8,290 matches
-
curs din ele le-a strâns în pumni și le-a vărsat în această carte ce se dorește o mărturie a unor vremuri apuse, pe care poetul Haralambie Năstase o dăruiește posterității, cu sprijinul unui mecena, ars și el de patima cuvântului scris: Aurel Ștefanachi. Aceste cuvinte simple le-am pus la începutul cărții de versuri ale inginerului Haralambie Năstase, editată la TIPOMOLDOVA și intitulată „Vitraliile mele”. Fie în veci slăvit cel ce-și lasă comorile strânse de-a lungul vieții
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
o stare de disperare cumplită. A început chiar să-mi treacă prin minte gândul sinuciderii. M-a apărat faptul că sinuciderea mi se părea vulgară. Asta datorită unei împrejurări mai vechi. Un vecin, un ins destul de rudimentar care căzuse în patima beției, a plecat într-o dimineață de-acasă și mai târziu a fost descoperit spânzurat de o creangă a unui copac din parc. Când l-am văzut, mi s-a făcut rău. Avea obrazul învinețit și buzele năpădite de muște
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine aici, trebuie să înțelegeți ce a însemnat noaptea aceea pe plajă. Ni se întîmplă uneori, știți prea bine, ca datorită unui amănunt să facem lucruri la care înainte nu ne-am gândit. Mai întîi, m-am apucat cu toată patima să-mi cântăresc de la capăt viața. Și am început să pricep ce greșisem. Niciodată n-am trăit, de fapt, decât pentru mine. Am iubit lumea, dar am iubit-o pentru că existam eu în ea. N-am fost ani de zile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
alte motive. Nu mai aveam orgoliul de a împărți dreptatea în istorie. Mi se părea o copilărie vechea mea pasiune. Îi spusesem și Eleonorei într-o zi: "În istorie nu e valabilă teoria cu reconstituirea unui brontozaur după un femur. Patimile au încurcat iremediabil multe lucruri. Și pe urmă istoria a fost mereu rescrisă în funcție de interese. Ea a ajuns să semene uneori cu un nesfârșit palimpsest unde e aproape cu neputință să ajungi la scrierea originală. Sau chiar dacă ai ajuns, nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
toată această mulțime așteaptă, la toți trebuie să mă gândesc înainte de a pronunța verdictul. Și cum să-i mulțumesc pe toți? Înțeleg că de sentința mea depind foarte multe. Nu e vorba doar de un om. E vorba de toate patimile care s-au învolburat în jurul acestui om. Dacă pronunț achitarea, vor urma răzbunări sângeroase. Dacă nu, adversarii lui Robespierre se pot deda la noi excese. Și toate acestea din vina mea... Îmi aduc aminte că într-o noapte m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-mă? făcu slujnica uluită, crucindu-se. ― Nu întreba, fă ce-ți spun. Eu iau masa în oraș și nu mă întorc decât noaptea târziu... Am coborât scările ușor, plutind într-o dispoziție sufletească de plenitudine. Ce nerozie! În loc ca nesăbuita patimă cu care avusesem soția să mă pună pe gânduri, asemeni unui clopot de alarmă al ființei pândite de primejdie, dimpotrivă, îmi gâdila orgoliul avid de satisfacții: ― Măcar de și-ar da ea seama ce-a pierdut înșelîndu-mă! IV Eram așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca odinioară la școală, ocaziile de care aveam nevoie. Soția șoferului, care de la o vreme își îndeplinea rolul de spioană cu mult zel (cred și eu ― câștiga cât un director de minister), mă puse la curent că Nendșor căzuse în patima jocului de noroc. ― După ce e bolnav prăpădit, mai pierde și nopțile la cărți. ― Și conița ce zice? ― Ce să zică? S-a obișnuit și nu-i pasă. Parcă n-ar fi bărbatul ei. Of, dacă aș avea așa soț... nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Of, dacă aș avea așa soț... nu știu, zău, ce s-ar alege de el. De fapt, viciul lui Nenișor nu era o noutate pentru mine. Auzisem chiar din gura lui că-i place jocul de cărți. Acum îi revenise patima. Foarte bine! Să-l mutăm acolo unde trebuie. A doua zi am întocmit o decizie prin care soțul Mihaelei era delegat casier central al ministerului. Socoteala era asta: odată și odată tot va fi silit să bage mâna în visteria
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
