5,945 matches
-
Ion Popescu Sirețeanu, prof. C. Turculeț și Dr. V. Bejan. Cu această ocazie sărbătoritului i a fost Înmânată Diploma de membru de Onoare a societății noastre. CAPITOLUL VIII 1996 Românii din Federația Rusă Fatalitatea vecinătății teritoriale, furtunile istoriei, ostilitatea ideologică, orgolii imperiale au dislocat mase de români spre interiorul Rusiei țariste și mai târziu a Uniunii Sovietice. Menționând elementul românesc răspândit În Federația Rusă trebuie să ne referim la motivația individului, grupului sau comunității de a părăsi mediul natal. Sunt două
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
internaționale, era o prezență constantă în mass-media străină, interviurile cu el fiind de interes și de aceea frecvent solicitate. Era atent cu ziariștii străini, știind că are nevoie de ei pentru difuzarea ideilor și pozițiilor sale, cât și pentru satisfacerea orgoliului propriu, de a se vedea prezent în marile cotidiene, posturi de radio și televiziune internaționale. La interviuri și conferințe era punctual, îmbrăcat corect, era degajat și sigur pe el. Întotdeauna, fiind convenite dinainte întrebările la care urma să răspundă, i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu alții, diferența de concepție asupra obligațiilor ce incumba profesia de diplomat, diferențele de educație, cultură, punându-și adeseori pecetea. Cei doi ani n-au însemnat nici război civil, nici cruciade, ci mai ales răbufniri personale, confruntări de idei și orgolii. Au fost multe și ocaziile în care ne simțeam bine împreună, la o aniversare, la o excursie în munți sau la ocean, la o partidă de pescuit sau seară de seară, la partide interminabile de tenis de masă. Însă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
discuție poziția României În timpul și după conflictul franco-prusian, Bismarck afirmând că pentru partea germană România a Însemnat un focar de complicații grave. Mai mult, manifestările de simpatie pentru Franța au fost receptate la Est de Rin ca o ofensă adusă orgoliului național german. Prin urmare, Germania pretindea să uzeze În cazul României, ca și În cel al Franței Învinse, de „juste represalii”. Diferența era făcută de maniera În care urmau să fie aplicate represaliilor. Dacă pentru Franța, Reichul german ținea să
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
de ființa mea. Fiind îndrăgostit de peisajul înconjurător, de ambianță, de oameni, de tot ceea ce constituie această așezare, vin aici aproape zilnic, cu perseverența vagabonzilor și boschetarilor. Nu mă umilesc, din trufie trufia mea este mai mult un strop de orgoliu decât o declarație pe față a unui păcat nici nu mă simt umilit limitându-mă, într-o simplă frază, este drept, unei lumi care m-a interesat într-un mod aproape suspect, ,,lumea calică", precum mă blagoslovea o minunată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fel neobișnuit, obiectiv, de parcă urmărea un fenomen științific, mormăia ceva numai pentru ea, când franțuzește, când rusește, iar eu, simțindu-mă subiect de cercetare, știind de visul de care amintea destul de des, eu am devenit un mic paranoic, de un orgoliu nemărturisit, din cauză că eram un mare timid. Formula aceasta, orgoliul și timiditatea, este foarte frecventă. * După ce am început școala primară, la Soroca mergeam numai vara. Nu știu de ce, dar la vie ne duceam destul de rar. Tiotea Nadia a trăit încă mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ceva numai pentru ea, când franțuzește, când rusește, iar eu, simțindu-mă subiect de cercetare, știind de visul de care amintea destul de des, eu am devenit un mic paranoic, de un orgoliu nemărturisit, din cauză că eram un mare timid. Formula aceasta, orgoliul și timiditatea, este foarte frecventă. * După ce am început școala primară, la Soroca mergeam numai vara. Nu știu de ce, dar la vie ne duceam destul de rar. Tiotea Nadia a trăit încă mulți ani, a fost silită să rămână sub prima ocupație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu restul de cinci mii... Și dânsa nu a îndrăznit să nu-i primească, pentru că, mi-a spus dânsa, "restul acesta, de cinci mii de lei, era mândria lui; nu se poate fără un rest de mândrie, restul acesta este orgoliul, justificarea că ești încă ceva, cineva". * Am trecut pe Strada Primăverii, Verii, Toamnei, pe Strada Iernii. În fiecare oraș mai răsărit există aceste patru străzi. * Dar la Iași am găsit o stradă care se numește mai sintetic, mai filozofic, Strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ceea ce îmi dă o oarecare confuzie în gânduri și opinii. Visez să fi fost un om simplu, cu existență de pădurean