floarea iadului”. Morfina pe care o conține Întreaga plantă face ca ierbivorele să-l ocolească; spre deosebire de unii oameni, animalele nu se droghează, iar macul Își avertizează ostentativ prezența prin culoarea aprinsă a florilor, culoare de altfel nu prea necesară În atragerea insectelor, căci el e În stare să se autopolenizeze. Dar asta protejează și grâul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spinare greutăți În plus, generate de vacanța noastră. “Radiosfera”, 5 august 1996, ora 9,37 93. Un ogoraș de vacanță Rog pe ipoteticul “cititor atent” să-mi ierte nota pesimistă a intervenției trecute: sunt și eu om și nu mă ocolesc necazurile. Dar acum, să trecem, treptat desigur, de la acel pesimism la optimismul propriu Vieții. Viață care, paradoxală În raportul ei cu mediul În care guvernează entropia, cu acțiunea ei distructivă, este totuși o necesitate pentru evoluția lumii. Concret, noi, aceia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la cabana Podragu, situată la altitudinea de peste 2100 m, în căldarea alpină cu același nume, unde te poți oglindi în apa rece a lacului glaciar Podragu. Ca să urci pe muchia Tărâța trebuie să mergi mai întâi pe drumul forestier ce ocolește prin dreapta combinatul chimic din Victoria, care din păcate în prezent este mai mult închis decât deschis, deoarece, datorită crizei, nu prea mai produce nimic, bruma de muncitori care mai sunt angajați este mai mult pentru lucrări de conservare. Drumul
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
a dispărut imediat din câmpul meu vizual, lăsându-mă cu o amintire foarte plăcută pe care am avut ocazia să o menționez în această carte. După ce străbăteai și a doua poiană, poteca mergea aproape orizontal, cu intenția clară de a ocoli vârful Boldanu, de circa 1600 metri, prin dreapta lui, și după circa 500 de metri ajungi la un punct foarte important de pe traseu, la „Șipote”. Este vorba de un izvor cu un debit măricel, și cu o apă foarte rece
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
faptul că mai avem multe de învățat de la ea. Ca să nu rup firul logic al excursiei mele pe muchia Tărâța, reiau excursia spre creasta Făgărașilor, urcând abrupt în amonte de Șipote, izvorul cu o apă rece și reconfortantă. După ce se ocolește vârful Boldanu, poteca ajunge într-o zonă unde brazii sunt lăsați în urmă, și se circulă printr-un platou cu un soi de plante până la șold sau chiar mai sus, cu frunze mari care rețin umezeala, astfel că întotdeauna când
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
și minunați, care închipuiesc pe cei 12 apostoli; și sfântul altar deasupra prestolului îl făcu minunat cu turlișoare vărsate; iar ferestrele bisericii și ale altarului tot scobite și răzbătute prin piatră cu mare meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe turle tot poleite cu aur, și turlele tot cioplite cu flori și unele făcute sucite și
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
întreruperi și contrări din sală ale supușilor puterii. A fost o bombă. Mai multe zile după aceea, colegii de serviciu mă opreau, mă felicitau și-mi strângeau afectuos mâna. Cam după o săptămână însă, toți aceștia au început să mă ocolească și să mă evite. În scurt timp după aceea, conducerea Filialei Ipromet Galați m-a chemat la ordine și mi-a dat o sancțiune grea pentru dosarul meu, pentru motive minore, total neimportante, legate de preluarea pe inventarul personal a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nimeni nu ia o masură de stopare sau de pedepsire. Legile există și sunt bune, dar nu se respectă și încălcarea lor nu e pedepsită. Pentru fiecare lege s-a creat din timp câte o portiță de ieșire pentru a ocoli legea. De pildă, jefuirea pădurilor se face pe baza prevederii legale care permite scoaterea din pădure a copacilor răsturnați de furtună. Unul care de foame a furat o pâine e condamnat operativ și imediat la ani grei de temniță. Cei
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ar trebui neapărat să vă citez un caz de confuzie caraghioasă, dar nu-mi vine nici unul în minte. Și, în general, în astfel de momente îți cam piere cheful de glume de genul ăsta. Îți programezi memoria să uite, să ocolească. La audiogramă era foarte simplu, trebuia să apeși pe niște butoane atunci când auzi sunete. Dacă auzi. Dacă nu, la revedere. Trebuia să fii atent, că tanti aia are nervi. Nu poate să repete experimentul cu tine. Mai ales că, venind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și fără gând de-un plan, care se va ivi, poate, scriindu-le; lăsându-le să cadă din vârful peniței așa cum le vine lor la socoteală - și dintr-o supărătoare, pentru cititor, predispoziție a mea lirică sau melodramatică, greu de ocolit când scrii despre tine Însuți, despre locurile tale natale și despre bietele cusururi ale oamenilor; ținându-le În frâu doar spre odihna cititorului luat În căruță cu mine prin această odisee vertiginoasă a unei jumătăți de veac, fără să-l
