8,364 matches
-
teorie nu s-a perimat. Cert este că ideile lui C. Rogers privind "grupurile de întîlnire", ca și cele aparținînd lui Lewin și Moreno în care accentul se pune pe aspectul relațional, nu pe cel didactic, au fost preluate de pedagogia instituțională. Fernand Oury, ca și M. Lobrot, de altfel, țin să precizeze că trebuie avută în vedere și o altă "dimensiune" a acestei orientări pedagogice, și anume cea psihanalitică: "Recunoscut sau tăgăduit, inconștientul există în clasă și vorbește" (25, apud
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și o altă "dimensiune" a acestei orientări pedagogice, și anume cea psihanalitică: "Recunoscut sau tăgăduit, inconștientul există în clasă și vorbește" (25, apud 29, p. 232). Prezența freudismului în această orientare pedagogică franceză este ușor de depistat. Pentru unii autori, pedagogia instituțională înseamnă educația nouă plus, mai ales, o mai deschisă cunoaștere a implicațiilor psihanalizei în explicarea psihologiei copilului și a fenomenului educațional (30, pp. 22-49). De aceea, aceiași autori consideră că reprezentanții pedagogiei instituționale alcătuiesc cel de-al treilea val
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este ușor de depistat. Pentru unii autori, pedagogia instituțională înseamnă educația nouă plus, mai ales, o mai deschisă cunoaștere a implicațiilor psihanalizei în explicarea psihologiei copilului și a fenomenului educațional (30, pp. 22-49). De aceea, aceiași autori consideră că reprezentanții pedagogiei instituționale alcătuiesc cel de-al treilea val al educației noi. Din moment ce s-a adoptat altă denumire pentru teoria sa, înseamnă că noul "val" seamănă puțin cu cele anterioare. Să clarificăm, așadar, conceptul de "pedagogie instituțională". Dacă, așa cum au relevat cercetările
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aceea, aceiași autori consideră că reprezentanții pedagogiei instituționale alcătuiesc cel de-al treilea val al educației noi. Din moment ce s-a adoptat altă denumire pentru teoria sa, înseamnă că noul "val" seamănă puțin cu cele anterioare. Să clarificăm, așadar, conceptul de "pedagogie instituțională". Dacă, așa cum au relevat cercetările de psihologie socială, mediul formează individul, înseamnă că nu putem schimba ceva în comportamentul unei ființe umane fără a transforma componentele structurale ale mediului său de formare (Lewin), cadrul său instituțional (Lobrot). De aici
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au relevat cercetările de psihologie socială, mediul formează individul, înseamnă că nu putem schimba ceva în comportamentul unei ființe umane fără a transforma componentele structurale ale mediului său de formare (Lewin), cadrul său instituțional (Lobrot). De aici și denumirea de pedagogie instituțională: "o pedagogie centrată cu prioritate pe transformarea instituțiilor școlare și universitare" și pe definirea noului mediu educațional (24, apud 29, p. 272). Elementul esențial al acestui mediu îl constituie relațiile dintre oameni, iar aceste relații se caracterizează prin nondirectivitate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de psihologie socială, mediul formează individul, înseamnă că nu putem schimba ceva în comportamentul unei ființe umane fără a transforma componentele structurale ale mediului său de formare (Lewin), cadrul său instituțional (Lobrot). De aici și denumirea de pedagogie instituțională: "o pedagogie centrată cu prioritate pe transformarea instituțiilor școlare și universitare" și pe definirea noului mediu educațional (24, apud 29, p. 272). Elementul esențial al acestui mediu îl constituie relațiile dintre oameni, iar aceste relații se caracterizează prin nondirectivitate prin renunțarea de către
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
insule de nondirectivitate" (Lobrot), educația nouă, din perspectiva celui de-al treilea val, este prea mult ancorată în "tehnici pedagogice"; ea nu punea în discuție sistemul instituțional al educației, nu mergea pînă acolo încît să instituie generalizarea nondirectivității. Conceptul de "pedagogie instituțională" este considerat chiar de pedagogii francezi ca deosebit de ambiguu, chiar impropriu; pe de o parte, se vrea o educație care să cultive "capacitatea de instituționalizare" a clasei, de a realiza o "autogestiune", iar, pe de altă parte, își propune
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cultive "capacitatea de instituționalizare" a clasei, de a realiza o "autogestiune", iar, pe de altă parte, își propune să schimbe instituțiile de educație existente, ,,să elibereze (în măsura posibilului) pe elevi de povara instituțională" (31, p. 124). Deși uneori între pedagogia instituțională și nondirectivitate se pune semnul egalității, ele nu se identifică. Nondirectivitatea are o accepțiune mai largă, există mai multe pedagogii nondirective, dar dintre toate variantele de nondirectivism, cea mai bine conturată, cea care a dat și cei mai remarcabili