ori de cosaș. Să mă fi întors acasă, spre seară, cu șalele cuprinse de durere, să fi simțit zilnic orgoliul oboselii fizice, mândria lucrului temeinic, bine făcut. Să mă fi oprit, în fiecare seară, cu oameni de soiul meu, la o crâșmă cu bănci și mese de lemn lustruit, cu o lampă străveche atârnată de grindă. Să-mi fi petrecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vale străbătută de oglinda Râului Mare, se pierdea în masivul albastru al Retezatului, unde încă mai era zăpadă (era toată vremea zăpadă, acolo sus, ca într-o altă lume). Fumam, plin de importanță, cum se fumează în adolescență, din pur orgoliu, și nu presimțeam nimic din ceea ce urma să schimbe destinul lumii peste câteva zile. Eram suspendat, imaterial, într-un soi de Nirvana, și mă bucuram de starea de grație numită inconștiență. Moldova era de mult ocupată, bombardamentele zguduiau Capitala și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
greu. Îi spionam. Într-o dimineață i-am văzut legați într-o lungă îmbrățișare. Atunci am plâns, primul meu plâns de bărbat înșelat. La plecarea lui Sașa, care fusese o fugă grăbită, am găsit o scrisoare, închisă, pentru Irina. Nu știu ce orgoliu m-a făcut să nu deschid niciodată acest plic, pe care l-am purtat după mine pe la toate locuințele mele. Visam să o întâlnesc și să mă mândresc cu cavalerismul meu, să mă mândresc de "tăria" mea. Cam așa ceva era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai numeroase și atmosfera devenise pe nesimțite una de sărbătoare națională: toată capitala înțelegea că țara a scăpat de un suveran dement și se aștepta la o nouă viață; nu bănuia însă că a dat peste un general cu un orgoliu tot așa de mare și cu o înțelegere politică tot așa de redusă! E adevărat însă că se aștepta la o guvernare legionară, nu la un mixtum-compositum, fără coeziune. După o nouă oprire la Palatul Regal, am coborât pe Bulevardul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
va ajunge la aceeași concluzie categorică: Lovitura de stat a lui Antonescu, plănuită din timp, n-a avut nicio legătură cu greșelile (unele reale, altele născocite) ale legionarilor, ci a fost pornită exclusiv din dorința bolnavă de putere și din orgoliul patologic al acestui om, îndemnat neîncetat la aceasta de către toți acei din jurul lui, ambițioși, meschini, parveniți sau ciocoi incapabili să se încadreze spiritualității revoluționare a Legiunii. Atât Antonescu cât și clica lui aparțineau prin întreaga lor structură lumii vechi, pe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
se poartă de parcă ar vrea să se molipsească de stilul Mona Muscă. Acest stil este aprope à la carte: conține toate ingredientele considerate virtuți politice: responsabilitatea proiectivă față de alegători, simțul proporțiilor, realismul, calmul, onestitatea intelectuală, umilința morală ca antidot împotriva orgoliului și, pe deasupra, mai are și „stomac moral”: își păstrează apartenența politică în ciuda adversităților. Monica Macovei nu este politiciană de carieră, nici nu știm încă dacă are talent sau vocație pentru politică, mai mult, este atât de „încăpățânată” încât este greu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
descoperit pe G. Mărgărit și, o vreme, a știut că nu mai trebuie să se despartă de el. Prietenul cu cincisprezece ani mai vârstnic nu era deloc o prezență comodă. Avea spiritul ascuțit și vorba necruțătoare și pe lângă asta un orgoliu teribil, menit să-i vindece conștiința ratării. Cei din preajmă, și Labiș nu făcea excepție, trebuiau să-i suporte ironia, mai direct spus: batjocura adresată inculturii, lipsei lor de talent etc., de care mentorul vorbea ca de niște certitudini. Nimeni
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
-i în cele din urmă lui Ștefan, ceea ce mi se pare că nu strică imaginea noastră despre voievod. Oricum, studiile tânărului istoric te pun pe gânduri. CĂTĂLIN N-a ajuns om de știință s-ar zice că din prea mult orgoliu. Având calitățile unui cercetător - ușurință în speculație și un volum remarcabil de informație -, băiatul frecventa pe cercetătorii de la Academie și Muzeu, ca regretații Adrian Florescu sau Nicolaie Pușcașu, apoi pe Attila László, Victor Spinei, C. Iconomu, V. Chirica. De la fiecare
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cultură generală cum era liceul, trebuia să învețe și matematică. Se uita cu condescendență la profesorul care preda această disciplină și care, culme a plictiselii, îi pretindea să țină la zi un caiet de teme. Profesorul însă avea și dânsul orgoliu. L-a lăsat repetent și, dintr-o dată, Cătălin s-a trezit foarte departe de idealurile sale științifice. Peste dezamăgirea asta s-au suprapus și motive de ordin sentimental care țin de natura vârstei. Dintr-o dată Cătălin s-a trezit singur
