5,822 matches
-
Năpasta, Meșterul Manole, Unchiul Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a semnat peliculele Înghițitorul de săbii, Năpasta, Punct... și de la capăt, Vinovatul, Luna Verde, Ana. De asemenea, a participat la Congresul Mondial al Directorilor Școlilor de Teatru din Peru; a mai beneficiat de călătorii de documentare teatrală și cinematografică la Londra și New York
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Culturii, eu am legalizat acest teatru ambulant și azi e unul din cele mai importante teatre de la noi, din Republica Moldova. La repetițiile de la MHAT asista și Sergiu Prodan, care a devenit un excelent regizor de film (e destul să pomenim pelicula Patul lui Procust); în sală era și Petru Hadârcă în prezent directorul artistic al Naționalului de la Chișinău. Alexa Visarion le-a propus interpreților ruși o incitantă partitură. Actorii se "scăldau" în această bogăție de nuanțe, propuse firesc, dezinvolt de regizor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al ambianței și gesturilor cotidiene) să le învestească cu semnificații de alt ordin. Conferind unor scene de excepțională tensiune, sobrietate și concizie forța unei metafore, filmul lui Alexa Visarion pătrunde revelator mecanisme ale sufletului omenesc... (Natalia Stancu) ...Frumusețea stranie a peliculei se datorează, în bună parte, tocmai deliberatei prelungiri a unor mijloace scenice în înălțarea scheletului cinematografic. Supunerea la obiect funcționează însă pe deplin, mișcarea personajelor în spațiu, măsurată, pe alocuri, pas cu pas, ca un mers pe marginea prăpastiei, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
câmp sinistre șoapte trec pe vânt, ecourile depărtate se confundă într-o tenebroasă și profundă unitate miasme, culori și sunete își răspund (ireproșabil) coloana sonoră semnată de Nicolae Ciolcă, concurentă foarte serioasă celei din "Padre, padrone", semnată de Egisto Macchi, peliculă premiată la Cannes 1977 cu Palme D'or). Lipsit de muzică singura secvență, "muzicală" este cea a bâlciului filmul e copleșit de o tăcere ce nu-i liniște de fapt, ci mult zgomot interior, mult freamăt sufletesc grefat pe natură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artistic în sine, nu s-a lăsat inhibat de faptul că această dacă nu mă înșel, a patra montare a Năpastei (după trei spectacole de teatru, unul încă din anii Institutului, celelalte la Piatra Neamț și Giulești) a fost realizat prin intermediul peliculei, el a aprofundat, cu un fel de "calm olimpian" al artistului stăpân pe rolurile și menirea sa în societate . lectura caragialeană până la descoperirea și fixarea în conștiințe... ...Năpasta este un film despre cauzele ratate în numele unui ideal, despre vinovăția ispășită
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Sitaru... Vina tragică se ispășește într-o pădure ostilă și pustie, în care aparatul palpită parcă la unison cu agonia nebunului în timp ce imaginea (Vivi Drăgan Vasile), de un sepia cenușiu, materializează de la un capăt la celălalt al filmului senzația de peliculă arsă, mușcată de lumină. În sfârșit, elementul oniric, inserat poate cam abuziv și prea explicit față de Înghițitorul de săbii și mai ales față de Înainte de tăcere, racordează și Năpasta la tensiunea înaltă a realismului fantastic... (Manuela Cernat) Că sfidează obișnuințele lesnicioase
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
golită până la limita existenței sale fizice. Pantalonii scenei sunt coborâți violent, lăsând privirii un hău imens peste care cortina de fier, cu zgomotul ei metalic, trimite la buldozerele sub ale căror șine acel univers va fi redus la o fină peliculă de praf. [...] Reinterpretarea textului într-o nouă traducere și adaptare, concepția regizorală, viziunea scenografică, originalitatea unor propuneri actoricești fac din spectacol o reușită, o hologramă a universului cehovian. (Ioana Moldovan) O persoană discretă, în ciuda recentelor recunoașteri oficiale (Premiul Uniter pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sânge folosite ca elemente de scenografie. Roțile mașinii trec încet peste ele, în vreme ce crește senzația de Unheimlich pe care o au spectatorii. De fapt, ideea filmului în film (un fel de dublare a teatrului cinematografizat) e importantă și în ultima peliculă a lui Alexa Visarion, Ana, realizată anul trecut. Andreea Vasile Irina , Gabriel Votnar Claudiu și Marius Manole Șerban Luna verde e un film solid, antrenant și reușește să-și țină spectatorii în priză. Actorii vin cu un joc convingător și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
