14,398 matches
-
cu amprentă personală, nuanțat și fastuos. SCRIERI: Cuvintele, frumoase flori, București, 1972; Biciul albastru, Cluj-Napoca, 1974; Inorogul alb, București, 1976; Mai mult pasăre decât înger, București, 1978; Boala crinilor, București, 1980; Obiectele verii, București, 1980; Existența poetului, București, 1982; Vara pierdută, București, 1989; O poveste de-o zi, București, 1990; Mai mult pasăre decât înger, București, 2002. Repere bibliografice: Victor Felea, Două debuturi poetice, TR, 1972, 20; Nicolae Manolescu, Versuri, RL, 1972, 26; Eugen Barbu, „Biciul albastru”, LCF, 1974, 46; Daniel
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
seminar evocați în fragmentele publicate din romanul autobiografic. Terorizat, rupt de viața literară mult timp, scriitorul și-a reluat uneltele abia în jurul anului 1968. Numeroase poezii compuse în ultimii ani de viață atestă vocația inițială, dar și dificultatea recuperării timpului pierdut. De o valoare reală sunt articolele („Reconsiderarea” lui C. Stere, de pildă), câteva medalioane consacrate celor cunoscuți în tinerețe, precum și paginile de jurnal. SCRIERI: Aluviuni, București, 1940; Furtuni pe Nistru, Chișinău, 1943. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 597; G. Bezviconi, Sergiu
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
din Valea Plânșii. La fel ca Zaharia Fărâmă al lui Eliade, el este o șeherezadă punându-și în încurcătură ascultătorii, care nu știu cum să aleagă fabulosul de real. Poveștile au o țintă regresivă și urmăresc în aparență să reconstituie identități obscure, pierdute îndărăt pe firul timpului și mai ales pe cel al cuvântului. Apropierile se opresc însă aici. Cu fantasticul prozei lui Eliade sunt puține elemente în comun. Există, desigur, miza care se pune pe oscilația între două planuri. Dar în cărțile
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
curs, fără orgoliul inovației sau al deplinei originalități, poeta își asumă monologul în „singurătatea spectacolului”. Tot în registrul asincron al modernității clasicizate, romanul Parfumul rochiei mixează două scriituri cu narator ubicuu - un realism ironic-sordid al banalității, cu etalonul în Dimineață pierdută a Gabrielei Adameșteanu, și un realism magic, cu bune pagini în linia V. Voiculescu, Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu. Se juxtapun mutațiile situării în lume din conștiința a trei generații, la finele anilor ’80, sub apogeul bolnav al ceaușismului. Cu toată
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
l. reușește să strângă în jurul său atât scriitori și critici cunoscuți, cât și începători într-ale literaturii. Încă din primul număr Magda Ursache semnează rubrica de pamflet literar „Mânie liberă”, Virgil Panait susține rubricile „Scriitori în agora”, devenită „O scrisoare pierdută”, cuprinzând puncte de vedere despre unele aspecte ale literaturii actuale, și „Revista revistelor”. Aria rubricilor se extinde treptat, iar cercul de colaboratori se îmbogățește. Astfel, la noile rubrici - „Maeștri”, „Recuperări”, „Eseu”, „Poezia și proza în oglindă”, „Cele mai forjate versuri
OGLINDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
ei teoretic formează o elipsă, adică are două focare. Apoi, istoria ei a fost retezată, mișcarea a încetat înainte de a-și fi atins apogeul. În acest sens, nu se poate vorbi de o bătălie câștigată. Dar nici de o bătălie pierdută. A fost [...] o bătălie întreruptă. E aici și un mare avantaj, în această indeterminare. Potențial vorbind, mișcarea onirică pare să conțină dezvoltarea ulterioară a literaturii române, adică și textualismul, și postmodernismul.” În anii 1990 și 2000, această pretenție de a
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
prisma conceptelor de general și particular, conform modelului ontologic și logic I-D-G (Individual - Determinații - General). Pentru câțiva ani N. se afundă în limba veche românească, recitește cronicile, cărțile de cult, omiliile și didahiile și aduce la suprafață semnificații originare, arhetipale, pierdute ori ignorate. Până la așezarea într-o carte, studiile tipărite în „Revista de filosofie” și mai ales eseurile din „Ateneu”, „Steaua” și îndeosebi serialele Viață și societate în rostirea românească și Creație și frumos în rostirea românească, desfășurate în „România literară
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
deasă, zăpada viscolită ca iarna, vântul care treptat ajunge la furia unui uragan pun în pericol întreaga cireadă. Boarii încearcă să împiedice răzlețirea cirezii sau prăbușirea în prăpastie. După câteva ore stihiile încep să se liniștească, câteva vite sunt totuși pierdute, iar bătrânul baci este aproape înghețat. Ritmul alert al narațiunii sugerează disperarea încleștării cu natura impasibilă în sălbăticia ei și grandoarea rezistenței umane. În altă nuvelă, Haitele, o țărancă bătrână, Maria Corbiceanca, este surprinsă în coliba sa din mijlocul pădurii
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