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de educație existente, ,,să elibereze (în măsura posibilului) pe elevi de povara instituțională" (31, p. 124). Deși uneori între pedagogia instituțională și nondirectivitate se pune semnul egalității, ele nu se identifică. Nondirectivitatea are o accepțiune mai largă, există mai multe pedagogii nondirective, dar dintre toate variantele de nondirectivism, cea mai bine conturată, cea care a dat și cei mai remarcabili reprezentanți ai nondirectivismului este pedagogia instituțională (există și aici orientări variate). Care sînt condițiile care fac posibilă aplicarea unei pedagogii nondirective
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pune semnul egalității, ele nu se identifică. Nondirectivitatea are o accepțiune mai largă, există mai multe pedagogii nondirective, dar dintre toate variantele de nondirectivism, cea mai bine conturată, cea care a dat și cei mai remarcabili reprezentanți ai nondirectivismului este pedagogia instituțională (există și aici orientări variate). Care sînt condițiile care fac posibilă aplicarea unei pedagogii nondirective? Și de data aceasta se apelează la două principii ale lui Carl Rogers: acceptarea necondiționată și congruența. Prima noțiune presupune că fiecare membru al
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
multe pedagogii nondirective, dar dintre toate variantele de nondirectivism, cea mai bine conturată, cea care a dat și cei mai remarcabili reprezentanți ai nondirectivismului este pedagogia instituțională (există și aici orientări variate). Care sînt condițiile care fac posibilă aplicarea unei pedagogii nondirective? Și de data aceasta se apelează la două principii ale lui Carl Rogers: acceptarea necondiționată și congruența. Prima noțiune presupune că fiecare membru al grupului îi acceptă pe toți ceilalți, așa cum sînt, că nimeni nu întreprinde nici o acțiune constrîngătoare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lor, iar aceasta se dobîndește pe două căi: prin observarea atentă și prin empatie (capacitatea de a te identifica cu altul, pentru a înțelege, mai ales, aspectele afective ale vieții sale C. Rogers). O înțelegere a modului în care concepe pedagogia instituțională manifestarea influențelor educative o putem avea dacă cercetăm cele patru căi sau "canale" propuse de M. Lobrot și care precizează el "sînt, în același timp, și realități instituționale" (24, apud 29, p. 275): 1. Canalul ofertă-solicitare prin care se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pretextul de a educa simțul său de responsabilitate, a-l abandona dezordinii" (33, apud 5, p. 229). În astfel de condiții, cum vor putea ajunge elevii să-și cultive conștiința morală? Dacă la R. Cousinet, C. Freinet întîlnim ideea unei pedagogii a grupului, în sensul unei teorii care considera grupul ca o modalitate de stimulare a activității elevilor, în condițiile prezenței educatorului, la reprezentanții pedagogiei instituționale și ai nondirectivismului apare o altă perspectivă în fața grupului-clasă, educatorul este doar un animator, unul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ajunge elevii să-și cultive conștiința morală? Dacă la R. Cousinet, C. Freinet întîlnim ideea unei pedagogii a grupului, în sensul unei teorii care considera grupul ca o modalitate de stimulare a activității elevilor, în condițiile prezenței educatorului, la reprezentanții pedagogiei instituționale și ai nondirectivismului apare o altă perspectivă în fața grupului-clasă, educatorul este doar un animator, unul care intervine doar la cerere. În noua perspectivă nu mai este vorba de o pedagogie a grupului, ci de o pedagogie centrată pe grup
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a activității elevilor, în condițiile prezenței educatorului, la reprezentanții pedagogiei instituționale și ai nondirectivismului apare o altă perspectivă în fața grupului-clasă, educatorul este doar un animator, unul care intervine doar la cerere. În noua perspectivă nu mai este vorba de o pedagogie a grupului, ci de o pedagogie centrată pe grup (34, apud 5, p. 199). Vrînd să depășească dificultățile magistrocentrismului și pedocentrismului, ca și exagerările directiviste ale instruirii programate, nondirectivismul abandonează și educatorul, și copilul. Georges Snyders acuză nondirectivismul de a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educatorului, la reprezentanții pedagogiei instituționale și ai nondirectivismului apare o altă perspectivă în fața grupului-clasă, educatorul este doar un animator, unul care intervine doar la cerere. În noua perspectivă nu mai este vorba de o pedagogie a grupului, ci de o pedagogie centrată pe grup (34, apud 5, p. 199). Vrînd să depășească dificultățile magistrocentrismului și pedocentrismului, ca și exagerările directiviste ale instruirii programate, nondirectivismul abandonează și educatorul, și copilul. Georges Snyders acuză nondirectivismul de a fi deturnat, deviat și pervertit idei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adevărului de dragul păstrării "climatului"; elevii sînt astfel învățați nu să apere adevărul, ci să prefere compromisul. În afara unei oarecare insatisfacții față de sistemul educațional francez din ultimele decenii, nu găsim nimic care să amintească de ideile marxiste cu privire la educație, așa încît pedagogia instituțională nu poate fi integrată în pedagogia marxistă. Cu trecerea timpului, pedagogia instituțională s-a distanțat foarte mult și nu în sens pozitiv de ideile "primului val" al educației noi. Cu toate acestea, ținînd seama de criticile pe care C.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