A.V., exprimată într-un colocviu de regie, un text valoros are, dincolo de vorbe, vocile lui interioare, o viață, și regizorule pe acestea trebuie să le audă și pe aceasta trebuie s-o descopere. Este chiar ceea ce face el în peliculele amintite. În Ana nu mai avem a face cu o ecranizare, dar motivul central al scenariului original e tot de proveniență literară Legenda Mănăstirii Curtea de Argeș, mitul Meșterului Manole oferindu-i pretextele esențiale pe care se bizuie întregul edificiu filmic: "Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion! Este un mit în mișcare, exact ca o biserică neterminată, dar niciodată uitată, scufundată în amintire, de unde ne urmărește destinele și ne înnobilează iubirile, oricât ar fi acestea de spulberate. Nu credeam că așa ceva e posibil de spus pe peliculă; cel puțin, nu într-un film românesc al mileniului trei. Alexa Visarion a mărturisit că s-a rugat la Sfântul Munte pentru acest film; și iată că Dumnezeu împlinește, dincolo de puterile noastre de a spera, un vis (personal) care părea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
împingă de la spate, să-l arunce în vârtejul a ceea ce s-ar numi marile întrebări. În sfârșit..., versurile baladei devin instrumentul comuniunii. Epava plutitoare nu mai urâțește peisajul ocrotitor, întinderea de apă a nimănui, splendid filmată, ca de altfel întreaga peliculă, de un tânăr director de imagine, Pătru Păunescu. Cuvintele trec de la unul la altul, ba chiar și foile unui scenariu care, de acum încolo, le va aparține amândurora. Bărbatul și femeia fac gesturi simetrice, parcă ar schița sau ar mângâia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cred că știu să le fac spectacol sau film. De exemplu, Moromeții e un roman care-mi place extraordinar de mult, dar nu cred că am un gând creator, apt să dea valoare cinematografică acestui roman. Fiindcă a pune pe peliculă imaginile romanului, chiar jucate bine, chiar ordonate într-un flux de idei și semnificații existente în operă, nu înseamnă mare lucru. In ultimă instanță, trebuie să existe, în film, un gând creator nou, un concept propriu. Aș ști de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la propriul vis -, iar acum acele lucruri visate există și se impun. Au trecut, cred, vreo 30 de ani de cînd, pornind de la un dialog ca acesta, am scris un articol intitulat " Cînd filmele compun o operă", referitor la primele pelicule pe care le-ai semnat: Înainte de tăcere și Înghițitorul de săbii. Ce ai constatat, acum, la TIFF 8, că "s-a întîmplat" între timp, cu cinemaul românesc și universal ? Filmul depinde foarte mult poate mai mult decît teatrul de factorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o arheologie psihică. Și pentru că tot ce am trăit se păstrează în grânarele atotcuprinzătoare ale inconștientului nostru, alături de experiențele traumatice care ne umbresc viața la vedere, există și multe care sunt arhivate în adânc și nu au fost înregistrate pe pelicula conștientă a memoriei, ceea ce nu înseamnă că forța lor de iradiere este mai puțin toxică. ̨ n plus, unele traume sunt inevitabile (nașterea, confruntarea cu o maladie gravă, moartea unei ființe dragi etc.), altele fortuite (dezastre naturale, războaie etc.). De
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și puși să urle. Sinistru! Mai arătați-mi o imagine ca asta, pe mapamond, vorba cuiva, și nu mai spun nimic. Mă rog! poate prin Irak, pe undeva, sau pe la Phenian... Văzînd imaginea cu tribunele kaki, îți trec prin minte pelicule celebre, cu meciuri crude între deținuți și cu suporteri din aceeași categorie, totul sub ochii caraliilor. Dar vă întreb: are nevoie o echipă ca Steaua de așa imagine în lume? Imaginea nu-i la urma urmei numai a unei echipe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o prezență covîrșitoare. Și, mai ales, cea a tinerilor, care trebuie obișnuiți cu gîndul că România nu a fost niciodată republică, republică impusă. Nota de improvizație a momentului e întărită, printre altele, și de improvizata proiecție, de proasta calitate a peliculei pe un ecran sărăcăcios, de cămin cultural. Și totul pe un absurd fond muzical spaniol (!). Ca și cum un Enescu, artistul atît de atașat casei regale, n-ar fi fost cel mai nimerit să ilustreze filmul cu muzica lui autohton-sublimă. Și încă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pintilie De ce trag clopotele, Mitică și O vară de neuitat ne plasează într-o Românie jalnică, promiscuă și abjectă, singura existentă, vezi doamne, în ordine eternă. Nici vorbă, sigur, de intenții obscure la un creator, moral prin excelență, Pintilie, dar peliculele ne pun, vrînd-nevrînd, în fața unui ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost regatul României cel mai perfect dintre regate, dar nici stînd, generalizator-simbolic, sub stigmatul deriziunii și abjecției. Da, performanța stilistică a celor două filme e colosală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