amândoi. Ce era să facă? Mi-a mai spus: dacă vrei să-ți refaci căminul, n-am dreptul să mă împotrivesc. M-a mișcat, de ce aș minți? Îmi părea rău, era bolnav, slăbise mult și, căutând o evadare, căzu în patima jocului. Într-adevăr, bărbații fac uneori gesturi admirabile, dar, pentru a-i aprecia, trebuia mai întîi să-i iubești, să simți ceva pentru ei. Eu nu reușeam să-i prețuiesc delicatețea sufletească decât rece, rațional, ceea ce era egal cu zero
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și pe ea au ucis-o cu sabia, de i s-a dus vestea printre femei după judecățile făcute de el asupra ei. 11. Sora ei Oholiba a văzut lucrul acesta, și a fost mai fără frîu decît ea în patima ei, și a întrecut pe soră-sa în curvii. 12. Ea s-a aprins de dragoste după copiii Asiriei, după dregători și căpetenii, vecinii ei, îmbrăcați în chip strălucit, călăreți călări pe cai, toți tineri și plăcuți. 13. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie, apoi cum să nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
special, figurile purității și (dăruirii) feciorelnice mai mult sau mai puțin senzuale (Adela, Olguța, Monica, Sașa Comăneșteanu, Lina, Ana lui Manole, Otilia, Maitreyi, Ana lui Ianke, Tincuța lui Scatiu, Gena din Titanic Vals, Haia Sanis, Carmen din Ciuta, Tofana din Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de nuri și cornițe drăcești, nu stăm chiar rău - Vidra
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
altfel, Scoția și Croația) ori măcar de-un Nesebar, un Veliko Tîrnovo, că tot îmi face ritmic poftă Vintilă Mihăilescu, povestindu-și dilematic suavele îndulciri levantine. Din 1990 încoace am tot umblat, ce-i drept, pe-Afară, dar niciodată cu patimă, în transă, cu sentimente ulti mative. Eurocentric și balcanofil, anti-exotism, non-asiatic și anti-ocean, credeam doar că am dobândit, în fine, încă una dintre minimele cerințe de igienă mentală ale intelec tualului care se respectă. Și pe care generația lui Maiorescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
critica literară, să trebuiască să aleg de partea cui sunt, a lui G. Călinescu, sau E. Lovinescu? Iar ca să publici, era cruntă nevoie să optezi, ca pușcăriașul, pe viață: Luceafărul sau România literară! Marin Preda sau Eugen Barbu! Stupida, păguboasa patimă a ștampilării. Cultul monovalenței. Obsesia țarcului, alergia la insubordonare și varietate, groaza mediocrității (și a oficialității) față de per sonalitatea alchimică, senin însumatoare de polarități. Boală veche. La fel fusese-n vremea boierimii degrab’ tăietoare de capete, potrivit facțiunilor turcofile sau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
când era studentă, prin anii ’80, apoi la cârma asociației „Ecumest“, cea care a fecundat nebănuit de multe repere intelectuale pe harta noastră artistică. De câțiva ani, Corina se luptă să-mi deturneze spre filmul românesc măcar un procent din patima cu care am devorat de când mă știu teatrul aceluiași hărțuit, hărtănit, otrăvit, dar sublim teritoriu! Corina a dus la New York toate valorile „noului val“. În ultimii ani, aproape că n-a trecut lună fără să citesc știri entuziasmante despre ecourile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și m-au obligat să apăs pe trăgaci. Am urlat de groază când au căzut moarte câteva, și totul, absolut tot ce mi se păruse până atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De atunci aveam să capăt, definitiv... patima pescuitului! Mai bine de jumătate din micuța noastră curte era dedicată cotețelor, iar pereții erau plini de păsări împăiate, fazani, egrete, prigorii, un erete, un stârc șerpar. Ritua licele cadouri de sărbători pentru șefii din fabrică, de pe la partid sau AGVPS
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
premiu la școală. Le citea și cu toții evadau în altă lume, unde totul era frumos, unde nu există sărăcie și lacrimi. Dar mai cu seamă, îi plăceau povestirile în legătură cu Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, cu minunile făcute de El, cu Patimile și Învierea Sa. Înainte de culcare, îngenunchiați în fața icoanei Măicuței Domnului cu Pruncul în brațe, se rugau ca să le dea sănătate, putere de muncă, iertare de păcate și să se milostivească de sufletele părinților răposați. În fiecare duminică se primeneau cu toții
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