învățați nu să apere adevărul, ci să prefere compromisul. În afara unei oarecare insatisfacții față de sistemul educațional francez din ultimele decenii, nu găsim nimic care să amintească de ideile marxiste cu privire la educație, așa încît pedagogia instituțională nu poate fi integrată în pedagogia marxistă. Cu trecerea timpului, pedagogia instituțională s-a distanțat foarte mult și nu în sens pozitiv de ideile "primului val" al educației noi. Cu toate acestea, ținînd seama de criticile pe care C. Rogers și reprezentanții pedagogiei instituționale le-au
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ci să prefere compromisul. În afara unei oarecare insatisfacții față de sistemul educațional francez din ultimele decenii, nu găsim nimic care să amintească de ideile marxiste cu privire la educație, așa încît pedagogia instituțională nu poate fi integrată în pedagogia marxistă. Cu trecerea timpului, pedagogia instituțională s-a distanțat foarte mult și nu în sens pozitiv de ideile "primului val" al educației noi. Cu toate acestea, ținînd seama de criticile pe care C. Rogers și reprezentanții pedagogiei instituționale le-au adresat școlii contemporane, de entuziasmul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fi integrată în pedagogia marxistă. Cu trecerea timpului, pedagogia instituțională s-a distanțat foarte mult și nu în sens pozitiv de ideile "primului val" al educației noi. Cu toate acestea, ținînd seama de criticile pe care C. Rogers și reprezentanții pedagogiei instituționale le-au adresat școlii contemporane, de entuziasmul cu care unii dintre ei ca Oury și Vasquez lucrează cu o anumită categorie de copii și tineri (proveniți din medii socio-culturale defavorizate), reușind să-i smulgă influenței nefaste a străzii, ținînd
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tineri (proveniți din medii socio-culturale defavorizate), reușind să-i smulgă influenței nefaste a străzii, ținînd seama, de asemenea, de unele obiective ale educației contemporane, nu putem nega în întregime valoarea ideilor unei astfel de orientări. De aceea putem aprecia că pedagogia instituțională este, într-o societate democratică, o speranță "parțial justificată"; justificată de unele particularități ale elevilor, ea nu poate fi însă generalizată, dacă avem în vedere obiectivele învățămîntului contemporan. 17 ȘCOALA ȘI GÎNDIREA PEDAGOGICĂ DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1944-1989 17
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
presa pedagogică "Gazeta învățămîntului" (1949), devenită mai tîrziu "Tribuna școlii"; în 1952 s-au înființat Institutul de Perfecționare a Personalului Didactic și Institutul de Științe Pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică. Tot atunci a apărut și primul număr al "Revistei de pedagogie", ca organ de presă al Institutului de Științe Pedagogice. Toate acestea ar fi putut însemna deosebit de mult pentru școala românească dacă activitatea lor n-ar fi fost stînjenită, îngustată, dominată de ideologie, ba mai rău, cele două institute: cel de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Iași prin Constantin Cucoș și Laurențiu Șoitu; la Ploiești prin Gabriel Albu și Emil Stan; la Craiova prin Elena Joița; la Brașov prin Mariana Niculescu și Cornelia Cocan; la Alba Iulia prin Florin Voiculescu și Elisabeta Voiculescu. 17.2. Impasul pedagogiei marginalizarea eforturilor de elaborare teoretică în domeniul educației și învățămîntului Într-o societate în care întreaga viață socială, economică și culturală purta amprenta politicului, nu numai învățămîntul, ci și gîndirea pedagogică trebuia să-și pună în evidență această amprentă. În
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
culturală purta amprenta politicului, nu numai învățămîntul, ci și gîndirea pedagogică trebuia să-și pună în evidență această amprentă. În scurta perioadă de timp 1944-1948 s-a continuat în învățămîntul superior și în școlile normale promovarea ideilor marilor clasici ai pedagogiei universale. Tot atunci însă a început și acțiunea de îndepărtare din universități a celor mai mulți dintre titularii cursurilor de pedagogie: Onisifor Ghibu, G. G. Antonescu, C. Narly, I. C. Petrescu, iar în 1948 Ștefan Bârsănescu, în 1950 I. I. Gabrea. Toți aceștia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
În scurta perioadă de timp 1944-1948 s-a continuat în învățămîntul superior și în școlile normale promovarea ideilor marilor clasici ai pedagogiei universale. Tot atunci însă a început și acțiunea de îndepărtare din universități a celor mai mulți dintre titularii cursurilor de pedagogie: Onisifor Ghibu, G. G. Antonescu, C. Narly, I. C. Petrescu, iar în 1948 Ștefan Bârsănescu, în 1950 I. I. Gabrea. Toți aceștia au fost înlocuiți din 1948/1949 cu "profesori"' improvizați din cadre didactice cu calificare modestă sau fără calificare de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]