de la lirica tradiționalistă, de sorginte gândiristă, reprezentată de V. Voiculescu (Colind uitat), Vintilă Horia (Vals trist), Mircea Streinul (Moartea copacului), Radu Gyr (La o margine de tinerețe) și Ion Pillat (cu versuri preluate din volumul în curs de apariție Țărm pierdut), până la lirica marcată de influențele expresionismului german, ilustrată de poemele foarte tânărului Ștefan Baciu. Tot aici se manifestă și doi viitori exponenți ai Cercului Literar de la Sibiu: Radu Stanca (Fantezie) și Ștefan Aug. Doinaș (Stea tristă de aur, Intermezzo). Mai
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
pref. Alexandru Mușina, Pitești, 1993; Țeposu, Istoria; Emilia Parpală Afana, Poezia semiotică: promoția ’80, Craiova, 1994; Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice, îngr. Gheorghe Crăciun, București, 1994; Eugen Lungu, Portret de grup, Chișinău, 1995; Dezbatere. Generația ’80: o „generație pierdută”?, CC, 1996, 2; Marcel Corniș-Pop, The Unfinished Batlles. Romanian Postmodernism Before and After 1989, Iași, 1997, passim; Regman, Dinspre Cercul Literar, 105-208; Generația ’80 în proza scurtă, îngr. Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa, Pitești, 1998; Valeriu Bârgău, Generația ’80: precursori
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
că o să-ți fie frig”. Izbăvirea vine tot de sus, când va călători „ca Saul spre Emaus” și „va sparge singurătăți de smalț” cu ajutorul Atoatefăcătorului. Adesea P. descoperă totuși, cu smerenie și bucurie, lumea înconjurătoare (Freamăt de holde, 1944). Spațiul pierdut al satului natal se suprapune cu cel al copilăriei, aici găsindu-și loc chipuri de odinioară: Ion, Maria, popa Ilie cădelnițând pe cei duși în cimitir. Și viața pare un cerc al seninătății, trasat pe pământul sub care se odihnesc
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
poartă pecetea unui lirism originar, primitiv cu ostentație, în care textul nu mai este destinat lecturii, ci recitării. De altminteri, poetul își cânta versurile, acompaniindu-se la diverse instrumente muzicale, în spectacole ce-și propuneau să refacă o unitate originară pierdută. Volumele din ciclul Rod, construite în jurul a două simboluri divergente ca semnificație, dar psihic complementare - rodul, semn al comuniunii și integrării, și turnul, semn al izolării -, sunt mărturia impregnată de spaimă a durerii de a fi în lume, bocetul grav
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
lamento, amintind întrucâtva litaniile argheziene. Amintirile trăite sau visate sunt umbrite de viitorul devenit acum imposibil: „Tot ce nu am făcut/ când mai erai/ putea să fie o stea/ și este un scai.” Chiar și lucrurile care au aparținut celei pierdute vibrează dureros: „Sunt Daniel cel aruncat în groapa cu lei./ Voci tainice-mi șuieră: Ei, acum să te vedem,/ ei pe tine sau tu pe ei?” Singurătatea e cu atât mai greu de suportat, cu cât prezența iubitei dispărute este
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
plătește tribut liricii bacoviene ori celei coșbuciene. Placheta Lanterna magică (1941), scrisă în colaborare cu Ștefan Baciu, se cantonează în aceeași atmosferă de melancolie și regret. Versul nu cultivă nevroze, ci îl îndeamnă pe cititor să-și amintească de copilăria pierdută, să privească mai atent un decor autumnal, să-și recheme din uitare figuri de prieteni. Moartea nu înspăimântă, ea e „fata gătită-n rochie de mireasă”, prietenă și iubită. După o pauză editorială destul de lungă, L. revine cu volumul Dantelă
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
atenția mai ales spre cultura populară romanică, fiind interesat îndeosebi de felul cum oamenii simpli își reprezintă contactul dintre uman și divinitate. Cunoscător erudit al teologiei aulice, K. are o receptivitate acută față de cei lăsați de obicei în umbră: românii pierduți pe întinsurile stepelor asiatice, sicilienii, provensalii sau sud-americanii vorbitori de limbi romanice, locuitorii din Sardinia, Catalania sau din ținuturile retoromane, aromânii din Pind și Epir, din nou românii porniți în pribegie din Bucovina și Basarabia. Selectând din culegeri anterioare, folosind
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
mai cuprinzător al modernității, fie ea mai timpurie sau mai târzie. Poate că tocmai de aceea apar tot mai des dispute de toate felurile; de exemplu, între vocile de contestare a modernității în numele întoarcerii într-o lume tradițională de mult pierdută, cele de conservare a modernității cu tradițiile proprii, cele de reconstrucție a modernității viciate de propriul hubris sau cele care cer lepădarea de modernitate pentru a plonja într-un fel de utopie a postmodernității. Să lăsăm deocamdată de-o parte