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la prăvăliile literare cu tiraj de peste drum, sau la pamfletele cu mare răsunet de stradă, din pra gul cărora persiflau, acum, pe directorul prea milostiv cu „biletele de recomandație“ care serviseră mizerei lor pregătiri școlărești; și venindu-mi greu să ocolesc cu acest prilej pe acel „ctitor“, cum i se spunea mai târziu, al unei epoci denumite - și nu În derâdere! - „naeionistă“, om Înălțat prin talentul său propriu, desigur, dar și din Împrejurări greu de lămurit, la un post de conducere
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simple corespondențe de natură particulară, peste ale căror pagini stăruie Încă până azi urmele negricioase de plumb ale deștelor culegătorului tipograf de acum treizeci de ani; pagini cu scris de școlăriță cuminte, Între tăiate de paran tezele secretarului de redacție ocolind, cu brutalitatea-i profe sională, binețele și tandrețele trimise de departe și la care nu răspundea niciodată, lăsând astfel să apară În revistă doar numai textul cu ceea ce este În el mai puțin trecător [...]. ÎNTR-O SÂMBĂTĂ MOHORÂTĂ DE FEBRUARIE
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prea mult capsate, de cămașa cu anexele ei minore și prea de tot fragile, care acum zăceau toate, bucăți-bucăți, la picioa rele zeiței rămase, goală și dreaptă, numai În ciorapi și În pantofi? și, după astea toate, cum mai poți ocoli violența și brutalitatea impuse cu necesitate de Însăși tehnica cea mai elementară a amorului, așa cum o experimentară Daphnis și Chloe, eroii ro ma nului pastoral, numai grație și naivitate, al lui Longos, bătrân astăzi de o mie șapte sute cincizeci de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
23 și nebunul de tai că-său, de 50. Rezultatul: 0 la 0, match nul. Am cultivat În schimb și până la urmă acea devotată și admirativă prietenie amoroasă cu femeile, plină de mărturisiri și nu lipsită de voluptăți și aventură, ocolind, cu bunul meu simț și umor țărănesc, ravagiile pasiunii devastatoare, dezgustătoare. Marchizul Boni de Castellane, de veche viță aristocratică, care nu și-a refuzat nimic În viață, cheltuind, inteligent și artist, șaizeci de milioane aur În doisprezece ani, mărturisește În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ar Îndoi de puritatea ei totală!“ Tot la o asemenea instituție din Sibiu - cu porți mari ca de cetate, cu portari gravi și cu „directori“ plini de impor tanța lor, dar, mai ales, cu un șir rotund de odăi ispititoare, ocolind, cu cer dacul lor dantelat, un „patio“ de stil spaniolesc, pavat cu dale colorate și cu flori multe, multe și un avuz vesel și răcoros - am găsit, spre norocul meu, o țărăncuță din Vinț, proaspătă la trup și care ți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
omului care n are altceva de făcut, asupra fragilității minții omenești În cercetarea cauzelor după efectele de dinaintea nasului; asupra blestematei noastre aplecări (Înnăs cute?) spre complicat, spre Încărcat; asupra acestei minți Împie dicate În speculații, nu totdeauna de rigoare și ocolind sau călcând În străchini peste simple, elementare și substanțiale adevăruri, ascunse totdeauna pe după o piatră din drum, pe după un fir de iarbă. La fel mă gândeam, În legătură cu mașina mea și cu doctorii ei, la acele diagnostice fatale ale unor medici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ambalat din cauza avansului prea mare și avionul a pornit să ruleze peste mine trîntindu-mă pe pămînt cu aripa lui; ușile s-au închis cu mare zgomot (noroc că geamurile culisante erau deschise); m-am sculat lăsînd jos un pantof, am ocolit aripa și șchiopătînd, am ajuns la geam. Din fericire ofițerul care îmi propusese să mă ajute, nu plecase și fiind voinic se proptise în aripa avionului care se învîrtea pe loc în jurul lui, iar eu alergam în cerc ca o
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
în întuneric și îndur suferința fizică. Îi aud, pe rând, pe frații mei mai mari cum intră în cameră și se așază în pat. Îi aud apoi cum încep să respire regulat, semn că au adormit. Numai pe mine mă ocolește somnul, strâng din dinți și mă lupt cu starea aceasta rea. Acum toată durerea s-a mutat, s-a strâns într-un singur loc: mă doare capul, mă doare atât de tare încât sunt convins că o să-mi plesnească. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de fantomă, sau ce voi fi fiind, nu prea știu...), simt deodată cum mă cuprinde o binecuvântată stare de osteneală și simt că pune stăpânire pe mine somnul, ah, somnul acela liniștitor de care avusesem atâta nevoie și care mă ocolise în noaptea trecută. Îmi rotesc ochii în jur și descopăr un nor tocmai potrivit să-mi fac culcușul în el. Mă cuibăresc în valurile sale alburii, parcă aș fi întins pe o saltea moale, moale, învelit într-un sac de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
eu nu le descopăr în ruptul capului poanta. Dar n-am încotro, trebuie să-i suport poveștile, un prieten este de acceptat și cu scăderile lui, asta e și părerea lui Lazarus: îndestulat cu atâtea merite, cum să fi fost ocolit Truman chiar de toate defectele?! 12 TC "12" \l 1 Venise luna mai a anului 1956, orășelul nostru, Serenite, se transformase într-un regat al miresmelor. Înflorise liliacul, apoi au urmat salcâmii și imediat după ei, la începutul lunii iunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]