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ordin sentimental care țin de natura vârstei. Dintr-o dată Cătălin s-a trezit singur și înfricoșat. N-am să-mi iert niciodată că n-am putut să fiu lângă dânsul atunci. Nu vreau să mă justific dar, din prea mult orgoliu, chiar el mi-a interzis-o. Opțiunea sa a fost să devină om în rândul lumii și - i-o doresc din toată inima - s-a simțit în acest fel mai întreg. Îi resimțim totuși lipsa dintr-o știință pe care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sufletesc al cititorilor interesați. Viața Sfântului Ioan Calabria, simplă și smerită, contrară vanității și apariției deșarte, ne vorbește despre o serie de inițiative profunde, bazate pe rugăciune și încredere în Dumnezeu, inițiative ce depășesc capacitatea contemporanilor încrezuți în rațiunea sau orgoliul lor mărunt. Adoptarea principiilor de viață și credință ale sfântului veronez pretindea o trăire profundă a credinței și o luare în serios a vocației, contestată de cei superficiali, dar apreciată de ceilalți. Opera provoacă o reflexie la limpezire, o analiză
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
trezești degrabă. N-ai vrea să mă trezești, dimineața? Eu dorm mai greu». Camaradul său, luat pe neașteptate, a acceptat misiunea și a rămas fidel acesteia. Iar don Giovanni își termina povestirile despre viața militară cu o ușoară urmă de orgoliu: «Toți mă iubeau. Și, cu trecerea timpului, devenisem stăpânul situației». Și, într-adevăr, după primele încercări de a-și bate joc de acel bun tânăr, serviabil și evlavios, camarazii săi au început să-l îndrăgească și să-l respecte. Ajungea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rodnică această perioadă. În primul rând pentru că a fost pus în situația de a satisface un serviciu pentru care se simțea natural înclinat. Apoi, pentru că aici și-a dat seama că durerea fizică și suferința morală fac să cadă masca orgoliului ori a siguranței obraznice, făcându-l pe fiecare mult mai disponibil relaționării cu ceilalți și cu Dumnezeu. A avut șansa să vadă că bunătatea și lealitatea, care putea să pară cuiva o prostie, într-un final se demonstra învingătoare. Câți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
situației generale, dieceza noastră se bucură față de alte dieceze italiene de o situație spirituală mai bună... Constatând aceasta. Mi s-a înfățișat o problemă de conștiință dacă dieceza noastră nu ar trebui să facă ceva... Nu este un sentiment de orgoliu cel care ne împinge, ci de recunoștință și de laudă adusă Domnului. În dieceza noastră există o abundență de vocații, atât la starea ecleziastică cât și la cea religioasă... Am putea aduce un serviciu optim Bisericii dacă am oferi preoți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
funcționar de stat și, prin decretul din 1 martie 1894, m-am reîntors la Paris în calitate de atașat la Legația noastră din Franța. În felul acesta, paralel cu studiile de la "Sciences Po" ce trebuiau să mă ducă la obținerea diplomei cu orgoliul legitim de a reuși să obțin victoria absolvirii, împărțită cu Carbonnel de atunci strălucit ministru la Budapesta într-o promoție de camarazi, figuri de seamă în cariera diplomatică și literară (Beaumarchais, ambasador la Quirinal, Emile Dard, ministru la Belgrad, membru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
precauție de farmacist. Pentru mine personal, știți, elucubrațiile Marelui nostru Stat Major, pff! pff!". În cele din urmă, l-am informat direct pe Regele Carol, care nu reținea din sugestiile lui Massow decît judecata despre slăbiciunile armatei noastre, jignitoare pentru orgoliul său, și astfel nu reușeam să mă dumiresc. A fost nevoie de războiul din 1914 pentru ca demersurile colonelului Massow la Sofia, coroborate cu cele pe care le voi relata mai departe, făcute pe lîngă mine la Roma de ambasadorul Germaniei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era agentul român. Supărătoare stare de lucruri pe care o agravau, în primul rînd temperamentul dominator al domnului Ion Brătianu, a cărui inteligență și capacități de om de guvern, foarte întinse, erau adeseori deservite de o foarte mare doză de orgoliu pe care nici o opoziție nu o atenua, și, în al doilea rînd, disciplina ce domnea în partidele politice românești, mai cu seamă în cel liberal, unde simplii militanți și colaboratorii experimentați nu-i ofereau șefului suprem decît fumul cădelnițelor lor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]