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fac apel la natură (e.g. orientarea sexuală) sau la transcendență (pentru o religie sau alta); identitățile invocă tradiția și istoria etnică, familială sau personală pentru a justifica unele caracteristici, acțiuni sau inițiative individuale în domeniul autonomizării lingvistice, al refacerii proprietății pierdute, al dobândirii de privilegii sociale sau al credinței religioase. Dintre toate, singura care va fi invocată tot mai puțin pentru asertarea unei identități este ocupația, mai ales atunci când avem în vedere dispariția și apariția unei ocupații sau alteia, ca urmare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și metamorfoză a sentimentului: liniște și neliniște, uniune eternă și despărțire iminentă, destin și blestem, crimă și binecuvântare, putere și slăbiciune. Iubitul este mai ales fratele geamăn, dublul din cer, „dragul nostru”, „prietenul” și dușmanul”, „adoratul mort” - acceptat, căutat, respins, pierdut. Deși păstrează adesea caracterul opac, ermetic, poemele își creează o realitate a lor mai palpabilă, sunt mai dinamice, mai coerente, părând a se organiza în jurul unei trame narative (sau lirice). Odată cu volumul Casa de fum (1982), discursul poetic se eliberează
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
Reîntoarcerea, 226-235; Al. Călinescu, Între memorie și ficțiune, ATN, 1999, 1; O. Nimigean, Pe marginea unor istorioare, RL, 1999, 28; Cornel Ungureanu, Despre poezia lui Paul Miron, RL, 1999, 50; Ungureanu, La vest, II, 45-55; Florin Faifer, În căutarea Iașului pierdut, JL, 2001, 11; Dicț. scriit. rom., III, 249-251; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 123-124; Cornel Ungureanu, Paul Miron și comedia redescoperirilor, RL, 2003, 3; Manolescu, Enciclopedia, 501-504. Ș.A.
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
de la Sburătorul”, dar și al altor centre de iradiere, intervalul dintre războaie a fost perioada consacrării definitive a m. și, în alte condiții istorice, probabil începutul declinului. La noi, datorită perturbării evoluției normale - a cărei primă victimă a fost „generația pierdută” a războiului, Geo Dumitrescu, C. Tonegaru, I. Caraion, D. Stelaru ș.a. -, un al doilea m. va fi înregistrat în anii ‘60 și ilustrat de poeți din generația lui Nichita Stănescu, reconectați la valorile interbelice, într-o scurtă perioadă de relaxare
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
de strictă necesitate la prețuri cu 20-25% mai mari decât la Ploiești este și rezultatul unui calcul economic mai mult sau mai puțin corect, în care valoarea transportului (30.000 de lei cu microbuzul dus-întors până la Ploiești) cumulată cu timpul pierdut reprezintă dezavantaje care, în cazul cumpărării unui volum mic de produse, contrabalansează avantajele prețului mai redus. Activitatea economică. Sursele de venit ale populației În afara magazinelor/barurilor de care am amintit, în sat nu se mai desfășoară alte activități economice. La
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
niște făgăduințe aproape de împlinire? Nu era oare aceasta chiar trama teologică a atâtor vieți pustiite 1? Aveam șaisprezece ani când am citit Noul Testament, apăsat de rușine și de bucuria unei descoperiri ce urma să fie trainică. Vedeam că Hristosul - Cel pierdut, iar apoi aflat - este Domnul vieții și al morții. Din acea vreme mi-au rămas în minte cuvintele lui Iisus, consemnate de evanghelistul Luca (23, 46): „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ideea predestinării (de unde și eficacitatea credințelor zodiacale) sau cultul sfinților 1. Știm însă foarte puține despre ceea ce țiganii cred cu adevărat, complexitatea mitologiei lor părând să nu aibă limite. Pentru Biserica Ortodoxă, țiganii din România sunt astăzi ca niște oi pierdute: o turmă fără păstor 2. Când va veni ceasul în care țiganii din Lipscani vor vizita biserica Stavropoleos nu ca să rupă slugarnic din pomana morților, ci ca să se înfrupte, alături de ceilalți credincioși, din merindele duhovnicești ale unei mari sărbători creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în contextul unui ateism generalizat, când până și calendarele creștin-ortodoxe marcau cu caractere roșii zilele de naștere ale cuplului prezidențial și sărbătorile comuniste (p. 59). Forjat, turnat, excavattc "Forjat, turnat, excavat" Ion Manolescu ne introduce în colecția sa de „obiecte pierdute și amintiri inutile”. Totul începe în sumbrul univers, fără pic de universalitate, al liceului bucureștean „Zoia Kosmodemianskaia” (o fostă partizană sovietică). Johnny, cum îi spun astăzi prietenii, nu vrea să răscolească foarte mult. Tehnica reamintirii aleatorii, prin asocieri spontane, produce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
n-am să cer alt pământ, ci apă vie din norul prorocului Ilie. Cu întreaga mea afecțiune, Mihai Capitolul IIItc "Capitolul III" Ciorne filozoficetc "Ciorne filozofice" ...umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt afară... Coloseni 4, 5 În căutarea firului pierdut. Lectura modernității în perspectiva lui H.-R. Patapievicitc " În căutarea firului pierdut. Lectura modernității în perspectiva lui H.‑R. Patapievici" And for all this, nature is never spent; There lives the dearest freshness deep down things; And though the last
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]