fost un om slab, iar nu om rău - asta a fost părerea mea despre el întotdeauna - și desigur că a fost mai nenorocit decum merita să fie. El n-a avut pentru nimenea ură în lume, n-a avut nici o patimă urâtă și, dac-a greșit, nu din răutate, ci dintr-o nemărginită slăbiciune a greșit. El era un copil bătrân și astfel ar fi trebuit tratat. Acuma - se-nțelege că e prea târziu pentru orișice. Mi-ar părea bine dacă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sale. Parisul nu-i altceva decât o iluzie, un superb decor locuit de patru milioane de umbre. Aproape cinci milioane, la ultimul recensământ? Pesemne au mai făcut pui. Nu m-aș mira. Întotdeauna am fost de părere că două sunt patimile de care suferă concetățenii noștri: ideile și desfrâul. Și acelea practicate, ca să zic așa, fără nici o socoteală. Să ne ferim, de altminteri, să-i osândim; nu sunt singurii: Europa întreagă se află în aceeași situație. Uneori visez la cele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cele mai temeinice pricini de visare. Căci prietenele noastre seamănă toate într-o anume privință cu Bonaparte: își închipuie că vor câștiga bătălia pe care toată lumea a pierdut-o. Legăturile acestea îmi satisfăceau, de altminteri, nu numai senzualitatea, ci și patima jocului. Îmi plăcea să aflu în femei partenerele unui anume joc ce avea gustul inocenței. Căci nu pot suferi să mă plictisesc și din viață nu prețuiesc decât clipele de destindere. Orice societate, oricât de strălucită, devine pentru mine foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
respectăm o regulă de joc, care nu era serioasă, dar pe care ne plăcea să o socotim ca atare. Chiar și acum, stadionul înțesat de mulțime, cu meciurile lui de duminică, și teatrul, pe care l-am iubit cu o patimă nemărginită, sunt singurele locuri din lume unde mă simt nevinovat. Dar cine ar admite că o asemenea atitudine e legitimă când e vorba de dragoste, de moarte sau de salariul celor obidiți? Și totuși, ce era de făcut? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
e tinerel și plin de viață cum a fost. Se duce la masa lecturilor și mai trece odată cu ochii avizi pe pagina de interviu a istoricului academician Florin Constantiniu, care îi este drag pentru curajul de a interpreta istoria fără patimă și părtinire=sine, ira et studio, cum spune străbunul roman Titus Livius. Îi admiră verticalitatea caracterului și-i iubește rosturile afirmațiilor din dialogul cu Ion Longin Popescu (Formula As, Anul XIX, nr. 896, Dec 2009), la 20 de ani de la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a fost eliberat totuși dar rearestat după numai un an, “a fost aruncat de la etajul securității din București, lansându-se zvonul că s- ar fi sinucis”. În memoria fraților de suferință s-au păstrat unele versuri precum: “Pitești, loc de patimi, katin românesc, te port cu groază în suflet și-n cuget și-aud răsunând uraganul tău muget al morilor tale de sânge frățesc.”... (Pitești) În memoria fidelă a prietenului său Gheorghiță și a atâtor foști deținuți, poezia Amin constituie o
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc. Iată, de pildă, eu umblu, vorbesc asemenea lui, așijderea ție, dar viața mea nu-i, prietene decât o moarte vie. Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul ororilor îmbrățișându-mi lespedea de patimi și chin, aștept Arhanghelul zorilor, aștept Învierea, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, amin!” („Amin”) Cunoscându-i apetența pentru poezie autentică, i- am răspuns dorinței sale de a-i da în scris poezia: “Coșmar penitenciar” din 25 Decembrie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Ca, de pildă, cum procedez, eu, cu florile, cu care-mi înfrumusețez vremea pe care o mai am de trăit. Și, a mai zis, atunci: laudă, ție, SINGURELE! Da. Slavă ție, și, cât mai multe asemenea zile și nopți, și patimi, cufundate în parfumul propriei tale strădanii! LA COCOSTÂRCUL PESTRIȚ Miez negru de noapte. Furtuna rupea arborii, scotea copacii din pământ, lua înainte tot ce întâlnea în cale: vegetații, rupturi de pădure, tinichele, acoperișuri de construcții rurale. La Cocostârcul Pestriț se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]