8,224 matches
-
intervenim. 17 Idem, p. 100. 18 Origen, op. cit., p. 145. 19 Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexameron, în vol. Scrieri. Partea întâia. Omilii la Hexameron, Omilii la Psalmi. Omilii și cuvântări, carte tipărită cu binecuvântarea prea fericitului părinte Iustin, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986, p. 177. 20 Idem, pp. 177-178. 21 Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
intervenim. 213 Idem, p. 100. 214 Origen, op. cit., p. 145. 215 Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexameron, în vol. Scrieri. Partea întâia. Omilii la Hexameron, Omilii la Psalmi. Omilii și cuvântări, carte tipărită cu binecuvântarea prea fericitului părinte Iustin, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986, p. 177. 216 Idem, p. 177-178. 217 Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
israelite. Biserica „Sfântul Ioan", care servea de Catedrală, situată în marginea de sudest a orașului, făcută de Ștefan cel Mare la 1490, reparată la 1820 de către proprietara târgului - Maria Cantacuzin Logofeteasa. Orașul Vaslui, zice Paul de Aleppo în „Descrierea călătoriei patriarhului Macarie la Moscova", în februarie 1653, ar fi făcut de bizantini, spre amintire de trecere a lor în Dacia Orientală și i-au dat numele de Basilica, după acela a Împăratului Basile Bulgaroctonul. Aleppo zice: „Numele de Vaslui vine de la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dajdii numite vlădicești sau preuțești, afară de colaci, care erau ale slujbei lui"... Despre starea preoțimii aflăm și din alte documente, unele evocatoare. La comemorarea a 50 de ani de la realipirea Dobrogiei la Patria-Mamă, la 20 octombrie 1928, Înalt Prea Sfințitul Patriarh - Regent Miron Cristea sublinia: „Pe urma cuceririi turcești Statul român pierde Dobrogea; dar nu o pierde biserica românească. Deși în acest timp nu găsim pentru Dobrogea o directă stăpânire a mitropolitului Ungro-Vlahiei, totuși el are toată vremea stăpânire efectivă, indirectă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
civilizație aici a existat. A fost locul unde pur și simplu au izbucnit inteligenta, arta și tehnica. „Acolo a apărut scrisul și, o dată cu el, ne-au fost transmise primele mărturii ale umanității" - ni se spune. Însăși Biblia spune că vestiții patriarhi ai civilizației au trăit în Sumer, adică în sudestul actualului Irak, sud care, ne reamintim, a fost ținta atacului și invadării lui de către trupele americane, civilizatoare. Numai că, dacă receptăm informațiile acuzatoare de ultimă oră, operațiunea în cauză a vizat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
momente importante în activitatea episcopului: activități culturale, pastorale și diplomatice. În data de 14 septembrie 1907, arhiepiscopul a trimis o scrisoare pastorală cu ocazia împlinirii a 1.500 de ani de la moartea Sf. Ioan Gură de Aur (14. 09. 407), patriarh al Constantinopolului, venerat ca sfânt de către credincioșii ortodocși și catolici; a primit din partea Regelui Carol I ordinul Coroanei Române cu gradul de Mare Ofițer, pentru meritele sale în România (11 ianuarie 1912). A realizat o vizită la Blaj în Transilvania
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
între cei doi soți care nu comunică între ei și își ascund secretul. Acești soți pe care totul îi opune (inclusiv culorile deoarece tatăl poartă negru, iar mama alb) iau cunoștință de oracolele benefice (spre deosebire de oracolul oedipian) dar contradictorii. Pentru patriarh, un cerșetor ca un țigan, îngână vorbe fără șir: Da...da...fiul tău!... mult sânge!... multă glorie!... pururi fericit! Neam de împărat." În privința mamei, care visa să-și vadă fiul arhiepiscop, ea aude de la un bătrân în rasă de șiac
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
p. 80. 287 Acestea vor fi analizate în următoarele capitole. 288 Esplanada Moscheilor (în limba arabă Al-Haram al-Sharif, Sanctuarul sfânt) se află pe Muntele Templului, locul cel mai sfânt al religiei evreiești, unde tradiția spune că îngerul a oprit brațul patriarhului Avraam, care se pregătea să-l jertfească pe fiul său Isaac. Pe acest loc, împăratul Solomon a construit, în jurul anului 960 î.Hr., la porunca lui Dumnezeu un templu impresionant pe care regele Irod cel Mare l-a refăcut în secolul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de perspectivele Bisericii Romano-Catolice din Polonia. Plecând de la această relatare și coroborând-o cu publicitatea făcută în Occident pentru vizita lui Poggi în România, ca și a comentariilor făcute de călugărul Menges la Europa Liberă (ațâțarea împotriva mons. Augustin, a patriarhului Justinian Marina și agitarea problemei greco-catolice), analiza obiectivă face să se desprindă - în ceea ce mă privește - unele aspecte, după cum urmează: 1. Poggi este un element dinamic și promovat pentru merite în diplomația Vaticanului. Acest lucru nu trebuie uitat și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
