6,963 matches
-
Imediat, mama! Poftim! Ține, mama! Sunteți gata, dragii mei? Da, mama! "Înger, îngerașul meu Roagă-te lui Dumnezeu Eu sunt mic, tu fă-mă mare, Eu sunt slab, tu fă-mă tare, În tot locul mă-nsoțește Și de rele mă păzește. Amin!" (Rugăciune pentru copii) Cu palmele împreunate la nivelul pieptului, cu ochii țintă la mama, cu busturile săltate, drepte, pronunțam fiecare cuvânt clar, distinct, recitam fiecare vers cu atâta convingere, de parcă în fața noastră s-ar fi aflat nu mama, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-ar putea întâmpla ceva și mai rău: să ne despartă și să nu ne mai vedem niciodată! Ne aflam la cheremul unui regim totalitar, ce anulase ideea de personalitate umană, de ființă rațională, conștientă și creatoare. Zăvorâți în bou-vagon, păziți de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, eram tratați ca niște sclavi: "victime colaterale" fără importanță, sacrificate pe treptele unui altar păgân și ale unei religii de culoare roșie. Dar Tu, Doamne, unde erai? Cum de nu ne vedeai? Cum de-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
au pătruns în vagoane, iar locatarii, ca niște huhurezi amețiți, clipeau des și neliniștiți, încercând să-și adapteze sistemul optic la noua conjunctură, la galbenul strălucitor al incandescenței solare. Când mă uit acum îndărăt, presupun că tânărul militar care ne păzea primise apelativul "Neamțul" datorită părului blond-auriu și ochilor albaștri-irizați, atribute chipurile ale rasei superioare, al cărei reprezentant se autoproclamase cancelarul celui de-al treilea Reich, el nefiind după cum afirmă documentele istorice nici neamț și nici blond, ci mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce cădea fulgerător și mortal la extremitatea șinelor de cale ferată, asemenea unei ghilotine androide, hotărâtă să scurteze, fără discernământ, capetele tuturor: "De ce? De ce? De ce?..." Două familii sărmane, umile și nefericite își trăiau frica și disperarea în semiîntunericul unui bou-vagon păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și macedoromânii de sub acoperișul acestui sinistru ghetou ambulant și-au întâlnit comuniunea și consangvinitatea la intersecția originii lor, din trunchiul puternic, generos și nepieritor al latinității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la șold. Ne-am înspăimântat groaznic privind la rânjetul lui oligofrenic, ce-i scotea în evidență dantura de carnasieră feroce, și la mâna care mângâia într-un gest explicit pistolul din dotare aflat în toc. Doamne, Dumnezeule Atotputernic, apără și păzește, ai grijă de copilașii mei, Iisuse Hristoase, și tu, Prea Sfântă Fecioară Maria! Cuprinsă de o presimțire sumbră, mama a început să murmure o rugăciune în poloneză, apoi și-a făcut sfânta cruce, iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gară, îmbarcați în vagoane de vite și porniți într-o direcție necunoscută. Și în tot timpul acesta în mintea copiilor revine, obsesivă, ideea că vor fi duși în Rusia și făcuți săpun. Episodul călătoriei (cu soldatul din cușca frânarului care păzea "somnul "dușmanilor poporului" și "pacea universală") este un prilej de regresii în memorie. Frica, paralizantă, amplifică memoria. Ca la o "judecată de apoi a copiilor", în amintire revin cu o claritate uimitoare episoade întunecate, dar exemplare: moartea unui câine, revărsarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Sînt răpăitul ploii de pe un geam care nu ascunde nimic...! Titlul acestei cărți e, cred, un reziduu al unor ritualuri presimțite, din carne și din ritmul sîngelui, care își dezvoltă continuu propria poveste, propria curgere. Paznicul umbrei, paznicul zăpezii ... ! Să păzești zăpada să nu se topească, în martie, iată superbia inutilității care ne hrănește. Titlul unei cărți e numele său din buletin. Ca autor, cînd dai numele final cărții ai sentimentul că ai ieșit de la "starea civilă". Care ar fi poemul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
2014) Angela Furtună Doamne, dar prieteniile literare sunt atât de rare... Mi-am dorit întotdeauna bucuria de a sta pe un țărm Arhanghelii nu au fost niște balerini firavi din Lacul lebedelor, ci niște războinici dispuși la sacrificii, arhistrategii ce păzesc bunele rânduieli din lumea îngerilor noștri păzitori. ...am avut șansa să mă nasc într-o casă cu bibliotecă, sobă cu lemne, pian, ceainic dătător de veșnice arome și podul cu multe cufere cu vechituri, cu poze fumurii trimise de pe front