descurajat pe fanatizații ei admiratori, îi fascina. Zîmbetul tinerei sufocate de reporteri și de cameramani era mai degrabă al unei ființe dacă nu chiar nătînge, în orice caz cu minime haruri spirituale. Apoi, dispunerea rară, spațiată a dinților (augmentată de pelicula alb-negru văzută) denota o carență de rasă, iar buzele, ce-i drept, marcat senzuale, configurau o gură vulgară. Subalternii buzelor, sînii, erau de-o proeminență ieftin gonflată. Mersul de manechin, un manechin dezordonat, divulga proveniența modestă, lipsită de codul gustului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rezistă! încă o experiență nu strică. Și n-a stricat. Repulsiei pînă la vomă în fața poveștii bestiale, impulsului primar de-a trage, la rîndu-mi, în cei ce trăgeau în dreapta și-n stînga, le-a luat locul a doua zi, "reevaluarea" peliculei. Într-o liniște înțeleaptă. (Tocmai citisem fraza: violența se naște din violență și naște violență, iar perseverarea mea în repulsia din timpul filmului mi s-a părut, brusc, prostie.) Situarea calmă deasupra emoției mi-a oferit pe loc și satisfacția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Personal, mă descarc admonestîndu-l pe oacheșul mic și famelic: Mă, de banii dați pe pocnitori, mai bine cumpără-ți un covrig! Degeaba. De parcă i-aș vorbi în esperanto. Pe Lăpușneanu, din sus, un stol de patinatoare. Fete superbe, ca-n peliculele interbelice ale aceluiași Hollywood. Niște Sonja Henje, ținîndu-se grațios de mînă și rîzînd, rîzînd. Una cade, mimînd accidentul mortal. De pe trotuar, de la Corso, băiatul de pe aceeași mirifică peliculă sare, îngrijorat, s-o ridice. Rîsul celorlalte îl trezește la realitate. Ridicata
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pe Lăpușneanu, din sus, un stol de patinatoare. Fete superbe, ca-n peliculele interbelice ale aceluiași Hollywood. Niște Sonja Henje, ținîndu-se grațios de mînă și rîzînd, rîzînd. Una cade, mimînd accidentul mortal. De pe trotuar, de la Corso, băiatul de pe aceeași mirifică peliculă sare, îngrijorat, s-o ridice. Rîsul celorlalte îl trezește la realitate. Ridicata îi mulțumește săritorului cu un sărut fulgerător. Fulguiește. Atît. 2004 Nero, pisici, michimauși 20 ianuarie Telefonul lui mă îngrijorase puțin: trecuse printr-o operație majoră și, deși de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
calm dialogal dînd măsura superioarei vocații. Apendice personal. Pe patu-mi (tuturor) supliciilor de atelier, printre schițe și însemnări, o carte: recenta apariție de la Polirom, Cold Mountain, masivul roman al lui Charles Frazier, care i-a servit jovialului Minghella ca scenariu peliculei tocmai terminate în... România. Roman avînd în chapeau numele a trei stele orbitoare: Jude Law, Nicole Kidman, Renée Zellweger. Roman nedeschis (din motive de preferință narativă). Aflu însă din emisiune ce nu reținusem la vremea respectivă: că același Minghella făcuse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
respectivă: că același Minghella făcuse, acum cîțiva ani, și Pacientul englez, fascinantul film după romanul lui Michael Ondaatje. Deschis și devorat atunci, înaintea filmului văzut imediat, pe Lăpușneanu, într-o seară miraculoasă. Prin revelația convertirii magnificei proze în la fel de magnifica peliculă. Final. Întrebat de gazdă dacă invitatul său, acest înțelept stăpîn al lumii (filmului), ar fi tentat cumva să-și investească prestigiul în politică, Minghella a avut un rictus de o politicos-aristocratică respingere... 30 martie Nu numai alarmele de pe mașinile parveniților
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei cuminți (cuminții de totdeauna) l-au satisfăcut pe marele calmuc, alăturîndu-i-se, cei obraznici au înfundat gulagurile și gropile comune. Scenariu copiat la indigo și de... țările frățești, după război. Să fi visat (ducă-se pe pustii!) as'noapte chiar pelicula Mosfilm Omul cu arma, de m-am trezit cu întrebarea-cartuș a lui Ilici?! Ia-te cu lumea! m-ar cuminți amicul din falanga ce răspunde pozitiv la leninista întrebare pusă acum maeștrilor culturii de Ilici al nostru, emanatul. Și, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sugestia dirijorului, cei prezenți fac semnul crucii. (A propos: nu văd pe nimeni făcînd cruce pe stradă.) Ieșire în soare. Încotro? A, iată, la cîteva sute de metri, pe crudele peluze verzi ale parcului central, alt scenariu. Filmări pentru o peliculă ce să refacă altă vîrstă, cea napoleoniană? Corturile albe, zeci, au ceva din preambulul unei iminente bătălii. Nu. E, pur și simplu, ediția anului 2004 a periodicului Vitiloire. Vinurile Franței! Îți cumperi (3 euro), la intrare, un pahar, însemnat Vitiloire
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]