instrument de propagandă aservit partidului. Autorul accentuează importanța schiturilor și mănăstirilor, văzute de către comuniști ca nuclee de contact aflate în legătură cu grupurile de rezistență din munți (p. 15). Cristina Păiușan subliniază rolul important al monahilor în general și rolul fundamental al patriarhului Justinian în special. Pe de o parte, călugării reprezentau în imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
p. 15). Cristina Păiușan subliniază rolul important al monahilor în general și rolul fundamental al patriarhului Justinian în special. Pe de o parte, călugării reprezentau în imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), în ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează cheia de lectură a „Introducerii” sale în momentul în care vorbește despre Religie și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al II-lea vizitează România în 1999. Revenind la istoria BOR sub comunism, Mihai Ungheanu spune că „instituția creștină” a fost o „miză politică de prim ordin pentru cei care voiau să asigure stabilitatea și siguranța RPR” (p. 26), iar patriarhul Justinian Marina „un organizator al rezistenței în cadrul BOR” (p. 27). De aceea, Securitatea a urmărit permanent: structura și organizarea BOR; dimensiunea rețelei de mănăstiri și schituri; numirile de ierarhi și manifestarea acestora; câștigarea de simpatizanți și agenți; racolarea de informatori
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
consens, de convingeri, de adeziuni, de aclamații. Discursul Bisericii a oferit motivații serioase pentru manifestarea adeziunilor. Faptul că Biserica a dat atât de mult de lucru Securității, faptul că instituțiile BOR au îngreuiat atât de mult munca informatorilor, faptul că patriarhul și colaboratorii săi s-au jucat pe degete cu fidelitatea față de partid ne face să credem că adevărata frustrare a stat de partea Securității. Acest lucru ni-l spune și un document chiar din volum. în acest material, Securitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
credem că adevărata frustrare a stat de partea Securității. Acest lucru ni-l spune și un document chiar din volum. în acest material, Securitatea este acuzată că acțiunile ei au drept rezultat întărirea credinței creștine. BOR, de exemplu, prin glasul patriarhului Justinian oferă Securității un alt tip de frustrare; Justinian Marina rezolvă incompatibilitatea dintre materialismul dialectic și doctrina creștină, afirmând: „De aceea haideți să fim cinstiți și să recunoaștem că actuala conducere de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
actuala conducere de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a asigurat existența și le-a permis să trăiască din roadele muncii lor cinstite”. Ce invidie trebuie să fi stărnit subtilitatea intelectuală a lui Justinian în rândurile comuniștilor fideli. Adeziunea patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care încercau să intre în grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul îl adăpostise pe acesta într-un moment de restriște
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intelectuală a lui Justinian în rândurile comuniștilor fideli. Adeziunea patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care încercau să intre în grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul îl adăpostise pe acesta într-un moment de restriște, iar după ce apele s-au liniștit relațiile între cei doi au continuat prin vizitele făcute la Patriarhie de copiii lui Dej. De altfel, acesta asigura clerul ortodox că este gata „să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