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și chiar febril militante. Cauze ce sunt mai degrabă ale lumii, decât ale mele, eu fiind un caz cultural clasic de egofobie. Arhanghelii nu au fost niște balerini firavi din Lacul lebedelor, ci niște războinici dispuși la sacrificii, arhistrategii ce păzesc bunele rânduieli din lumea îngerilor noștri păzitori. Ei au avut de îndeplinit grele misiuni divine, conform vechilor scripturi, și tocmai de aceea numele lor, derivând din Angelus, în general, atestă această învestire: "Dreptatea lui Dumnezeu", "Dumnezeu este lumină", "Îngerul cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mâini și desigur de aci i s a tras numele. Văile din jurul orașului sunt presărate cu ferme cochete, bogate, cu ogoare și livezi bine Întreținute. Vitele pasc În libertate, pe terenuri Împrejmuite cu sârmă ghimpată. Nicăieri oameni care să le păzească. O adevărată revoluție În creșterea vitelor a produs o sârma ghimpată. În special În marele Vest, vitele nu ar fi putut fi Întreținute fără sârmă ghimpată. Americanii țin vitele la aer, soare, cât mai mult timp pe pășune. Asupra acestei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Mă privește. Urmează să mă descurc singur pe dealurile Far-West-ului, cum voi ști. Primesc o foaie cu numărul mașinii și numărul motorului. Un carnet de conducere nu se acordă. Și așa, am ajuns și șofer. Dar prudența excesivă m-a păzit de rele, după cum se va vedea. Cu două zile inainte de plecare suntem invitații profesorului Warren. Locuiește Într-o vilă, la marginea orașului. Conform tradiției vine și ne ia cu mașina sa. La masă primim friptură de pasăre cu castane
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
imortalizat această nobilă misiune a plugului „Multe și felurite instrumente a făurit omul. Oamenii se perindă. Cetățile și orașele dispar. Dar plugul rămâne de-a lungul veacurilor simbol al luptei omului pentru o viață mai bună, mai pașnică”. Alături de turnul păzit de doi negri care au luptat aici pe front, este marele cimitir a 5.000 americani. Mii de cruci, așezate Într-o ordine perfectă, cu numele frumos Înscris, stau mărturie a Înfrățirii popoarelor pentru o lume mai bună. Prima cruce
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ce făcea partea feminină a grupului în acest timp? Păi, șase fete în trei camere călduroase și cu duș la dispoziție, cu două sacoșe mari și grele (doar eu le cărasem) cu de-ale gurii, vesele și fără nicio grijă, păzite la ușă de niște zdrahoance de femei-soldat de parcă ar fi fost arestate; dar cine, cui să-i pese? S-au gândit și la noi, dar - sătule! - au abandonat problema... A fost vreo problemă? Cine a afirmat așa ceva? Avionul pentru Delhi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
retrăgeau. Cam asta a fost. Dar de ce aceste chestii au depășit zona de fraudă privată ? V.A. : Și de ce au fost admise ? A.M.P. : În mod normal, dacă oamenii sunt proști și se lasă păcĂliți, nu este obligația statului să păzească pe fiecare. V.A. : Da, dar eram la începutul unei tranziții. A.M.P. : Chiar și așa. Statul nu era prea puternic la înce‑ putul tranziției. Era slab. Ce a făcut din astea niște cazuri de corupție, și nu doar de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fi subordonați unui procuror european, nu vor mai fi subordonați guvernului. Toată floarea DNA visează să lucreze acolo. Abia așteaptă să scape, să nu mai fie sub control național, și atunci o să vedeți că fondurile europene o să fie mai bine păzite de elita asta de procurori. Deci la procurori pregătirile au evoluat pentru că au căpĂtat un fel de dublă jurisdicție, a Bruxellesului, pe lângă cea națională. La judecători mai greu, din moti‑ vele pe care le mai spun : lipsă de bani, nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
purtat și a apărat cu patriotism drapelul regimentului 25 infanterie... (nr.9/27 noiembrie 1932). Numărul 13, ziar scos de Crăciunul lui 1932, cu un editorial „De Crăciun”, scris de dr. C.Jeleriu, redactorul responsabil al foii, cu un sfat „Păziți-vă de netrebnici”, cu un foileton „Maica Domnului și Crăciun” din Colecția Simion Florea Marian, o pagină literară și veselă cu Ștefan Vodă Sfânt și drept, vederi foto din județul Rădăuți, dar și de la Muntele Athos, cântări de stea și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