relațiile între cei doi au continuat prin vizitele făcute la Patriarhie de copiii lui Dej. De altfel, acesta asigura clerul ortodox că este gata „să uite și să ierte” legăturile Bisericii cu Garda de Fier. Această relație deosebit de apropiată a patriarhului cu liderul comunist favoriza frustrări în rândul camarilei fidele lui Dej. Aceștia încearcă, de exemplu, să găsească o detensionare a situației, prin inventarea unui țap ispășitor. Un document care prezintă legăturile familiei Gheorghiu-Dej cu Patriarhia relatează că vizitele întreprinse la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nervoasă, are loc o anchetă în care vinovat e găsit șoferul Poenaru, șeful garajului patriarhal. De ce? Tocmai pentru că acesta fusese angajat chiar de către Justinian Marina. Astfel, prin transfer simbolic al vinovăției este acuzată o persoană care făcea parte din anturajul patriarhului. în acest fel răzbunarea este considerată îndeplinită, iar onoarea spălată. Toată această comedie de prost-gust poartă totuși un mesaj destul de limpede: frustrările camarilei lui Dej erau reale. Patriarhul acționa ca un agresor în acest sistem de relații bazat pe lingușeală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
simbolic al vinovăției este acuzată o persoană care făcea parte din anturajul patriarhului. în acest fel răzbunarea este considerată îndeplinită, iar onoarea spălată. Toată această comedie de prost-gust poartă totuși un mesaj destul de limpede: frustrările camarilei lui Dej erau reale. Patriarhul acționa ca un agresor în acest sistem de relații bazat pe lingușeală și câștigarea favorurilor. Până acum se vorbea despre partidul comunist ca agresor al BOR. Dar, pentru că partidul nu putea fi un agresor perfect, ne întrebăm care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de amintiri pare să aducă anumite clarificări și în privința raporturilor dintre membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în anii ’48-1950. Spre exemplu, în toamna anului 1950 se vădea atitudinea obedientă a ierarhiei ortodoxe: Sfântul Sinod, în frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze în mod arbitrar, la comandă politică, pe încă tânărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Potrivit memorialistei, pe Dumitru Stăniloae îl lega o prietenie trainică de episcopul Nicolae Popovici, „un caracter integru și de mare curaj, pe care mai târziu unii și alții l-au ponegrit pe nedrept” (p. 40). „De la început - susține autoarea -, el [patriarhul Justinian Marina, n.n.] a arătat tatei o răceală, aș spune chiar antipatie, care nu este ușor de explicat. E adevărat, tata fusese prieten și coleg de studii cu episcopul Nicolae Popovici de la Oradea, un om cultivat, doctor în teologie, care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tata fusese prieten și coleg de studii cu episcopul Nicolae Popovici de la Oradea, un om cultivat, doctor în teologie, care avusese nefericita inspirație să candideze și el [ân anul 1947, n.n.] la tronul mitropolitan de la Iași” (p. 166). Pe lângă rezerva patriarhului Justinian Marina, Dumitru Stăniloae s-a confruntat și cu invidiile și răutățile unor colegi profesori de la Academia Teologică din Sibiu și de la Institutul Teologic de grad universitar din București (pp. 156-157, p. 160 și 184). Documentele organelor represive referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poziție respective. Punând în paralel deteriorarea situației din România cu poziția din ce în ce mai inflexibilă a conducerii românești față de cererile din ce în ce mai concrete și mai ritos formulate ale părții americane, Kirk și Răceanu creionează tabloul apogeului unei dictaturi din care lipsește farmecul marquezian. Patriarhul însingurat, înconjurat doar de soție și de câțiva fideli care îi ascund realitatea, se îndreaptă, fără grație sau romantism, spre distrugere. Faptele sunt simple: dacă administrația Carter, care în mod obișnuit acorda o atenție deosebită drepturilor omului, nu a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și nu mai știu cine, poate Horea. Aici însă îl găsim pe Titulescu comparat cu Sf. Ioan Chrysostom (măcar de ar fi fost Take Ionescu, pe care contemporanii îl numeau sarcastic „Tăchiță Gură de aur”!). Sau ce citate din cuvântările patriarhului Teoctist, proclamând Academia în 1996 „o citadelă creștină a culturii și științei românești”, ori adresându-se grănicerilor la Giurgiu cu un patos care ne amintește statornica alianță dintre sabie și mătăuz („le sabre et le goupillon”, se spunea pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dimitrie), a fost construită în perioada 1953-1957, prin contribuția localnicilor și a locuitorilor satelor din zonă, la inițiativa preotului Ioan Budai. Acest lăcaș de cult a fost sfințit în anul 1957 de mitropolitul de atunci al Moldovei și Sucevei, viitorul patriarh Justin Moisescu, dar a rămas o filie a parohie ZbereniCotnari până în anul 1967, când a devenit biserică parohiala. Biserică este în formă de cruce, cu absidele laterale bine reliefate, cu o singură turla pe naos, fiind construită din piatră, acoperită
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]