etc. (BundahiÍn, 6.1-4, ediția Anklesaria). Este o eshatologie construită ca epică a unei lupte finale: Ohrmazdmenține spiritul cerului asemenea unui războinic îndrăzneț, care poartă armură de metal. Spiritele păzitoare sunt asemenea războinicilor pe cai, cu sulițe în mâini, care păzesc frontiera cerului bun împotriva lui Ahriman (cf. Z³dspram 5.1-3). Arhanghelii (AmeÍa Spenta) se aseamănă cu niște războinici care păzesc fortăreața lui Ohrmazd ținând mereu întinse sulițele, fără teama de a fi vătămați (D³dest³n ș d¶nșg). Nu poate fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
unui războinic îndrăzneț, care poartă armură de metal. Spiritele păzitoare sunt asemenea războinicilor pe cai, cu sulițe în mâini, care păzesc frontiera cerului bun împotriva lui Ahriman (cf. Z³dspram 5.1-3). Arhanghelii (AmeÍa Spenta) se aseamănă cu niște războinici care păzesc fortăreața lui Ohrmazd ținând mereu întinse sulițele, fără teama de a fi vătămați (D³dest³n ș d¶nșg). Nu poate fi nimic neliniștitor în analiza unui asemenea vocabular războinic, care poate calchia terminologia unor structuri feudale iraniene (parte sau sasanide). Asocierea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-o pentru a-i face legătura cu rezidentul Crăciun Dumitru. Dăncilă și Crăciun s-au folosit de ea în toamna anului 1948, pentru a-i găzdui la sălașul de vite, unde Maria se găsea singură, trimisă de părinți să-l păzească. De acord cu tov. lt.col. Gluvacov, am stat de vorbă cu Maria, pentru a putea fi utilizată la prinderea acestor fugari. Pentru aceasta am rugat pe tov. lt. col. Popic să le interneze într-un spital, unde să primească o îngrijire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să îi țină la curent cu chestia aceea... fie prin șantaj, fie promițîndu-i avantaje. În materie de turnători, eu, care am fost în pușcărie, sînt mult mai înțelegător, ca să zic așa, pentru că o dată, nu am fost la Pitești, m-a păzit Dumnezeu, dar eu am scris despre Pitești și a fost ca și cum aș fi trecut pe acolo. Știu care este tragedia celui care este atît de torturat într-atît de chinuit încît nu mai are altă scăpare decît să îl bage la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de slujbași ce s-a acoperit de-a pururi de rușine. În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rînd urmărește, păzește și, la nevoie, ucide oameni nevinovați, dacă anchetatorul smulge prin tortură mărturii mincinoase, dacă procurorul (și el militar) lansează acuzații delirante, toți aceștia pot avea sentimentul că își fac datoria. Însă judecătorul nu are scuză. Ținut să împartă dreptatea, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În uralele unei mulțimi ce rămâne mereu afară. Iar când puterea este absolută și incontrolabilă, spaimele devin terifiante, dușmanii și suspecții din jur se măresc fulgerător și, după cum s-a văzut, nu mai ai Încredere nici În pistolarul care te păzește și pe care-l schimbi În fiecare oră... poate doar În „soție”, căreia Îi dai „cheile Împărăției” și care va desăvârși iute și iremediabil căderea ta. Dar să nu ne păcălim, tiranii comuniști nu erau tiranii „obișnuiți” cunoscuți nouă din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
curând victimele, cei șantajați de regimul comunist, decât adevărații vinovați. Așa s-a spus și despre Coposu că ar fi fost informator, pe baza „declarațiilor“ date Securității (care, În cazul lui, ca și al altora, au ieșit ușor din arhivele, păzite de cine?). Dar demnitarii comuniști — ce nevoie aveau să fie informatori? Și bineînțeles că nici ofițerii de Securitate nu „colaborau“ cu Securitatea; ei erau Securitatea! Curios rămâne Însă faptul că În imaginarul românilor informatorul pare mai vinovat decât securistul! Și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
agreabil, cu vile și grădini. Timp de vreo zece ani, locuitorii cartierului au stat cu frica În sân. Ceaușescu Îl izolase aproape complet, dărâmând și podul Cotroceni de peste Dâmbovița. Pe lângă parcul palatului, patrulau fără Încetare polițiști și securiști, pentru a păzi nu se știe ce! Oamenii se așteptau la ce era mai rău: evacuare, demolare... Se vorbea inclusiv de intenția de a se săpa un lac În locul cartierului! De ce nu, Ceaușescu tocmai intrase În faza sa lacustră! Ne putem imagina istoria
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
astăzi. Vă rog să-mi scrieți dacă acea cărămidă mai există. De fapt ele există În construcția multor case vechi din Fălticeni. Totuși mi-e dor de meleagurile În care m-am născut, de Fălticeniul (...) care are norocul să fie păzit și Împrospătat de sufletele atâtor oameni de valoare, fie vechi, fie noi urmași. Am auzit de câte s-au mai făcut pe acolo și foarte des aud vorbindu-se la radio despre activitatea frumoasă a tinerilor Înaintași. Este un colț
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]